Faptele apostolilor 24:1-27

24  Cinci zile mai târziu, marele preot Anania+ a coborât cu câțiva bătrâni și cu un orator numit Tertul și și-au prezentat plângerea împotriva lui Pavel înaintea guvernatorului+.  Când a fost chemat, Tertul a început să-l acuze pe Pavel. El a zis: „Datorită ție ne bucurăm de multă pace și datorită prevederii tale se fac reforme în această națiune.  Mărturisim aceasta oricând și oriunde, Excelența Ta, Felix, cu cea mai mare recunoștință.  Dar, ca să nu te rețin prea mult, te implor, în bunătatea ta, să ne asculți câteva momente!  Am aflat că omul acesta este o ciumă+, că provoacă rebeliuni+ printre toți iudeii de pe pământul locuit și că este un conducător al sectei nazarinenilor+.  El a încercat chiar să profaneze templul; de aceea, l-am prins+.  ——  Când îl vei interoga, vei afla tu însuți despre toate aceste lucruri de care îl acuzăm”.  Atunci iudeii au susținut și ei acuzațiile, afirmând că lucrurile acelea erau adevărate. 10  Când guvernatorul i-a făcut semn din cap să vorbească, Pavel a răspuns: „Întrucât știu bine că această națiune te are judecător de mulți ani, sunt bucuros să vorbesc în apărarea mea+. 11  Tu însuți poți să verifici că nu sunt mai mult de 12 zile de când am urcat la Ierusalim ca să mă închin lui Dumnezeu+. 12  Ei nu m-au găsit nici contrazicându-mă cu cineva în templu și nici instigând vreo gloată în sinagogi sau undeva în oraș. 13  Și nici nu pot să aducă dovezi cu privire la lucrurile de care mă acuză acum. 14  Dar recunosc înaintea ta că îndeplinesc un serviciu sacru pentru Dumnezeul strămoșilor mei+ potrivit căii pe care ei o numesc «sectă»; de asemenea, cred tot ce este prevăzut în Lege și scris în Profeți+. 15  Și am în Dumnezeu speranța pe care o au și oamenii aceștia: că va fi o înviere+ atât a celor drepți, cât și a celor nedrepți+. 16  De aceea, mă străduiesc mereu să am o conștiință curată* înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor+. 17  După mulți ani am venit să aduc daruri de îndurare+ națiunii mele și să ofer ofrande. 18  În timp ce făceam aceste lucruri, ei m-au găsit în templu după ce mă purificasem din punct de vedere ceremonial+, dar nu eram cu vreo mulțime, nici nu provocam tulburare. Însă acolo erau niște iudei din provincia Asia+, 19  care ar trebui să fie prezenți înaintea ta și să mă acuze dacă ar avea, într-adevăr, ceva împotriva mea+. 20  Sau să spună chiar oamenii aceștia de ce anume m-au găsit vinovat când am stat înaintea Sanhedrinului, 21  în afară doar de ceea ce am strigat când eram în mijlocul lor: «Pentru învierea morților sunt judecat astăzi înaintea voastră+!»”. 22  Totuși, Felix, care era bine informat cu privire la această Cale+, i-a amânat spunând: „Voi hotărî asupra lucrurilor privitoare la voi când va coborî comandantul Lisias”. 23  Și i-a poruncit centurionului să-l țină pe Pavel în arest, dar să-i dea o oarecare libertate și să-i lase pe ai lui să se îngrijească de el. 24  Câteva zile mai târziu, Felix a venit împreună cu Drusila, soția lui, care era iudeică, a trimis după Pavel și l-a ascultat cu privire la credința în Cristos Isus+. 25  Dar, în timp ce Pavel vorbea despre dreptate, despre stăpânirea de sine și despre judecata viitoare+, Felix s-a înspăimântat și a spus: „Acum du-te, iar când voi avea ocazia, voi trimite din nou după tine”. 26  În același timp, el spera că Pavel îi va da bani. De aceea, trimitea după el tot mai des și vorbea cu el. 27  După doi ani, lui Felix i-a luat locul Porcius Festus. Și, pentru că voia să câștige favoarea iudeilor+, Felix l-a lăsat pe Pavel în arest.

Note de subsol

Sau „nepătată”.

Note pentru studiu

bătrânilor: Lit. „bărbaților în vârstă”. În Biblie, termenul grecesc presbýteros este folosit îndeosebi cu referire la bărbații care dețin o anumită autoritate și responsabilitate într-o comunitate sau într-o națiune. Deși termenul se referă uneori la vârstă (de exemplu, în Lu 15:25 este redat prin „fiul mai mare”, iar în Fa 2:17, prin „bătrânii”), el nu-i desemnează doar pe cei vârstnici. În acest verset, termenul face referire la conducătorii națiunii evreiești, care sunt menționați deseori împreună cu preoții principali și cu scribii. Sanhedrinul era format din bărbați care aparțineau acestor trei grupuri. (Mt 21:23; 26:3, 47, 57; 27:1, 41; 28:12; vezi Glosarul, „Bătrân”)

bătrâni: Se referă aici la conducătorii națiunii evreiești, care sunt menționați deseori împreună cu preoții principali și cu scribii. (Vezi nota de studiu de la Mt 16:21.)

un orator: Sau „un avocat”. Termenul grecesc rhḗtōr a avut la început sensul de „vorbitor public”, „orator”, dar a dobândit și sensul de „avocat pledant”. Tertul a pledat cauza iudeilor împotriva lui Pavel, în fața guvernatorului Felix, la Cezareea.

o ciumă: Sau „un instigator”. Lit. „o epidemie”. Pe lângă acest verset, singura ocurență a termenului grecesc în Scripturile grecești creștine este cea din Lu 21:11, unde este folosit cu referire la epidemii propriu-zise, sau boli cu o largă răspândire. În Fa 24:5, termenul este folosit în sens figurat privitor la o persoană considerată o „ciumă”, cineva care cauzează probleme, un instigator sau un pericol public.

pământul locuit: Vezi nota de studiu de la Lu 2:1.

sectei: Termenul grecesc redat aici prin „sectă”, haíresis (din care derivă cuvântul „erezie”), se pare că a avut inițial sensul de „alegere”. Cu acest sens a fost folosit termenul în Septuaginta, în Le 22:18, unde se menționează că israeliții aduceau daruri „din propria [lor] voință”. Așa cum este folosit în Scripturile grecești creștine, acest termen face referire la un grup de oameni cu vederi și doctrine diferite. El este folosit cu privire la membrii celor două ramuri principale ale iudaismului: fariseii și saducheii. (Fa 5:17; 15:5; 26:5) Cei care nu erau creștini numeau creștinismul „sectă” sau ‘secta nazarinenilor’, considerând-o, probabil, o grupare desprinsă din religia iudaică. (Fa 24:5, 14; 28:22) Termenul grecesc haíresis a fost aplicat și la grupările care s-au cristalizat în interiorul congregației creștine. Isus a evidențiat importanța unității și s-a rugat ca ea să domnească în mijlocul continuatorilor săi (Ioa 17:21), iar apostolii au căutat să păstreze unitatea în congregația creștină. (1Co 1:10; Iuda 17-19) Dacă membrii congregației s-ar fi divizat în grupări sau facțiuni, acest lucru ar fi distrus unitatea. Prin urmare, folosit cu referire la astfel de grupări, termenul grecesc haíresis a dobândit conotația negativă de „facțiune”, „grup divizat”, „sectă”. Convingerile divergente puteau da naștere la dispute, disensiuni și chiar animozități. (Compară cu Fa 23:7-10.) Așadar, sectele erau considerate ‘lucrări ale cărnii’ și trebuiau evitate. (Ga 5:19-21; 1Co 11:19; 2Pe 2:1)

nazarinenilor: Vezi nota de studiu de la Mr 10:47.

Unele manuscrise grecești de mai târziu și unele traduceri vechi în alte limbi adaugă, cu mici diferențe de redare, următoarele în versetele 6-8: „și am vrut să-l judecăm după legea noastră; (7) dar, venind comandantul Lisias, l-a scos cu forța din mâinile noastre, (8) poruncind acuzatorilor lui să vină la tine”. Totuși, aceste cuvinte nu apar în manuscrisele cele mai vechi și demne de încredere și, prin urmare, nu fac parte din textul original al cărții Faptele. (Vezi Ap. A3.)

îndeplinesc un serviciu sacru: Sau „îi aduc închinare”. Verbul grecesc latreúō înseamnă în principal a sluji, însă în unele contexte poate fi redat prin „a se închina”. În Scripturi, termenul grecesc latreúō se referă, în general, la serviciul adus lui Dumnezeu sau la un serviciu care are legătură cu închinarea la Dumnezeu (Mt 4:10; Lu 1:74; 2:37; 4:8; Ro 1:9; Flp 3:3; 2Ti 1:3; Ev 9:14; 12:28; Re 7:15; 22:3), inclusiv serviciul de la sanctuar sau de la templu (Ev 8:5; 9:9; 10:2; 13:10). În câteva ocurențe, el face referire la închinarea falsă, adică la închinarea, sau la serviciul, care se aduce unor lucruri create. (Fa 7:42; Ro 1:25)

înviere: Termenul grecesc anástasis înseamnă literalmente „sculare”, „ridicare”. El apare de aproximativ 40 de ori în Scripturile grecești creștine și este folosit cu referire la învierea morților. (Unele exemple sunt consemnate în Mt 22:31; Fa 2:31; 4:2; 17:18, 32; 23:6; 1Co 15:12, 13.) În Septuaginta, în Is 26:19, este folosită forma verbală a termenului anástasis pentru a reda verbul ebraic care înseamnă „a trăi” din expresia: „Morții tăi vor trăi”. (Vezi Glosarul.)

centurionului: Centurionul era un ofițer în armata romană care avea sub comanda sa 100 de soldați.

Berenice: Sora lui Irod Agripa II. Circula zvonul potrivit căruia Agripa ar fi avut o relație incestuoasă cu Berenice. Mai târziu, ea a devenit amanta lui Titus, înainte ca el să devină împărat roman.

Drusila: A treia și cea mai mică dintre fiicele lui Irod, menționat în Fa 12:1, adică Irod Agripa I. Ea s-a născut în jurul anului 38 e.n. și a fost soră cu Agripa al II-lea, cu Berenice și cu Mariamne III. (Vezi nota de studiu de la Fa 25:13 și Glosarul, „Irod”.) Guvernatorul Felix a fost al doilea soț al ei. Ea s-a căsătorit mai întâi cu regele sirian Azizus din Emesa, de care a divorțat, apoi s-a căsătorit cu Felix în jurul anului 54 e.n., când avea aproximativ 16 ani. E posibil ca Drusila să fi fost de față când Pavel i-a vorbit lui Felix „despre dreptate, despre stăpânirea de sine și despre judecata viitoare”. (Fa 24:25) Când a fost succedat de Festus, Felix l-a lăsat pe Pavel legat, deoarece „voia să câștige favoarea iudeilor”. Unii cred că el ar fi făcut acest lucru pentru a fi pe placul tinerei lui soții, care era iudeică. (Fa 24:27)

Multimedia

Sanhedrinul
Sanhedrinul

Curtea supremă evreiască, numită Marele Sanhedrin, avea 71 de membri. Ea se întrunea la Ierusalim. (Vezi Glosarul, „Sanhedrin”.) Potrivit cu Mișna, locurile erau dispuse în semicerc, pe trei rânduri. Hotărârile curții erau consemnate de doi scribi. Unele dintre elementele arhitecturale prezentate în imagine au la bază ruinele unei clădiri descoperite în Ierusalim, care este considerată de unii drept Sala Consiliului din secolul I e.n. (Vezi Apendicele B12, harta „Ierusalimul și împrejurimile”.)

1. Marele preot

2. Membrii Sanhedrinului

3. Inculpat

4. Secretari