Faptele 27:1-44

27  Când s-a hotărât să plecăm cu corabia spre Italia,+ Pavel și alți câțiva deținuți au fost predați unui centurion pe nume Iuliu, din cohorta lui August.  Ne-am îmbarcat pe o corabie din Adramit care se pregătea să plece spre diferite locuri de pe coasta provinciei Asiei și am ridicat pânzele. Cu noi era Aristarh,+ un macedonean din Tesalonic.  A doua zi am debarcat la Sidon, iar Iuliu s-a purtat cu omenie+ față de Pavel și i-a permis să meargă la prietenii lui și să primească îngrijire.+  De acolo, ieșind în larg, am navigat la adăpostul Ciprului, pentru că vânturile erau potrivnice.  Am navigat în largul mării de-a lungul Ciliciei și al Pamfiliei și am ajuns în portul Mira, din Licia.  Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria+ care se îndrepta spre Italia și ne-a urcat la bordul ei.  Apoi am navigat încet mai multe zile ajungând cu greu la Cnid și, pentru că vântul nu ne lăsa să înaintăm, am navigat la adăpostul Cretei, pe lângă Salmone.  Am mers cu greu de-a lungul acestei coaste și am ajuns într-un loc numit Porturi Frumoase, aproape de care era orașul Lasea.  Și, cum trecuse mult timp, iar călătoria era de acum periculoasă pentru că trecuse chiar și postul Zilei Ispășirii*,+ Pavel i-a sfătuit, 10  zicându-le: „Bărbaților, văd că această călătorie se va face cu pagube și cu mari pierderi, nu numai pentru încărcătură și corabie, ci și pentru sufletele noastre“.+ 11  Totuși, centurionul asculta mai mult de cârmaci și de proprietarul vasului decât de cele spuse de Pavel. 12  Și, fiindcă portul nu era bun pentru iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece de acolo, ca să vadă dacă nu cumva puteau ajunge la Fenix, un port al Cretei cu deschidere spre nord-est și spre sud-est, ca să ierneze acolo. 13  Pe lângă aceasta, pentru că vântul de sud sufla ușor, ei au crezut că planul lor era ca și realizat, astfel că au ridicat ancora și au început să navigheze de-a lungul coastei, aproape de țărmul Cretei. 14  Însă, nu după mult timp, un vânt năprasnic,+ numit Eurachilon, s-a dezlănțuit asupra insulei. 15  Și, întrucât corabia era aruncată cu violență încoace și-ncolo și nu putea să se împotrivească vântului, am lăsat-o în voia ei și am fost purtați în derivă. 16  Am mers la adăpostul unei insule mici, numită Cauda, dar cu greu am reușit să stăpânim barca+ de la pupă. 17  După ce au ridicat-o la bord, au folosit mijloacele de ajutor pentru a încinge corabia. Și, pentru că se temeau să nu eșueze pe Sirta*, au coborât parâmele și s-au lăsat duși în derivă. 18  Dar, pentru că eram zdruncinați puternic de furtună, a doua zi au început să ușureze+ vasul, 19  iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor echipamentul corabiei. 20  Fiindcă nici soarele, nici stelele nu se mai văzuseră de multe zile, iar furtuna+ care se abătuse asupra noastră nu era deloc mică, am început să ne pierdem orice speranță de salvare. 21  Și, pentru că oamenii se abținuseră mult timp de la mâncare, Pavel s-a ridicat atunci în picioare în mijlocul lor+ și a zis: „Bărbaților, trebuia să fi urmat sfatul meu și să nu fi ieșit în larg din Creta ca să suferiți aceste pagube și pierderi.+ 22  Dar acum vă sfătuiesc să fiți curajoși, fiindcă niciun suflet dintre voi nu se va pierde, ci numai corabia. 23  Căci, în noaptea aceasta, un înger+ al Dumnezeului căruia îi aparțin și pentru care îndeplinesc un serviciu sacru+ a stat lângă mine 24  și a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să te prezinți înaintea Cezarului!+ Iată că Dumnezeu ți i-a dăruit pe toți cei care călătoresc cu tine în corabie». 25  Așadar, fiți curajoși, bărbați, fiindcă am încredere în Dumnezeu+ că va fi exact așa cum mi s-a spus. 26  Totuși, trebuie să fim aruncați pe țărmul unei insule“.+ 27  În a paisprezecea noapte, când eram aruncați încoace și-ncolo pe marea Adria*, marinarii au bănuit pe la miezul nopții că se apropiau de uscat. 28  Au măsurat adâncimea și au găsit douăzeci de stânjeni. Apoi au mai mers puțin, au măsurat din nou și au găsit cincisprezece stânjeni. 29  Temându-se să nu fim aruncați undeva pe stânci, au aruncat patru ancore de la pupă și au așteptat să se facă ziuă. 30  Dar, pe când marinarii încercau să fugă din corabie, coborând barca pe mare sub pretext că voiau să arunce ancorele de la proră, 31  Pavel le-a spus centurionului și soldaților: „Dacă acești bărbați nu rămân în corabie, nu puteți fi salvați!“+ 32  Atunci soldații au tăiat frânghiile bărcii+ și au lăsat-o să cadă. 33  Chiar înainte să se facă ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toți să ia puțină mâncare, zicând: „Astăzi este a paisprezecea zi de când vegheați și stați nemâncați, fără să luați nimic. 34  Vă îndemn să luați puțină mâncare, căci lucrul acesta este spre salvarea voastră. Fiindcă niciunuia dintre voi nu i se va pierde nici măcar un fir de păr+ din cap“. 35  După ce a spus aceasta, a luat o pâine, i-a mulțumit+ lui Dumnezeu în fața tuturor, apoi a frânt-o și a început să mănânce. 36  Atunci toți s-au înveselit și au luat din mâncare. 37  Pe corabie eram în total două sute șaptezeci și șase de suflete. 38  După ce au mâncat pe săturate, au început să ușureze+ corabia aruncând grâul în mare. 39  Când s-a făcut ziuă, n-au recunoscut uscatul, dar au văzut un golf cu o plajă și au hotărât, dacă puteau, să îndrepte+ corabia într-acolo. 40  Astfel, au tăiat ancorele și le-au lăsat să cadă în mare. În același timp au dezlegat curelele vâslelor care serveau drept cârmă și, ridicând în bătaia vântului pânza din față, s-au îndreptat spre plajă. 41  Când au dat peste un banc de nisip scăldat de mare din ambele părți, au lăsat corabia să eșueze. Prora s-a împotmolit și a rămas înțepenită, iar pupa a început să se sfărâme din cauza furiei valurilor.+ 42  Atunci soldații s-au hotărât să-i omoare pe deținuți, pentru ca niciunul să nu evadeze prin înot. 43  Dar centurionul, dorind să-l scape pe Pavel, i-a împiedicat să-și ducă planul la îndeplinire. El a poruncit ca aceia care știau să înoate să se arunce în mare și să ajungă primii pe uscat, 44  iar ceilalți să facă la fel, unii pe scânduri, alții pe diferite lucruri din corabie. Și, astfel, toți au ajuns teferi pe uscat.+

Note de subsol

Sau „postul de toamnă“.
Două golfuri întinse, cu apă de mică adâncime, pline de bancuri de nisip, de pe coasta Libiei, în nordul Africii.
Aceasta cuprindea Marea Adriatică de azi, Marea Ionică și porțiunea Mării Mediterane dintre Sicilia și Creta.