Faptele 22:1-30

22  „Bărbaților, frați+ și tați, ascultați acum apărarea+ mea înaintea voastră“.  (Când au auzit că le vorbea în limba ebraică,+ au făcut o și mai mare liniște, iar el a zis:)  „Eu sunt iudeu,+ născut în Tarsul Ciliciei,+ dar educat în acest oraș la picioarele lui Gamaliel+ și instruit după toată rigoarea+ Legii strămoșești, fiind zelos+ pentru Dumnezeu, așa cum sunteți și voi toți astăzi.  Am persecutat această Cale până la moarte,+ legând și trimițând în închisori+ atât bărbați, cât și femei.  Pot să depună mărturie despre mine atât marele preot, cât și toată adunarea bătrânilor.+ De asemenea, am luat de la ei scrisori+ pentru frații din Damasc și mă duceam să-i aduc legați la Ierusalim și pe cei de acolo, ca să fie pedepsiți.  Dar, când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, a strălucit deodată din cer o mare lumină în jurul meu,+  iar eu am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: «Saul, Saul, de ce mă persecuți?»+  Eu am răspuns: «Cine ești, Doamne?» Și el mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarineanul, pe care tu îl persecuți».+  Oamenii care erau cu mine+ au văzut lumina, dar n-au auzit glasul celui ce-mi vorbea.+ 10  Atunci am întrebat: «Ce să fac,+ Doamne?» Domnul mi-a răspuns: «Ridică-te, du-te la Damasc, iar acolo ți se va spune tot ce ți-a fost hotărât să faci».+ 11  Dar, pentru că nu vedeam nimic din cauza strălucirii* acelei lumini, am ajuns la Damasc dus de mână de cei care erau cu mine.+ 12  Și Anania, un bărbat care se temea de Dumnezeu potrivit Legii și care avea o bună mărturie+ din partea tuturor iudeilor care locuiau acolo, 13  a venit la mine și, stând lângă mine, mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ți vederea!»+ Și chiar în ceasul acela mi-am ridicat privirea spre el. 14  El a spus: «Dumnezeul strămoșilor noștri+ te-a ales+ să-i cunoști voința, să-l vezi+ pe Cel drept+ și să auzi glasul gurii sale,+ 15  fiindcă trebuie să-i fii martor înaintea tuturor oamenilor cu privire la lucrurile pe care le-ai văzut și le-ai auzit.+ 16  Și acum, de ce întârzii? Ridică-te, botează-te+ și spală-te+ de păcate chemând numele său».+ 17  Dar, când m-am întors la Ierusalim+ și mă rugam în templu, am avut o viziune+ 18  și L-am văzut zicându-mi: «Grăbește-te și ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi+ mărturia ta despre mine!» 19  Și eu am zis: «Doamne, ei știu bine că îi aruncam în închisoare+ și că din sinagogă în sinagogă îi băteam pe cei care credeau în tine.+ 20  Iar, când a fost vărsat sângele lui Ștefan,+ martorul tău, și eu stăteam acolo, încuviințând+ și păzind mantiile celor ce-l ucideau». 21  Dar el mi-a zis: «Du-te, pentru că te voi trimite la națiuni îndepărtate»“.+ 22  Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta, apoi și-au ridicat glasul, zicând: „Înlătură-l de pe pământ pe un astfel de om, căci nu merită să trăiască!“+ 23  Și, fiindcă strigau și își aruncau mantiile și azvârleau țărână în aer,+ 24  comandantul a ordonat să fie dus în cazarmă și a spus să fie interogat prin biciuire, ca să știe exact de ce strigau+ așa împotriva lui. 25  Dar, după ce l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel i-a zis centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiți un bărbat roman+ care nu este condamnat?“ 26  Când a auzit aceasta, centurionul s-a dus la comandant și a raportat, zicând: „Ce-ai de gând să faci? Omul acesta este roman“. 27  Atunci, comandantul s-a apropiat și l-a întrebat: „Spune-mi: Ești roman?“+ „Da“, a spus el. 28  Comandantul a răspuns: „Eu am cumpărat aceste drepturi de cetățean cu o mare sumă de bani“. Pavel a zis: „Dar eu m-am născut+ cu ele“. 29  Imediat, bărbații care se pregăteau să-l interogheze prin torturare au plecat de la el, iar comandantul s-a temut când a aflat că era roman+ și că-l legase. 30  Astfel, a doua zi, fiindcă voia să știe sigur de ce îl acuzau iudeii, l-a dezlegat și le-a poruncit preoților principali și întregului Sanhedrin să se adune. Apoi l-a adus jos pe Pavel și l-a pus în mijlocul lor.+

Note de subsol

Lit. „gloriei“.