CE SPUN UNII OAMENI

Romanii l-au executat pe Isus pironindu-l pe o cruce, alcătuită din două bucăți de lemn.

CE SPUNE BIBLIA

Isus a fost executat fiind țintuit „pe un lemn”. (Faptele 5:30, Nitzulescu, 1913) Ambele cuvinte folosite de scriitorii Bibliei pentru a descrie obiectul pe care a murit Isus lasă să se înțeleagă că a fost vorba de o singură bucată de lemn, nu de două. Potrivit cărții Crucifixion in Antiquity, cuvântul grecesc staurós înseamnă „stâlp, în cel mai larg sens al cuvântului. Nu este echivalentul cuvântului «cruce»”. Cuvântul xýlon, folosit în Faptele 5:30, reprezintă „un simplu par sau stâlp vertical pe care romanii îi țintuiau pe cei care trebuiau să fie crucificați”. *

Biblia pune în legătură metoda de execuție a lui Isus cu o lege dată Israelului antic. Legea stipula: „Dacă un om comite un păcat care merită condamnarea la moarte și este omorât, iar apoi îl atârni pe un stâlp, . . . cel atârnat este blestemat de Dumnezeu”. (Deuteronomul 21:22, 23) Apostolul creștin Pavel a făcut referire la această lege când a scris că Isus a devenit un „blestem în locul nostru, pentru că este scris: «Blestemat este orice om atârnat pe stâlp [xýlon]»”. (Galateni 3:13) Pavel a arătat astfel că Isus a murit pe un stâlp, pe o singură bucată de lemn.

„L-au ucis, atârnându-l pe stâlp.” (Faptele 10:39)

CE SPUNE BIBLIA

Niciun pasaj din Biblie nu sugerează că primii creștini ar fi folosit crucea ca simbol religios. Dimpotrivă, în acea perioadă, romanii foloseau crucea ca simbol pentru zeii lor. Apoi, după aproximativ 300 de ani de la moartea lui Isus, împăratul roman Constantin a adoptat crucea ca simbol pentru armatele sale și, de atunci, aceasta a ajuns să fie asociată cu biserica „creștină”.

Din moment ce păgânii foloseau crucea pentru a se închina zeilor lor, ar fi putut discipolii lui Isus să o folosească pentru a i se închina Dumnezeului adevărat? În niciun caz! Ei știau că, din timpuri străvechi, Dumnezeu dezaproba închinarea prin intermediul ‘imaginii vreunui simbol’ și că creștinilor li se cerea ‘să fugă de idolatrie’. (Deuteronomul 4:15-19; 1 Corinteni 10:14) „Dumnezeu este Spirit”, el este invizibil ochiului uman. Așadar, primii creștini nu foloseau obiecte vizibile sau simboluri ca să se simtă mai aproape de Dumnezeu. În schimb, ei i se închinau „cu spirit”, îndrumați fiind de spiritul său sfânt invizibil, și „cu adevăr”, în armonie cu voința lui Dumnezeu așa cum este ea dezvăluită în Scripturi. (Ioan 4:24)

„Închinătorii adevărați i se vor închina Tatălui cu spirit și cu adevăr.” (Ioan 4:23)

CE SPUN OAMENII

„Era normal și firesc ca instrumentul salvării să devină un obiect de venerație căruia să i se arate un respect deosebit. . . . Cel ce se închină la imagini, se închină de fapt persoanelor pe care ele le reprezintă.” (New Catholic Encyclopedia)

CE SPUNE BIBLIA

Creștinii îi sunt profund îndatorați lui Isus, întrucât prin moartea sa le pot fi iertate păcatele, se pot apropia de Dumnezeu și pot primi viață veșnică. (Ioan 3:16; Evrei 10:19-22) Lor nu li se cere să-și arate respectul pentru acest dar ținând în casă un simbol al lui Isus sau doar mărturisindu-și credința în el. La urma urmei, „credința, dacă nu are fapte, este moartă”. (Iacov 2:17) Creștinii trebuie să arate că au credință în Isus. Cum anume?

Biblia spune: „Iubirea lui Cristos ne obligă, deoarece considerăm că, dacă un singur om a murit pentru toți, . . . aceia care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru cel care a murit pentru ei și a fost sculat din morți”. (2 Corinteni 5:14, 15) Actul impresionant de iubire al lui Isus îi obligă pe creștini să facă schimbări în viață și să-i urmeze exemplul. În felul acesta, ei îl onorează pe Isus într-un mod mult mai profund decât dacă ar folosi un simbol religios.

„Iată voința Tatălui meu: ca oricine îl vede pe Fiul și manifestă credință în el să aibă viață veșnică.” (Ioan 6:40)