Faptele 13:1-52

13  În congregația din Antiohia erau profeți+ și învățători: Barnaba, Simeon, numit Niger, Luciu+ din Cirena, Manaen, care fusese instruit împreună cu tetrarhul Irod și cu Saul.  În timp ce slujeau+ pentru Iehova și posteau, spiritul sfânt a zis: „Dintre toți, puneți-mi-i deoparte pe Barnaba și pe Saul+ pentru lucrarea la care i-am chemat“.  Atunci au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile+ peste ei și i-au lăsat să plece.  Astfel, bărbații aceștia, trimiși de spiritul sfânt, au coborât la Seleucia, iar de acolo au plecat cu corabia spre Cipru.  Când au ajuns la Salamina, au început să vestească cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei ca ajutor pe Ioan.+  După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit un om, care era vrăjitor și profet fals,+ un iudeu pe nume Bar-Isus.  El era cu proconsulul Sergius Paulus, un om inteligent. Acesta i-a chemat pe Barnaba și pe Saul la el și căuta stăruitor să audă cuvântul lui Dumnezeu.  Dar Elima, vrăjitorul, (pentru că așa se traduce numele lui) li s-a împotrivit,+ căutând să-l abată pe proconsul de la credință.  Saul, numit și Pavel, s-a umplut de spirit sfânt, l-a privit țintă 10  și i-a zis: „Om plin de tot felul de înșelătorii și de tot felul de mârșăvii, fiu al Diavolului,+ dușman a tot ce este drept, nu încetezi să sucești căile drepte ale lui Iehova? 11  Acum iată că mâna lui Iehova este asupra ta și vei fi orb, iar o vreme nu vei mai vedea lumina soarelui“. Și îndată au căzut peste el o ceață groasă și întuneric, iar el umbla încoace și-ncolo căutând niște oameni care să-l ducă de mână.+ 12  Atunci proconsulul,+ când a văzut ce se întâmplase, a devenit credincios, fiind uluit de învățătura lui Iehova. 13  Din Pafos, Pavel și cei ce erau cu el au ieșit în larg și au ajuns la Perga, în Pamfilia.+ Dar Ioan+ s-a despărțit de ei și s-a întors+ la Ierusalim. 14  Însă ei au plecat mai departe din Perga și au venit la Antiohia din Pisidia. În ziua de sabat au intrat în sinagogă+ și s-au așezat. 15  După citirea publică a Legii+ și a Profeților, președinții+ sinagogii au trimis să li se spună: „Bărbaților, fraților, dacă aveți vreun cuvânt de încurajare pentru popor, spuneți-l!“ 16  Atunci Pavel s-a ridicat și, făcând semn+ cu mâna, a zis: „Bărbați israeliți și voi ceilalți care vă temeți de Dumnezeu, ascultați!+ 17  Dumnezeul acestui popor, Israel, i-a ales pe strămoșii noștri, a înălțat poporul în timpul când au locuit ca străini în țara Egiptului și i-a scos de acolo cu braț înălțat*.+ 18  Și aproximativ patruzeci de ani+ a suportat purtarea lor în pustiu. 19  După ce a nimicit șapte națiuni din țara Canaan, le-a împărțit țara prin tragere la sorți:+ 20  toate acestea în aproximativ patru sute cincizeci de ani. Apoi le-a dat judecători până la profetul Samuel.+ 21  Dar, de atunci, ei au cerut un rege,+ iar Dumnezeu li l-a dat patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiș, un bărbat din tribul lui Beniamin.+ 22  Și, după ce l-a îndepărtat,+ li l-a ridicat rege pe David,+ despre care a depus mărturie și a zis: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese,+ om după inima mea,+ care va face tot ce doresc».+ 23  Dintre urmașii+ acestui om, Dumnezeu i-a adus lui Israel, potrivit promisiunii sale, un salvator,+ pe Isus, 24  după ce Ioan,+ înainte să apară El,+ a predicat public, la tot poporul lui Israel, botezul ca simbol al căinței. 25  Însă, în timp ce își continua cursa, Ioan zicea: «Cine credeți că sunt eu? Nu sunt eu acela. Dar iată că după mine vine unul căruia nu sunt demn să-i dezleg sandalele din picioare».+ 26  Bărbaților, fraților, fii din neamul lui Avraam, și voi ceilalți care vă temeți de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei salvări!+ 27  Căci locuitorii Ierusalimului și conducătorii lor nu l-au cunoscut pe Acesta,+ ci, prin judecata lor, au împlinit lucrurile rostite de Profeți,+ lucruri care se citesc cu voce tare în fiecare sabat. 28  Și, deși n-au găsit niciun motiv să-l omoare,+ i-au cerut lui Pilat să-l execute.+ 29  Iar, după ce au împlinit toate lucrurile scrise despre el,+ l-au dat jos de pe stâlp*+ și l-au pus într-un mormânt de amintire.+ 30  Dar Dumnezeu l-a sculat din morți+ 31  și pe parcursul mai multor zile a fost văzut de cei care urcaseră cu el din Galileea la Ierusalim și care sunt acum martorii săi înaintea poporului.+ 32  De aceea, noi vă anunțăm vestea bună despre promisiunea făcută strămoșilor:+ 33  că Dumnezeu a împlinit-o în întregime pentru noi, copiii lor, înviindu-l pe Isus,+ după cum este scris în psalmul al doilea: «Tu ești fiul meu, eu ți-am devenit Tată astăzi».+ 34  Și faptul acesta, că l-a înviat din morți și că nu se va mai întoarce la putrezire, El l-a spus astfel: «Voi manifesta cu fidelitate față de voi bunătatea iubitoare pe care i-am promis-o lui David».+ 35  De aceea, El mai spune într-un alt psalm: «Nu vei permite ca acela care-ți este loial să vadă putrezirea».+ 36  Căci David+ a slujit în generația lui potrivit voinței clare a lui Dumnezeu, a adormit în moarte, a fost pus alături de strămoșii lui și a văzut putrezirea.+ 37  În schimb, cel pe care Dumnezeu l-a sculat din morți n-a văzut putrezirea.+ 38  Să știți deci, fraților, că prin Acesta vă este vestită iertarea păcatelor+ 39  și că oricine crede este declarat nevinovat prin Acesta+ de toate lucrurile de care nu puteați fi declarați nevinovați prin legea lui Moise.+ 40  Aveți grijă deci să nu vină peste voi ce se spune în Profeți: 41  «Priviți, disprețuitorilor, și mirați-vă! Pieriți, pentru că fac o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care n-o veți crede nicidecum, nici chiar dacă v-ar vorbi cineva despre ea în amănunțime!»“+ 42  Când ieșeau ei, oamenii l-au rugat mult să le vorbească despre lucrurile acestea și în sabatul următor.+ 43  Și, după ce adunarea din sinagogă s-a împrăștiat, mulți dintre iudeii și prozeliții care se închinau lui Dumnezeu i-au urmat pe Pavel și pe Barnaba,+ care, vorbindu-le, îi îndemnau stăruitor+ să rămână în bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu.+ 44  În sabatul următor, aproape tot orașul s-a adunat să asculte cuvântul lui Iehova.+ 45  Când iudeii au văzut mulțimile, s-au umplut de gelozie+ și au început să contrazică cu blasfemii cele spuse de Pavel.+ 46  Vorbind cu îndrăzneală, Pavel și Barnaba au zis: „Vouă trebuia să vi se spună mai întâi cuvântul lui Dumnezeu.+ Dar, pentru că voi îl respingeți+ și nu vă considerați demni de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre națiuni.+ 47  De fapt, Iehova ne-a dat poruncă prin aceste cuvinte: «Te-am pus ca lumină a națiunilor,+ ca să fii o salvare până la marginile pământului»“.+ 48  Când cei dintre națiuni au auzit lucrul acesta, s-au bucurat și au glorificat cuvântul lui Iehova,+ iar toți cei cu o dispoziție corectă pentru viața veșnică au devenit credincioși.+ 49  Și cuvântul lui Iehova se răspândea în tot ținutul.+ 50  Dar iudeii+ le-au ațâțat pe femeile de vază care se închinau lui Dumnezeu și pe bărbații de seamă din oraș, au stârnit o persecuție+ împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i-au scos afară din ținutul lor. 51  Ei și-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor+ și s-au dus la Iconium. 52  Și discipolii erau plini de bucurie+ și de spirit sfânt.

Note de subsol

Adică „braț puternic“.
Vezi Fa 5:30, n.s.