„Ferice de omul care găseşte înţelepciune“

ERA poet, arhitect şi rege. Cu un venit anual de peste 200 de milioane de dolari, era mai bogat decât oricare alt rege de pe pământ. Totodată, era renumit pentru înţelepciunea sa. Atât de impresionată a fost o regină care l-a vizitat, încât a exclamat: „Iată, nici pe jumătate nu mi s-a spus. Tu ai mai multă înţelepciune şi bunăstare decât am auzit mergându-ţi faima“ (1 Împăraţi 10:4–9). Acesta era prestigiul de care se bucura regele Solomon al Israelului antic.

Solomon a avut atât bogăţii, cât şi înţelepciune. Astfel, el a avut, într-un mod cu totul unic, posibilitatea de a stabili care dintre aceste două lucruri era cu adevărat indispensabil. Iată ce a scris el: „Ferice de omul care găseşte înţelepciune şi de omul care capătă pricepere. Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului şi venitul ei este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele şi toate lucrurile pe care le-ai dori nu se pot asemăna cu ea“. — Proverbele 3:13–15.

Dar unde poate fi găsită înţelepciunea? De ce este ea mai valoroasă decât bogăţiile? Care sunt caracteristicile ei atrăgătoare? Capitolul 8 al cărţii biblice Proverbele, scrisă de Solomon, răspunde la aceste întrebări într-un mod fascinant. În acest capitol, înţelepciunea este personificată, conferindu-i-se capacitatea de a vorbi şi de a acţiona. Totodată, înţelepciunea îşi dezvăluie personal farmecul, precum şi valoarea.

Înţelepciunea „strigă“

Capitolul 8 al cărţii Proverbele începe cu o întrebare retorică: „Nu strigă înţelepciunea şi nu-şi înalţă priceperea glasul?“ * Da, înţelepciunea şi priceperea îşi înalţă glasul, dar nu ca femeia imorală care stă la pândă în locuri întunecate şi îi şopteşte cuvinte seducătoare unui tânăr singur şi lipsit de experienţă (Proverbele 7:12). „Ea se aşază sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii, şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la uşi“ (Proverbele 8:1–3). Vocea puternică şi cutezătoare a înţelepciunii se aude tare şi clar în locurile publice — la porţi, la răspântii, la intrarea într-o cetate. Oamenii pot s-o audă cu uşurinţă şi să răspundă.

Cine poate nega că înţelepciunea divină despre care se vorbeşte în Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, Biblia, este disponibilă aproape oricui vrea să o dobândească? „Biblia este cea mai citită carte din istorie“, se afirmă în The World Book Encyclopedia. În continuare se spune: „Dintre toate cărţile, Biblia are cel mai mare tiraj. De asemenea, Biblia a fost tradusă de cele mai multe ori şi în cele mai multe limbi“. Fiind disponibilă integral sau parţial în peste 2 100 de limbi şi dialecte, peste 90% din populaţia întregului pământ are acces la cel puţin o parte din Cuvântul lui Dumnezeu în propria limbă.

 Martorii lui Iehova anunţă public şi pretutindeni mesajul conţinut de Biblie. Ei predică cu zel vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu şi îi învaţă pe oameni adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu în 235 de ţări. Revistele lor bazate pe Biblie, Turnul de veghere, tipărit în 140 de limbi, şi Treziţi-vă!, care apare în 83 de limbi, au un tiraj de peste 20 de milioane de exemplare fiecare. Într-adevăr, înţelepciunea strigă în locuri publice!

„Spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu“

Înţelepciunea personificată începe să vorbească. Iată ce spune ea: „Oamenilor, către voi strig şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu. Învăţaţi prudenţa, naivilor [oamenilor lipsiţi de experienţă, NW], şi fiţi cu inimă înţelegătoare, nebunilor!“ — Proverbele 8:4, 5.

Strigătul înţelepciunii este universal. Ea le adresează invitaţia sa tuturor oamenilor. Chiar şi cei lipsiţi de experienţă sunt invitaţi să cultive prudenţa, iar nebunii, priceperea. Într-adevăr, Martorii lui Iehova cred că Biblia este o carte pentru toţi oamenii şi se străduiesc să-i îndemne, fără părtinire, pe toţi cei pe care îi întâlnesc să o examineze pentru a găsi în ea cuvintele înţelepciunii.

„Gura mea vesteşte adevărul“

În continuare, înţelepciunea spune: „Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept. Căci gura mea vesteşte adevărul şi buzele mele urăsc minciuna. Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele“. Într-adevăr, învăţăturile înţelepciunii sunt excelente, drepte şi adevărate. În ele nu există nimic înşelător sau sucit. „Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.“ — Proverbele 8:6–9.

În mod potrivit, înţelepciunea îndeamnă: „Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul şi mai degrabă ştiinţa decât aurul ales“. Acest îndemn este raţional, „căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele [coralii, NW] şi toate lucrurile pe care ţi le-ai dorit nu se pot asemăna cu ea“ (Proverbele 8:10, 11). Dar de ce? Ce anume face ca înţelepciunea să fie mai valoroasă decât bogăţiile?

„Rodul meu este mai bun decât aurul“

Darurile pe care le revarsă înţelepciunea asupra celor care ascultă de ea sunt mult mai preţioase decât aurul, argintul sau coralii. Arătând care sunt aceste daruri, înţelepciunea spune: „Eu, Înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa şi pot născoci cele mai chibzuite planuri [găsesc chiar şi cunoaşterea capacităţii de gândire, NW]. Frica de DOMNUL te face să urăşti răul; mândria şi îngâmfarea, calea rea şi gura mincinoasă [perversă, NW], iată ce urăsc eu“. — Proverbele 8:12, 13.

Înţelepciunea îi ajută pe cei ce o au să fie prudenţi şi le dă capacitate de gândire. Cel ce are înţelepciune divină are şi o teamă reverenţioasă faţă de Dumnezeu, pentru că „începutul  înţelepciunii este frica de DOMNUL“ (Proverbele 9:10). Astfel, el urăşte ceea ce urăşte Iehova. Trufia, aroganţa, comportamentul imoral şi vorbirea perversă nu se găsesc în el. Ura lui pentru ceea ce este rău îl ocroteşte de efectul corupător al puterii. Cât de important este ca persoanele din congregaţia creştină aflate în poziţii de răspundere, precum şi capii de familie, să caute înţelepciunea!

„De la mine vine sfatul şi înţelepciunea“, spune în continuare înţelepciunea. „Eu sunt priceperea, a mea este puterea. Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau porunci drepte cei ce conduc [înalţii funcţionari, NW]. Prin mine stăpânesc căpeteniile şi mai-marii [nobilii, NW], judecătorii pământului“ (Proverbele 8:14–16). Printre roadele înţelepciunii se numără perspicacitatea, priceperea şi puterea — calităţi imperios necesare conducătorilor, înalţilor funcţionari şi nobililor. Înţelepciunea le este indispensabilă celor ce se află într-o poziţie de autoritate şi celor ce îi sfătuiesc pe alţii.

Adevărata înţelepciune poate fi dobândită cu uşurinţă de toţi oamenii, însă nu toţi o găsesc. Unii o resping sau o ocolesc, chiar şi atunci când ea este în faţa lor. „Eu iubesc pe cei care mă iubesc“, spune înţelepciunea, „şi cei care mă caută cu tot dinadinsul mă vor găsi“ (Proverbele 8:17). Înţelepciunea le este accesibilă numai celor ce o caută cu seriozitate.

Căile înţelepciunii sunt drepte. Ea îi recompensează pe cei ce o caută. Înţelepciunea spune: „Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea. Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul cel mai curat şi venitul meu întrece argintul cel mai ales. Eu umblu pe calea dreptăţii, pe mijlocul cărărilor judecăţii drepte, ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile“. — Proverbele 8:18–21.

În afară de excelentele calităţi şi trăsături cum ar fi prudenţa, capacitatea de a gândi, umilinţa, perspicacitatea, înţelepciunea practică şi priceperea, printre darurile înţelepciunii se numără şi bogăţiile şi onoarea. O persoană înţeleaptă poate foarte bine să obţină bogăţii prin mijloace corecte şi să prospere şi din punct de vedere spiritual (3 Ioan 2). De asemenea, înţelepciunea îi aduce onoare. Această persoană găseşte satisfacţie în ceea ce agoniseşte şi are pacea minţii, precum şi o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu. Într-adevăr, omul care găseşte înţelepciunea este fericit. Roadele înţelepciunii sunt cu adevărat mai bune decât aurul cel mai curat şi decât argintul cel mai ales.

Cât de oportune sunt aceste sfaturi pentru noi, având în vedere că trăim într-o lume materialistă, axată pe obţinerea de bogăţii prin orice mijloace şi cu orice preţ! Să nu pierdem niciodată din vedere valoarea înţelepciunii şi să nu recurgem la mijloace necinstite pentru a obţine bogăţii. Să nu neglijăm niciodată tocmai lucrurile care aduc înţelepciune  — întrunirile noastre creştine şi studierea în mod individual a Bibliei şi a publicaţiilor furnizate de „sclavul fidel şi prevăzător“ — din dorinţa de a strânge bogăţii. — Matei 24:45–47.

„Am fost aşezată din veşnicie“

Personificarea înţelepciunii din capitolul 8 al cărţii Proverbele nu este o simplă modalitate de a evidenţia caracteristicile unei calităţi abstracte. Înţelepciunea se referă în mod simbolic la cea mai importantă creaţie a lui Iehova. Înţelepciunea continuă spunând: „DOMNUL mă avea la începutul căilor Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost adusă când încă nu erau adâncuri, când nu erau izvoare încărcate cu ape; am fost adusă înainte de aşezarea munţilor, înainte de a fi dealurile, când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii“. — Proverbele 8:22–26.

Cât de bine se potriveşte această descriere a înţelepciunii personificate cu ceea ce se spune în Scripturi despre „Cuvântul“! „La început era Cuvântul“, a scris apostolul Ioan, „şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era un dumnezeu“ (Ioan 1:1). Înţelepciunea personificată îl reprezintă în mod figurativ pe Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, în existenţa sa preumană. *

Isus Cristos este „întâiul născut din toată creaţia; pentru că prin intermediul lui au fost create toate celelalte lucruri în ceruri şi pe pământ, lucrurile vizibile şi lucrurile invizibile“ (Coloseni 1:15, 16). „Când El [Iehova] a pregătit cerurile, eu eram de faţă“, spune în continuare înţelepciunea personificată, „când a tras o zare pe faţa adâncului, când a stabilit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus hotarele mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, atunci eu eram maestrul Lui [un lucrător iscusit, NW], la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor“ (Proverbele 8:27–31). Fiul întâi-născut al lui Iehova a fost acolo, lângă Tatăl său, lucrând împreună cu el — inegalabilul Creator al cerurilor şi al pământului. Când Iehova Dumnezeu l-a creat pe om, Fiul Său a luat parte, ca Lucrător Iscusit, împreună cu El la crearea omului (Geneza 1:26). Nu e de mirare că Fiului lui Dumnezeu îi pasă atât de mult de oameni şi chiar îi iubeşte foarte mult!

„Ferice de omul care mă ascultă“

Ca înţelepciune personificată, Fiul lui Dumnezeu spune: „Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele! Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu. Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, aşteptând la pragul uşii mele. Căci cel care mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa DOMNULUI. Dar cel care păcătuieşte împotriva mea îşi răneşte sufletul; toţi cei care mă urăsc iubesc moartea“. — Proverbele 8:32–36.

Isus Cristos este însăşi întruchiparea înţelepciunii lui Dumnezeu. „În el sunt ascunse cu grijă toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei“ (Coloseni 2:3). Să ascultăm deci de el cu deosebită atenţie şi să urmăm îndeaproape paşii lui (1 Petru 2:21). A-l respinge înseamnă a ne răni sufletul şi a iubi moartea, pentru că „nu există salvare în nimeni altul“ (Faptele 4:12). Da, să-l acceptăm pe Isus drept cel pe care Dumnezeu l-a oferit pentru salvarea noastră (Matei 20:28; Ioan 3:16). Astfel, vom simţi fericirea care izvorăşte din ‘găsirea vieţii şi căpătarea bunăvoinţei DOMNULUI’.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Înţelepciunea le este indispensabilă celor aflaţi în poziţii de răspundere

[Legenda fotografiilor de la pagina 27]

Să nu neglijăm lucrurile care aduc înţelepciune