Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Această veste bună despre regat va fi predicată“

„Această veste bună despre regat va fi predicată“

 „Această veste bună despre regat va fi predicată“

„Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul.“ (MATEI 24:14)

Ce înseamnă aceasta? Evanghelistul Luca a scris că Isus „mergea din oraş în oraş şi din sat în sat, predicând şi anunţând vestea bună despre regatul lui Dumnezeu“ (Luca 8:1). Chiar Isus a spus: „Trebuie să anunţ şi altor oraşe vestea bună despre regatul lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta am fost trimis“ (Luca 4:43). El i-a trimis pe discipolii săi să predice vestea bună în oraşe şi în sate, iar mai târziu le-a spus: ‘Îmi veţi fi martori până în cea mai îndepărtată parte a pământului’ (Faptele 1:8; Luca 10:1).

Cum au corespuns primii creştini acestei cerinţe? Discipolii lui Isus au îndeplinit cu promptitudine misiunea încredinţată de el. „În fiecare zi, în templu şi din casă în casă, nu încetau să predea şi să anunţe vestea bună despre Cristos.“ (Faptele 5:42) Toţi creştinii predicau, nu doar un anumit grup. Istoricul August Neander a spus: „Celsus, primul care a scris împotriva creştinismului, a luat în derâdere faptul că cei ce prelucrau lâna, cizmarii, tăbăcarii, cei mai neinstruiţi şi mai simpli oameni erau predicatori zeloşi ai evangheliei“. În cartea sa, Les Premiers Siècles de L’Église (Primele secole ale Bisericii), Jean Bernardi a scris: „[Creştinii] trebuiau să ajungă peste tot şi să le vorbească tuturor. Pe drumuri şi în oraşe, în pieţe şi în case. Bine-veniţi sau nu. . . . Călătoreau pe uscat şi pe mare, până la marginile pământului“.

Cine corespunde acestei cerinţe în prezent? „Eşecul bisericii de a lua în serios predicarea şi instruirea oamenilor este unul dintre motivele crizei spirituale din prezent“, a scris preotul anglican David Watson. În cartea sa  ¿Por qué se van los Católicos? (De ce pleacă catolicii?), José Luis Pérez Guadalupe a vorbit despre activitatea bisericilor evanghelice, adventiste şi a altor culte. El a spus despre membrii acestora: „Ei nu merg din casă în casă“. Despre Martorii lui Iehova, el a scris: „Ei merg în mod sistematic din casă în casă“.

În anuarul juridic Cato Supreme Court Review, 2001–2002, Jonathan Turley a făcut următorul comentariu interesant şi, în acelaşi timp, realist: „Când spunem «Martorii lui Iehova», cei mai mulţi se gândesc imediat la oameni care predică şi ne vizitează acasă la ore nepotrivite. Martorii lui Iehova merg de la uşă la uşă nu doar pentru a-şi răspândi credinţa, ci pentru că acest lucru este un aspect esenţial al credinţei lor“.

[Chenarul de la pagina 9]

Recunoaşteţi caracteristicile?

Având în vedere cerinţele biblice analizate în aceste articole, ce credeţi, cine corespunde în prezent caracteristicilor adevăratului creştinism? Deşi există zeci de mii de grupări şi de confesiuni care se declară creştine, amintiţi-vă ce le-a spus Isus continuatorilor săi: „Nu oricine îmi zice: «Doamne, Doamne» va intra în regatul cerurilor, ci acela care face voinţa Tatălui meu care este în ceruri“ (Matei 7:21). Persoanele care îi identifică pe cei ce fac voinţa Tatălui — adică pe cei ce corespund caracteristicilor adevăratului creştinism — şi li se alătură pot avea parte de binecuvântări veşnice sub Regatul lui Dumnezeu. Vă invităm să le cereţi Martorilor lui Iehova, cei care v-au oferit această revistă, mai multe informaţii despre Regatul lui Dumnezeu şi despre binecuvântările pe care le va aduce acesta (Luca 4:43).