După Marcu 10:1-52

10  Isus a plecat de acolo și s-a dus dincolo de Iordan, la hotarele Iudeei, iar mulțimile s-au strâns din nou la el. Și, așa cum făcea de obicei, el a început din nou să le învețe.+  Atunci niște farisei s-au apropiat de el ca să-l pună la încercare și l-au întrebat dacă îi este permis unui bărbat să divorțeze de soție.+  El le-a răspuns: „Ce v-a poruncit Moise?”.  Ei au zis: „Moise a permis ca bărbatul să scrie un certificat de divorț și să divorțeze de ea”.+  Dar Isus le-a zis: „Din cauza inimii voastre împietrite+ a scris el această poruncă pentru voi.+  Totuși, de la începutul creației, «El i-a făcut bărbat și femeie»+  și, «de aceea, bărbatul îi va lăsa pe tatăl său și pe mama sa,+  iar cei doi vor fi o singură carne».+ Astfel, nu mai sunt doi, ci o singură carne.  Deci ce a pus Dumnezeu în același jug omul să nu despartă”.+ 10  Când se aflau din nou în casă, discipolii l-au întrebat cu privire la lucrul acesta. 11  El le-a zis: „Cine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta se face vinovat de adulter+ față de ea, 12  iar dacă o femeie, după ce a divorțat de soțul ei, se căsătorește cu altul, se face vinovată de adulter”.+ 13  Atunci oamenii au început să aducă la el copilași ca să-i atingă, dar discipolii i-au mustrat.+ 14  Văzând aceasta, Isus s-a indignat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la mine! Nu încercați să-i opriți, căci Regatul lui Dumnezeu este al celor ca ei!+ 15  Adevărat vă spun că cine nu primește Regatul lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra nicidecum în el”.+ 16  Și a luat copiii în brațe și i-a binecuvântat, punându-și mâinile peste ei.+ 17  În timp ce el își continua drumul, un om a alergat și a căzut în genunchi înaintea lui, întrebându-l: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac pentru a moșteni viața veșnică?”.+ 18  Isus i-a zis: „De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun, în afară de unul singur: Dumnezeu.+ 19  Cunoști poruncile: să nu ucizi,+ să nu comiți adulter,+ să nu furi,+ să nu depui mărturie mincinoasă,+ să nu înșeli,+ să-i onorezi pe tatăl tău și pe mama ta”.+ 20  Omul i-a zis: „Învățătorule, toate aceste lucruri le respect din tinerețea mea”. 21  Isus l-a privit și a simțit iubire pentru el; și i-a zis: „Un singur lucru îți lipsește: Du-te, vinde ce ai și dă-le banii săracilor, iar astfel vei avea o comoară în cer. Apoi vino și urmează-mă”.+ 22  Dar, auzind acest răspuns, omul s-a întristat și a plecat mâhnit, căci avea multe bunuri. 23  După ce s-a uitat în jur, Isus le-a zis discipolilor săi: „Cât de greu va fi pentru cei care au bani să intre în Regatul lui Dumnezeu!”.+ 24  Dar discipolii au fost uimiți de cuvintele sale. Atunci Isus le-a zis: „Copii, cât de greu se intră în Regatul lui Dumnezeu! 25  Este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului decât pentru un bogat să intre în Regatul lui Dumnezeu”.+ 26  Ei au fost și mai uluiți și i-au zis: „Atunci cine poate fi salvat?”.+ 27  Uitându-se țintă la ei, Isus a spus: „Pentru oameni lucrul acesta este imposibil, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.+ 28  Petru i-a zis: „Iată că noi am lăsat totul și te-am urmat”.+ 29  Isus a spus: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine și pentru vestea bună+ 30  și care să nu primească de 100 de ori mai mult acum, în acest timp* – case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu persecuții+ – , iar în sistemul viitor, viață veșnică. 31  Dar mulți care sunt cei dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi”.+ 32  În timp ce urcau pe drumul spre Ierusalim, Isus mergea înaintea lor. Și discipolii erau uimiți, dar cei care îi urmau au început să se teamă. Din nou, el i-a luat deoparte pe Cei doisprezece și a început să le spună lucrurile care aveau să i se întâmple:+ 33  „Iată că urcăm la Ierusalim și Fiul omului va fi predat preoților principali și scribilor. Ei îl vor condamna la moarte și îl vor preda oamenilor națiunilor, 34  iar aceștia îl vor batjocori, îl vor scuipa,+ îl vor biciui și îl vor omorî, dar după trei zile el se va scula din morți”.+ 35  Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei,+ s-au apropiat de el și i-au zis: „Învățătorule, am vrea să faci pentru noi ce-ți vom cere”.+ 36  El i-a întrebat: „Ce vreți să fac pentru voi?”, 37  iar ei au răspuns: „Fă să stăm unul la dreapta și altul la stânga ta, în gloria ta”.+ 38  Dar Isus le-a spus: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care îl beau eu sau să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat eu?”.+ 39  Ei i-au zis: „Putem”. Atunci Isus le-a zis: „Paharul pe care îl beau eu îl veți bea și voi și cu botezul cu care sunt botezat eu veți fi botezați și voi.+ 40  Totuși, a sta la dreapta sau la stânga mea nu este ceva ce eu pot să dau, ci aceste locuri le aparțin celor cărora le-au fost pregătite”. 41  Când ceilalți zece au aflat ce făcuseră Iacov și Ioan, s-au indignat.+ 42  Dar Isus i-a chemat pe toți la el și le-a zis: „Așa cum știți, cei care par să conducă* națiunile stăpânesc peste ele și cei mari ai lor exercită autoritate asupra lor.+ 43  Între voi nu trebuie să fie așa, ci oricine vrea să fie mare printre voi trebuie să fie slujitorul vostru+ 44  și oricine vrea să fie primul printre voi trebuie să fie sclavul tuturor. 45  Pentru că nici Fiul omului n-a venit să i se slujească, ci să slujească+ și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți*”.+ 46  Apoi au ajuns la Ierihon. Dar, pe când el și discipolii săi ieșeau din Ierihon însoțiți de o mulțime foarte mare, Bartimeu (fiul lui Timeu), un cerșetor orb, stătea la marginea drumului.+ 47  Când a auzit că trecea Isus Nazarineanul, a început să strige: „Fiul lui David,+ Isus, îndură-te de mine!”.+ 48  Atunci mulți au început să-l mustre spunându-i să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!”. 49  Isus s-a oprit și a zis: „Chemați-l la mine!”. Și l-au chemat pe orb zicându-i: „Curaj! Ridică-te, te cheamă!”. 50  Atunci el și-a aruncat mantia, a sărit în picioare și s-a dus la Isus. 51  Isus i-a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?”. Orbul i-a spus: „Rabuni,+ să-mi recapăt vederea!”. 52  Și Isus i-a zis: „Du-te, credința ta te-a vindecat*!”.+ Și imediat el și-a recăpătat vederea+ și a început să meargă după Isus, pe drum.

Note de subsol

Sau „în prezent”.
Sau „cei care sunt considerați conducători”.
Sau „în schimbul multora”.
Sau „te-a salvat”.

Note de studiu

dincolo de Iordan, la hotarele Iudeei: Aceste cuvinte fac referire, din câte se pare, la Pereea, o regiune situată la est de râul Iordan, în special la zona din Pereea aflată la hotarul Iudeei. (Vezi nota de studiu de la Mt 19:1 și Ap. A7, harta 5.)

certificat de divorț: Vezi nota de studiu de la Mt 19:7.

începutul creației: Evident, este vorba despre crearea omenirii. Isus se referă aici la momentul în care Creatorul a instituit căsătoria dintre un bărbat și o femeie, formând astfel nucleul societății umane.

El: Unele manuscrise antice menționează concret subiectul, folosind termenul „Dumnezeu”.

o singură carne: Vezi nota de studiu de la Mt 19:5.

divorțează de soția lui: Sau „își alungă soția”. Cuvintele lui Isus din Marcu trebuie înțelese în lumina afirmației mai ample din Mt 19:9, care adaugă: „din alt motiv decât imoralitatea sexuală”. (Vezi nota de studiu de la Mt 5:32.) Cuvintele consemnate de Marcu se aplică în cazul în care motivul divorțului este altul decât „imoralitatea sexuală” (în greacă, porneía) comisă de partenerul infidel.

se face vinovat de adulter față de ea: Aici, Isus respinge învățătura rabinică, foarte răspândită la acea vreme, potrivit căreia bărbații puteau să divorțeze de soțiile lor „din orice motiv”. (Mt 19:3, 9) A fi vinovat de adulter față de soție era o idee străină pentru majoritatea iudeilor. Rabinii susțineau că un soț nu se făcea niciodată vinovat de adulter față de soția sa ­– numai o femeie putea fi considerată infidelă! Arătând că soțul are aceeași obligație morală ca soția, Isus le-a acordat demnitate femeilor și a reabilitat statutul lor.

dacă o femeie, după ce a divorțat de soțul ei: Prin aceste cuvinte, Isus recunoaște dreptul femeii de a divorța de soțul infidel, lucru inacceptabil pentru iudeii din zilele sale. Potrivit lui Isus, în rândul creștinilor trebuie să se aplice aceleași norme pentru bărbați și pentru femei.

copilași: Copiii trebuie să fi fost de vârste diferite, întrucât termenul grecesc redat aici prin „copilași” este folosit nu numai cu privire la nou-născuți și la sugari (Mt 2:8; Lu 1:59), ci și cu privire la fiica de 12 ani a lui Iair (Mr 5:39-42). Totuși, în relatarea paralelă din Lu 18:15, care prezintă întâlnirea lui Isus cu acest grup de copilași, Luca folosește un termen grecesc diferit, care se referă doar la copii foarte mici, sau sugari. (Lu 1:41; 2:12)

ca un copilaș: Această expresie se referă la calitățile plăcute ale copilașilor. De exemplu, ei sunt umili și receptivi, sunt dispuși să învețe și au încredere în alții. (Mt 18:5)

a luat copiii în brațe: Numai relatarea lui Marcu include acest detaliu. Termenul grecesc redat prin „a lua în brațe” apare doar aici și în Mr 9:36 și poate fi redat și prin „a îmbrățișa”. Părinții își aduseseră copiii la Isus doar „ca să-i atingă”, însă Isus le-a întrecut așteptările. (Mr 10:13) Fiind cel mai mare copil dintr-o familie cu cel puțin șapte copii, el știa ce necesități aveau copilașii. (Mt 13:55, 56) Isus chiar i-a binecuvântat. Termenul grecesc folosit aici este o formă intensivă a verbului „a binecuvânta”, ceea ce ar putea lăsa să se înțeleagă că i-a binecuvântat cu tandrețe și afecțiune.

Bunule Învățător: Acest om a folosit, fără îndoială, cuvintele „Bunule Învățător” ca titlu formal și măgulitor, întrucât conducătorii religioși obișnuiau să pretindă o astfel de onoare. Isus nu a obiectat să fie numit „Învățător” și „Domn”, căci aceasta era (Ioa 13:13), dar a îndreptat toată onoarea spre Tatăl său.

Nimeni nu este bun, în afară de unul singur: Dumnezeu: Prin aceste cuvinte, Isus recunoaște că Iehova este etalonul suprem în privința a ceea ce este bun, Cel care are dreptul suveran de a stabili ce e bine și ce e rău. Răzvrătindu-se și mâncând din pomul cunoașterii binelui și răului, Adam și Eva au încercat să-și aroge acest drept. (Ge 2:17; 3:4-6) Spre deosebire de ei, Isus l-a lăsat, plin de umilinţă, pe Tatăl său să stabilească normele. Dumnezeu a arătat și a explicat ce este bine prin intermediul poruncilor consemnate în Cuvântul său. (Mr 10:19)

a simțit iubire pentru el: Numai Marcu menționează ce a simțit Isus față de tânărul conducător bogat. (Mt 19:16-26; Lu 18:18-30) Probabil că Petru, el însuși un om cu sentimente profunde, a fost cel care i-a dat acest detaliu. (Vezi „Introducere la cartea Marcu”.)

mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului: Isus a folosit aici o hiperbolă ca să transmită o lecție importantă. Așa cum o cămilă nu poate trece prin urechea unui ac de cusut, tot așa un bogat nu poate intra în Regatul lui Dumnezeu dacă continuă să pună bogățiile mai presus de relația sa cu Iehova. Isus n-a vrut să spună că niciun om bogat nu va moșteni Regatul, întrucât a adăugat: „Pentru Dumnezeu toate sunt posibile”. (Mr 10:27)

i-au zis: În unele manuscrise aici apare: „și-au zis unul altuia”.

sistemul viitor: Sau „era (epoca) viitoare”. Termenul grecesc aiṓn, care are sensul de bază „eră”, se poate referi la o stare de lucruri sau la particularitățile unei anumite perioade, epoci sau ere. Isus face aici referire la era viitoare de sub domnia Regatului lui Dumnezeu, în care ni se promite viață veșnică. (Lu 18:29, 30; vezi Glosarul, „Sistem(e)”)

urcau pe drumul spre Ierusalim: Orașul era situat la aproximativ 750 m deasupra nivelului mării. Din acest motiv, în Scripturi se spune de multe ori că închinătorii ‘urcau la Ierusalim’. (Lu 2:22; Ioa 2:13; Fa 11:2) În această ocazie, Isus și discipolii săi urcau din Valea Iordanului (vezi nota de studiu de la Mr 10:1), care, în cel mai jos punct al ei, era situată la circa 400 m sub nivelul mării. Așadar, pentru a ajunge la Ierusalim, ei aveau de urcat aproximativ 1 000 m în altitudine.

îl vor scuipa: Faptul de a scuipa o persoană sau de a o scuipa în față era un gest de profund dispreț, dușmănie sau indignare; era o modalitate de a o umili. (Nu 12:14; De 25:9) Isus arată aici că avea să fie supus unui astfel de tratament, ca împlinire a unei profeții mesianice: „Nu mi-am ascuns fața de umiliri și de scuipări”. (Is 50:6) El a trecut prin această experiență când a compărut în fața Sanhedrinului (Mr 14:65) și când soldații romani l-au scuipat după ce a fost judecat de Pilat (Mr 15:19).

fiii: Câteva manuscrise spun „doi fii”, însă mai multe manuscrise vechi conțin această redare mai scurtă.

Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, s-au apropiat de el: Potrivit evangheliei lui Matei, mama lui Iacov și a lui Ioan a fost cea care a venit la Isus cu această cerere. Totuși, fără îndoială, cererea provenea de la cei doi fii ai ei. Această concluzie este susținută de faptul că, așa cum se arată în relatarea lui Matei, ceilalți zece discipoli „s-au indignat” când au aflat „ce făcuseră cei doi frați”, nu mama lor. (Mt 20:20-24; vezi notele de studiu de la Mt 4:21; 20:20)

unul la dreapta și altul la stânga ta: Aici, ambele locuri indică o poziție de onoare și de autoritate, dar locul cel mai onorabil este întotdeauna cel de la dreapta. (Ps 110:1; Fa 7:55, 56; Ro 8:34; vezi nota de studiu de la Mt 25:33)

să beți paharul: Vezi nota de studiu de la Mt 20:22.

să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat eu: Sau „să fiți cufundați cu cufundarea de care am eu parte”. Isus folosește aici termenii „botez” și „pahar” cu același sens. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:22.) În timpul serviciului său, Isus se supunea deja acestui botez, ducând o viață de sacrificiu. Isus urma să fie pe deplin botezat, sau cufundat, în moarte atunci când avea să fie țintuit pe stâlpul de tortură la 14 nisan 33 e.n. Învierea lui, sau ridicarea din moarte, avea să încheie acest botez. (Ro 6:3, 4) Așadar, botezul lui Isus în moarte era total diferit de botezul său în apă. Botezul în apă a avut loc la începutul serviciului său, când botezul în moarte abia începea.

stăpânesc peste ele: Sau „le domină”, „sunt stăpâni peste ele”. Termenul grecesc folosit aici apare de numai patru ori în Scripturile grecești creștine. (Mt 20:25; Mr 10:42; 1Pe 5:3; și Fa 19:16, unde este redat prin „fiind mai tare”) Sfatul lui Isus le amintea ascultătorilor săi de jugul roman, foarte detestat, și de dominația opresivă a Irozilor. (Mt 2:16; Ioa 11:48) Se pare că Petru a înțeles ideea, întrucât mai târziu i-a îndemnat pe bătrânii creștini să îndrume turma devenind exemple, nu stăpânind peste ea. (1Pe 5:3) Un verb înrudit apare în Lu 22:25, unde Isus exprimă o idee similară, precum și în 2Co 1:24, unde Pavel spune că creștinii nu trebuie să fie „stăpâni peste” credința colaboratorilor lor.

Ierihon: Vezi nota de studiu de la Mt 20:29.

un cerșetor orb: În relatarea lui Matei (20:30) sunt menționați doi orbi. Marcu și Luca (18:35) menționează unul singur. Se pare că ei se concentrează asupra lui Bartimeu, al cărui nume apare doar în relatarea lui Marcu.

Nazarineanul: Apelativ folosit cu referire la Isus, iar, mai târziu, la continuatorii săi. (Fa 24:5) Întrucât numele Isus era purtat de mulți evrei, se obișnuia să i se adauge un element de identificare. În timpurile biblice, oamenii erau adesea asociați cu locurile din care proveneau. (2Sa 3:2, 3; 17:27; 23:25-39; Na 1:1; Fa 13:1; 21:29) Isus și-a petrecut cea mai mare parte din viață în orașul Nazaret, din Galileea, prin urmare era firesc ca acest termen să fie folosit cu privire la el. Isus a fost numit deseori „Nazarineanul”, în situații diferite și de către persoane diferite. (Mr 1:23, 24; 10:46, 47; 14:66-69; 16:5, 6; Lu 24:13-19; Ioa 18:1-7) El a acceptat acest nume și chiar l-a folosit. (Ioa 18:5-8; Fa 22:6-8) Pe plăcuța pe care a pus-o pe stâlpul de tortură, Pilat a scris în ebraică, în latină și în greacă: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”. (Ioa 19:19, 20) Începând de la Penticosta din 33 e.n., atât apostolii, cât și alții au făcut frecvent referire la Isus ca fiind Nazarineanul sau din Nazaret. (Fa 2:22; 3:6; 4:10; 6:14; 10:38; 26:9; vezi și nota de studiu de la Mt 2:23)

Fiul lui David: Numindu-l pe Isus „Fiul lui David”, orbul Bartimeu a recunoscut în mod deschis că el era Mesia. (Vezi notele de studiu de la Mt 1:16; 15:25.)

Rabuni: Termen semitic care înseamnă „Învățătorul meu”. Este posibil ca „Rabuni” să fi fost inițial o formulă de adresare ce transmitea mai mult respect și căldură decât „Rabi”, care înseamnă „Învățător”. (Ioa 1:38) Totuși, când Ioan și-a scris evanghelia, sufixul „-i” (care reprezintă pronumele posesiv la persoana întâi, „al meu”) își pierduse, probabil, semnificația specială în acest titlu, întrucât Ioan traduce termenul prin „Învățător”. (Ioa 20:16)

Multimedia

Pereea – regiune la est de Iordan
Pereea – regiune la est de Iordan

În fotografia alăturată se poate vedea o parte din regiunea cunoscută cu numele „Pereea”. Această regiune se afla la est de râul Iordan. Se întindea de la Pella, în nord, până la est de Marea Moartă, în sud. Termenul „Pereea” nu apare în Biblie. Însă el derivă din péran, un cuvânt grecesc care înseamnă „de cealaltă parte”, „dincolo” și care apare de câteva ori în Biblie, uneori cu referire la regiunea Pereea. (Mt 4:25; Mr 3:8) Ca să ajungă la Ierusalim, galileenii treceau uneori prin Pereea. Spre finalul serviciului său, Isus a petrecut ceva timp în Pereea pentru a preda. (Lu 13:22) Mai târziu, el a trecut din nou pe acolo în drum spre Ierusalim. (Mt 19:1; 20:17-19; Mr 10:1, 32, 46)

(1) Râul Iordan

(2) Câmpiile de la est de Iordan

(3) Munții Galaadului