Salt la conţinut

Salt la cuprins

Trebuie să fim sfinţi ‘în toată purtarea noastră’

Trebuie să fim sfinţi ‘în toată purtarea noastră’

„Fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.” (1 PET. 1:15)

1, 2. a) Ce aşteaptă Iehova din partea poporului său? b) La ce întrebări se va răspunde în acest articol?

SUB inspiraţie divină, apostolul Petru a citat din cartea Leviticul şi a arătat că adevăraţii creştini trebuie să fie sfinţi, aşa cum şi israeliţii au trebuit să fie sfinţi. (Citeşte 1 Petru 1:14-16.) „Cel Sfânt”, Iehova, se aşteaptă ca atât cei unşi, cât şi „alte oi” să facă tot posibilul să fie sfinţi în toată purtarea lor, nu doar în unele privinţe (Ioan 10:16).

2 În acest articol vom analiza şi alte idei preţioase din cartea Leviticul cu privire la sfinţenie. Aplicarea lor ne va ajuta să ne dovedim sfinţi în toată purtarea noastră. Vom afla răspunsul la următoarele întrebări: Cum ar trebui să privim faptul de a face compromis? Ce învăţăm din cartea Leviticul cu privire la susţinerea suveranităţii lui Iehova? Şi ce putem învăţa din modul în care aduceau jertfe israeliţii?

SĂ FIM ATENŢI SĂ NU FACEM COMPROMIS

3, 4. a) De ce nu trebuie creştinii să facă vreun compromis în ce priveşte legile şi principiile Bibliei? b) De ce nu ar trebui să ne răzbunăm sau să ţinem duşmănie?

3 Dacă vrem să-i fim plăcuţi lui Iehova, trebuie să respectăm legile şi principiile sale şi să nu avem niciodată o atitudine nesfântă faţă de ele, gândindu-ne să facem vreun  compromis. Deşi nu ne aflăm sub Legea mozaică, cerinţele acesteia ne ajută să înţelegem ce acceptă şi ce nu acceptă Dumnezeu. De exemplu, israeliţilor li s-a poruncit: „Să nu te răzbuni, nici să nu ţii duşmănie pe fiii poporului tău; să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Iehova” (Lev. 19:18).

4 Iehova se aşteaptă să nu ne răzbunăm şi să nu ţinem duşmănie (Rom. 12:19). Dacă am ignora legile şi principiile divine, Diavolul s-ar bucura, iar noi am dezonora numele lui Dumnezeu. Chiar dacă cineva ne răneşte în mod intenţionat, să nu permitem să fim „vase” care ţin în ele resentimente. Dumnezeu ne-a dat privilegiul de a fi „vase de lut” care conţin o comoară: serviciul sacru (2 Cor. 4:1, 7). Resentimentele, care sunt asemenea acidului, nu au ce căuta în astfel de vase!

5. Ce putem învăţa din relatarea despre Aaron şi moartea fiilor săi? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

5 În Leviticul 10:1-11 este menţionată o situaţie care a provocat multă durere familiei lui Aaron. Iehova a trimis foc din cer şi i-a distrus pe Nadab şi Abihu, fiii lui Aaron. Credinţa lui Aaron şi a familiei lui a fost pusă la grea încercare când Iehova le-a spus să nu-şi manifeste în niciun fel durerea! Te dovedeşti şi tu sfânt evitând compania membrilor familiei sau a altora care sunt excluşi? (Citeşte 1 Corinteni 5:11.)

6, 7. a) La ce trebuie să ne gândim când decidem dacă vom participa sau nu la o ceremonie de nuntă ţinută într-o biserică? (Vezi nota de subsol.) b) Cum am putea explica de ce nu putem participa la o ceremonie de nuntă care se ţine într-o biserică?

6 Probabil că nu vom trece printr-o încercare asemănătoare celei prin care au trecut Aaron şi familia sa. Dar ce vom face dacă o rudă care nu este Martoră ne invită să asistăm şi să participăm la o ceremonie de nuntă ţinută într-o biserică? În Biblie nu există nicio lege care să ne interzică să asistăm la o astfel de ceremonie. Există însă unele principii de care ar trebui să ţinem cont. *

7 S-ar putea ca hotărârea noastră de a-i fi plăcuţi lui Iehova şi de a rămâne sfinţi să le nedumerească pe rudele noastre (1 Pet. 4:3, 4). Desigur, noi nu dorim să le ofensăm. Totuşi, ar trebui să le vorbim într-un mod amabil, dar direct. Dacă este posibil, ar trebui să discutăm cu rudele noastre cu mult timp înainte. Am putea să le mulţumim şi să le spunem că suntem bucuroşi că ne-au invitat la nuntă. Apoi le-am putea spune că, întrucât nu putem participa la ceremonia religioasă, nu am vrea ca bucuria lor să fie umbrită în acea zi specială sau ca ei şi invitaţii lor să se simtă stânjeniţi. Aceasta este o modalitate prin care putem evita să facem compromis în ce priveşte convingerile şi credinţa noastră.

SĂ SUSŢINEM SUVERANITATEA LUI IEHOVA

8. Cum scoate în evidenţă cartea Leviticul suveranitatea lui Iehova?

8 Cartea Leviticul scoate în evidenţă suveranitatea lui Iehova. În această carte se spune de peste 30 de ori că legile pe care le conţine provin de la Dumnezeu. Moise a ştiut acest lucru şi a făcut ce i-a poruncit Iehova (Lev. 8:4, 5). Asemenea lui Moise, şi noi ar trebui să facem întotdeauna ceea ce doreşte Iehova, Suveranul nostru. Organizaţia lui Dumnezeu ne ajută în acest sens. Uneori însă, credinţa ne-ar putea fi pusă la încercare când suntem singuri, aşa cum s-a întâmplat cu Isus în pustiu (Luca 4:1-13). Dacă ne punem încrederea în Dumnezeu şi susţinem suveranitatea sa, nimeni nu ne poate  determina să facem compromis şi să fim prinşi în cursă din cauza fricii (Prov. 29:25).

9. De ce este poporul lui Dumnezeu urât de toate naţiunile?

9 Întrucât suntem continuatori ai lui Cristos şi Martori ai lui Iehova, ne aşteptăm să fim persecutaţi. Isus le-a spus discipolilor săi: „Vă vor da necazului, vă vor omorî şi veţi fi urâţi de toate naţiunile din cauza numelui meu” (Mat. 24:9). Chiar dacă suntem urâţi de oameni, noi continuăm să predicăm şi să fim sfinţi în toată purtarea noastră. Noi suntem cetăţeni cinstiţi, ducem o viaţă curată şi ne supunem legilor. Atunci, de ce ne urăsc oamenii? (Rom. 13:1-7) Deoarece ascultăm de Iehova ca Suveran! Noi îndeplinim un serviciu sacru „numai pentru el” şi nu vom face niciodată compromis în ce priveşte legile şi principiile sale drepte (Mat. 4:10).

10. Ce s-a întâmplat cu un frate care a făcut compromis în ce priveşte neutralitatea?

10 În plus, noi ‘nu facem parte din lume’. De aceea, suntem neutri şi nu participăm la războaie, nici nu ne implicăm în politică. (Citeşte Ioan 15:18-21; Isaia 2:4.) Unii care s-au dedicat lui Dumnezeu au făcut compromis încălcându-şi neutralitatea. Mulţi dintre aceştia s-au căit şi s-au întors la Tatăl nostru ceresc, care este plin de îndurare (Ps. 51:17). Câţiva însă nu s-au căit. De exemplu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mulţi fraţi din Ungaria au fost închişi pe nedrept. Autorităţile i-au strâns într-un oraş pe 160 dintre aceşti fraţi, care aveau sub 45 de ani, şi le-au ordonat să se înroleze în armată. Cei mai mulţi au refuzat, dar nouă dintre ei au depus jurământul militar şi au primit uniforme. Doi ani mai târziu, unul dintre cei care au făcut compromis a fost desemnat să facă parte din plutonul care urma să-i execute pe Martorii fideli. Printre aceştia se afla şi fratele său de corp! Până la urmă, acele execuţii n-au mai avut loc.

SĂ-I DĂM LUI IEHOVA TOT CE AVEM MAI BUN

11, 12. Ce putem învăţa din modul în care se aduceau jertfe în Israelul antic?

11 Potrivit Legii mozaice, israeliţii trebuiau să aducă anumite jertfe (Lev. 9:1-4, 15-21). Jertfele trebuiau să fie fără defect deoarece prefigurau jertfa perfectă a lui Isus. În plus, în cazul fiecărui tip de ofrandă, sau jertfă, trebuia urmată o anumită procedură. De exemplu, să vedem ce se cerea din partea unei femei care năştea un copil. În Leviticul 12:6 citim: „Când se vor împlini zilele purificării ei pentru un fiu sau pentru o fiică, îi va aduce preotului la intrarea cortului întâlnirii un berbec tânăr, care nu are încă un an, ca ofrandă arsă, şi un pui de porumbel domestic sau o turturea, ca ofrandă pentru păcat”. Deşi cerinţele lui Dumnezeu erau concrete, Legea scotea în evidenţă rezonabilitatea şi iubirea lui Iehova. Dacă posibilităţile nu-i permiteau să aducă o oaie, mama putea să ofere două turturele sau doi pui de porumbel domestic (Lev. 12:8). Chiar dacă era săracă, Iehova o iubea şi o preţuia la fel de mult ca pe cei care aduceau o ofrandă mai scumpă. Ce putem învăţa de aici?

12 Apostolul Pavel i-a îndemnat pe fraţii săi de credinţă să-i aducă lui Dumnezeu „o jertfă de laudă” (Evr. 13:15). Buzele noastre ar trebui să mărturisească public numele sfânt al lui Iehova. Fraţii şi surorile cu deficienţe auditive îl laudă pe Dumnezeu folosind limbajul semnelor. Slujitorii lui Iehova care nu pot ieşi din casă îl laudă scriind scrisori, depunând mărturie prin telefon şi predicându-le celor care îi îngrijesc sau îi vizitează. Jertfa noastră de laudă, adică tot ce  putem face pentru a proclama numele lui Iehova şi a anunţa vestea bună, depinde de starea de sănătate şi de împrejurările noastre. Însă ar trebui să-i dăm lui Iehova tot ce avem noi mai bun (Rom. 12:1; 2 Tim. 2:15).

13. De ce ar trebui să dăm un raport al activităţii noastre în predicare?

13 Jertfele noastre de laudă sunt ofrande pe care i le aducem de bunăvoie lui Dumnezeu deoarece îl iubim (Mat. 22:37, 38). Însă nouă ni se cere să dăm un raport de activitate. Ce atitudine ar trebui să avem cu privire la acest lucru? Faptul de a da raport în fiecare lună este o modalitate de a ne arăta devoţiunea sfântă (2 Pet. 1:7). Desigur, niciunul dintre noi nu ar trebui să se simtă obligat să predice multe ore doar pentru a da un raport mai mare. De aceea, dacă un vestitor nu poate să predice mult din cauza vârstei sau a stării de sănătate, el poate raporta chiar şi sferturi de oră, nu neapărat ore întregi. Întrucât aceasta este tot ce poate vestitorul să facă, Iehova preţuieşte ofranda lui şi o consideră o expresie a iubirii pentru El şi a aprecierii faţă de privilegiul inestimabil de a-i sluji ca Martor. La fel ca acei israeliţi care, deşi erau săraci, puteau totuşi să-i aducă o ofrandă lui Iehova, fraţii şi surorile din prezent care au anumite limite pot să dea un raport, de care să se bucure. Raportul fiecăruia dintre noi este inclus în raportul mondial, fapt ce ajută organizaţia să facă planuri pentru lucrarea de predicare potrivit necesităţilor din teritoriu. Înţelegem, aşadar, de ce ni se cere să dăm un raport de activitate.

OBICEIURILE NOASTRE DE STUDIU ŞI JERTFELE NOASTRE DE LAUDĂ

14. De ce ar trebui să ne analizăm obiceiurile de studiu?

14 După ce am analizat aceste idei preţioase din Leviticul, poate că te gândeşti: „Acum înţeleg mai bine de ce a fost inclusă această carte în Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu” (2 Tim. 3:16). Probabil că acum eşti şi mai hotărât să te dovedeşti sfânt, nu doar pentru că Iehova cere acest lucru, ci deoarece el merită să-i dăm tot ce avem mai bun. Poate că ceea ce ai aflat despre cartea Leviticul din aceste două articole te îndeamnă să studiezi mai profund şi celelalte cărţi ale Bibliei. (Citeşte Proverbele 2:1-5.) Analizează-ţi sub rugăciune obiceiurile de studiu. Întreabă-te: Îi dau lui Iehova tot ce am mai bun? Sau permit ca programele TV, jocurile video, activităţile sportive sau hobbyurile să mă distragă, împiedicându-mă astfel să fac progrese spirituale? Dacă aşa stau lucrurile, ar fi bine să meditezi la ceea ce a spus Pavel în scrisoarea sa către evrei.

Acorzi prioritate studierii Bibliei şi închinării în familie? (Vezi paragraful 14)

15, 16. De ce a fost Pavel atât de direct când le-a scris creştinilor evrei?

15 Pavel a fost foarte direct când le-a scris creştinilor evrei. (Citeşte Evrei 5:7, 11-14.) El le-a spus că ‘deveniseră greoi la auzire’. De ce a fost Pavel atât de direct? La fel ca Iehova, el îi iubea şi era îngrijorat deoarece ei încercau să supravieţuiască din punct de vedere spiritual numai cu lapte, sau o cunoştinţă de bază  a Scripturilor. Deşi este important să cunoaştem învăţăturile fundamentale ale Bibliei, pentru a progresa spre maturitate creştină, trebuie să asimilăm „hrană tare”, adică învăţături biblice mai profunde.

16 În loc să progreseze şi să-i poată învăţa pe alţii, evreii aveau ei nevoie să fie învăţaţi de cineva. De ce? Deoarece evitau ‘hrana tare’. Întreabă-te: Am o atitudine corectă faţă de hrana spirituală tare? Îmi place să studiez învăţături biblice mai profunde? Sau evit să fac un studiu profund al Bibliei şi să mă rog din toată inima? Dacă da, este oare posibil ca obiceiurile mele de studiu să fie o parte a problemei? Să nu uităm că noi trebuie nu doar să le predicăm oamenilor, ci şi să-i învăţăm şi să facem discipoli (Mat. 28:19, 20).

17, 18. a) De ce ar trebui să asimilăm cu regularitate hrană spirituală tare? b) Cum ar trebui să considerăm faptul de a consuma băuturi alcoolice înainte de întruniri?

17 Probabil că multora dintre noi nu ne este uşor să studiem Biblia. Desigur, Iehova nu încearcă să-i motiveze pe slujitorii săi să studieze Biblia făcându-i să aibă sentimente de vinovăţie. Însă, indiferent de cât timp îi slujim lui Dumnezeu, ar trebui să continuăm să asimilăm hrană spirituală tare. Acest lucru este esenţial dacă vrem să avem o conduită sfântă.

18 Pentru a fi sfinţi, trebuie să examinăm cu atenţie Scripturile şi să facem ce ne cere Dumnezeu. Să ne gândim la Nadab şi Abihu, fiii lui Aaron care au fost omorâţi pentru că au adus înaintea lui Iehova „foc nepermis”, probabil sub influenţa alcoolului (Lev. 10:1, 2). Să observăm ce i-a spus Dumnezeu lui Aaron. (Citeşte Leviticul 10:8-11.) Se înţelege oare din acest pasaj că nu trebuie să consumăm niciun fel de băutură alcoolică înainte de a merge la întruniri? Să ne gândim la următoarele aspecte: Noi nu ne aflăm sub Lege (Rom. 10:4). În unele ţări, fraţii noştri de credinţă consumă cu moderaţie băuturi alcoolice la masă înainte să meargă la întruniri. Cu ocazia Paştelui, evreii foloseau patru pahare de vin. Când a instituit Comemorarea, Isus le-a dat discipolilor săi să bea vin, care reprezenta sângele său (Mat. 26:27). Biblia condamnă consumul excesiv de alcool şi beţia (1 Cor. 6:10; 1 Tim. 3:8). Conştiinţa îi îndeamnă pe mulţi dintre fraţii noştri să nu consume deloc băuturi alcoolice înainte de a participa la activităţile creştine. Însă împrejurările variază de la ţară la ţară. De aceea, este important ‘să facem deosebire între ce este sfânt şi ce este nesfânt’, astfel încât să rămânem sfinţi şi să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu.

19. a) Ce am putea face pentru a trage mai multe foloase din închinarea în familie şi din studiul personal? b) Cum poţi arăta că eşti hotărât să te dovedeşti sfânt?

19 Dacă studiezi profund Cuvântul lui Dumnezeu, vei găsi multe comori spirituale. Foloseşte instrumentele de cercetare de care dispui pentru a trage mai multe foloase din închinarea în familie şi din studiul personal. Învaţă mai multe despre Iehova şi despre scopurile sale. Apropie-te tot mai mult de el (Iac. 4:8). Roagă-te lui Dumnezeu asemenea psalmistului: „Deschide-mi ochii, ca să privesc lucrările minunate ale legii tale”! (Ps. 119:18) Nu face niciodată compromis în ce priveşte legile şi principiile Bibliei. Respectă de bunăvoie legea supremă a ‘Celui Sfânt’, Iehova, şi participă cu zel la „lucrarea sfântă a veştii bune a lui Dumnezeu” (1 Pet. 1:15; Rom. 15:16). Dovedeşte-te sfânt în aceste zile din urmă atât de agitate. Fie ca toţi să fim sfinţi în purtarea noastră şi, astfel, să susţinem suveranitatea Dumnezeului nostru sfânt, Iehova!

^ par. 6 Vezi articolul „Întrebări de la cititori” apărut în Turnul de veghe din 15 mai 2002.