După Luca 8:1-56
Note de subsol
Note de studiu
predicând: Vezi nota de studiu de la Mt 3:1.
Maria, numită Magdalena: Această femeie, numită deseori Maria Magdalena, este menționată pentru prima dată aici, într-un episod care a avut loc în al doilea an al serviciului lui Isus. Se pare că apelativul „Magdalena” (însemnând „din Magdala”) derivă din numele orașului Magdala, situat pe malul vestic al Mării Galileei, cam la jumătatea distanței dintre Capernaum și Tiberiada. Unii au sugerat că Magdala era orașul natal al Mariei sau orașul în care locuia. Maria Magdalena este amintită mai ales în episoadele legate de moartea și de învierea lui Isus. (Mt 27:55, 56, 61; Mr 15:40; Lu 24:10; Ioa 19:25)
Ioana: Formă de feminin prescurtată a numelui ebraic „Iehohanan”, care înseamnă „Iehova a arătat favoare”, „Iehova a fost binevoitor”. Ioana, una dintre femeile vindecate de Isus, este menționată doar de două ori în Scripturile grecești creștine, numai în evanghelia lui Luca. (Lu 24:10)
Cuza: Supraveghetorul casei lui Irod Antipa. Se pare că el era responsabil cu administrarea casei.
le slujeau: Sau „îi susțineau”, „se îngrijeau de necesitățile lor”. Verbul grecesc diakonéō poate însemna a se îngriji de necesitățile materiale ale altora procurând hrană, pregătind și servind mâncarea etc. El este folosit cu sens similar în Lu 10:40 („a se ocupa de treburi”), în Lu 12:37 („a sluji”), în Lu 17:8 („a servi”) și în Fa 6:2 („a împărți hrană”), însă se poate referi la orice alt serviciu făcut unei persoane. Aici, termenul descrie modul în care femeile menționate în versetele 2 și 3 i-au susținut pe Isus și pe discipolii lui, ajutându-i să-și îndeplinească misiunea încredințată de Dumnezeu. Prin atitudinea lor, ele l-au glorificat pe Dumnezeu. În semn de apreciere față de bunătatea și generozitatea acestor femei, el a permis ca faptele lor să fie consemnate în Biblie, astfel încât toate generațiile viitoare să le poată cunoaște. (Pr 19:17; Ev 6:10) Același verb grecesc este folosit cu privire la femei și în Mt 27:55 și Mr 15:41. (Vezi nota de studiu de la Lu 22:26, unde este analizat substantivul înrudit diákonos.)
o ilustrare: Vezi nota de studiu de la Mt 13:3.
pe stâncă: Vezi nota de studiu de la Mt 13:5.
printre spini: Vezi nota de studiu de la Mt 13:7.
secretele sacre: Vezi nota de studiu de la Mt 13:11.
o lampă: Vezi nota de studiu de la Mt 5:15.
frații: Vezi nota de studiu de la Mt 12:46.
Mama mea și frații mei: Isus face aici distincție între frații lui biologici, dintre care unii nu manifestau credință în el (Ioa 7:5), și frații lui spirituali, adică discipolii săi. Isus arată că, oricât de puternice ar fi fost legăturile sale cu rudele, legăturile dintre el și cei care aud cuvântul lui Dumnezeu și îl respectă erau și mai puternice.
celălalt mal: Adică țărmul estic al Mării Galileei.
o mare vijelie: Această sintagmă reprezintă redarea a două cuvinte grecești care ar putea fi traduse literalmente prin „o furtună de vânt”. (Vezi nota de studiu de la Mr 4:37.) Astfel de furtuni sunt frecvente pe Marea Galileei. Ea se află la aproximativ 210 m sub nivelul mării, iar aerul de la suprafața apei este mai cald decât cel de pe platourile și munții dimprejur. Aceste diferențe de temperatură produc perturbații atmosferice și vânturi puternice care pot stârni brusc valuri.
regiunea gherasenilor: O regiune aflată pe țărmul opus, adică pe țărmul estic al Mării Galileei. În prezent, nu se cunosc hotarele exacte ale acestei regiuni, astfel că ea nu poate fi identificată cu certitudine. Unii asociază „regiunea gherasenilor” cu regiunea din jurul anticului oraș Kursi, aflat în apropierea pantelor abrupte de pe țărmul estic al Mării Galileei. Alții consideră că este vorba despre regiunea întinsă din jurul orașului Gherasa (Jarash), situat la 55 km S-S-E de Marea Galileei. În Mt 8:28 apare denumirea „regiunea gadarenilor”. (Vezi notele de studiu de la Mt 8:28; Mr 5:1.) Deși se folosesc nume diferite, acestea se referă în linii mari la aceeași zonă de pe țărmul estic al Mării Galileei. Este posibil ca aceste regiuni să se fi suprapus într-o anumită măsură. Prin urmare, relatările nu se contrazic. (Vezi și Ap. A7, harta 3B, „Lucrarea înfăptuită la Marea Galileei”, și Ap. B10.)
gherasenilor: Vezi nota de studiu de la Mr 5:1.
un om demonizat: Matei (8:28) menționează doi oameni, dar Marcu (5:2) și Luca, doar unu. Se pare că Marcu și Luca se concentrează asupra unui singur om demonizat pentru că lui i s-a adresat Isus și starea lui era mai gravă. Probabil că omul era mai violent sau era stăpânit de demoni de mai mult timp. De asemenea, este posibil ca, după ce Isus i-a vindecat pe cei doi, doar unul să fi dorit să-l însoțească. (Lu 8:37-39)
morminte: Vezi nota de studiu de la Mt 8:28.
Ce-am eu de-a face cu tine, . . . ?: Vezi nota de studiu de la Mr 5:7.
nu mă chinui: Verbul grecesc folosit aici este înrudit cu substantivul redat în Mt 18:34 prin ‘temniceri’. Așadar, în acest context, „chinul” pare să se refere la închiderea în „abis”, menționată în Lu 8:31. (Vezi nota de studiu de la Mt 18:34.)
Legiune: Vezi nota de studiu de la Mr 5:9.
abis: Sau „adânc”. Termenul grecesc ábyssos, care înseamnă „extrem de adânc” sau „insondabil”, „fără fund”, desemnează un loc, sau o stare, de detenție. El apare de nouă ori în Scripturile grecești creștine: aici, în Ro 10:7 și de șapte ori în cartea Revelația. Profeția din Re 20:1-3 spune că Satan va fi aruncat în abis și că va rămâne acolo o mie de ani. Când legiunea de demoni l-au implorat pe Isus să nu-i trimită „în abis”, ei se gândeau, probabil, la acest eveniment viitor. În versetul 28, unul dintre demoni îl roagă pe Isus ‘să nu-l chinuie’. În relatarea paralelă din Mt 8:29, demonii îl întreabă pe Isus: „Ai venit aici ca să ne chinui înainte de timpul fixat?”. Prin urmare, „chinul” de care se temeau demonii se referă, din câte se pare, la închiderea lor „în abis”. (Vezi Glosarul și nota de studiu de la Mt 8:29.)
porci: Potrivit Legii, porcii erau animale necurate. (Le 11:7) Dar, întrucât în regiunea Decapole locuiau mulți neevrei, aici exista o piață unde se comercializa carne de porc. Atât grecii, cât și romanii considerau această carne o delicatesă. Relatarea nu spune dacă „păzitorii turmei” erau evrei care încălcau Legea sau neevrei. (Lu 8:34)
spune ce a făcut Dumnezeu pentru tine: De regulă, Isus le spunea oamenilor să nu facă publicitate miracolelor sale (Mr 1:44; 3:12; 7:36; Lu 5:14), dar acestui om i-a spus să le vorbească rudelor despre ceea ce se întâmplase. Probabil că Isus a făcut acest lucru deoarece i s-a cerut să părăsească regiunea, astfel că nu le-ar fi putut predica personal celor de acolo. De asemenea, mărturia acelui bărbat ar fi putut pune capăt eventualelor comentarii negative referitoare la pierderea turmei de porci.
tot orașul: Relatarea paralelă din Mr 5:20 spune că omul a început să vestească „în Decapole” ceea ce făcuse Isus pentru el. Se pare deci că orașul menționat aici era unul dintre orașele din regiunea Decapole. (Vezi Glosarul, „Decapole”.)
singura: Termenul grecesc monogenḗs, redat în mod obișnuit prin „unic-născut”, înseamnă „singurul de felul lui”, „unul singur”, „singurul de un anumit gen sau dintr-o anumită categorie”, „unic”. El descrie legătura dintre un fiu sau o fiică și părinții săi. În acest context, are sensul de copil unic. Același termen grecesc este folosit cu referire la „singurul” fiu al unei văduve din Nain și la singurul fiu al unui bărbat, pe care Isus l-a vindecat. (Lu 7:12; 9:38) Septuaginta utilizează termenul monogenḗs cu privire la fiica lui Iefta, despre care se spune: „Ea era singurul său copil. În afară de ea, nu mai avea niciun fiu și nicio fiică”. (Ju 11:34) În scrierile apostolului Ioan, monogenḗs apare de cinci ori cu referire la Isus. (Vezi notele de studiu de la Ioa 1:14; 3:16, unde se explică sensul acestui termen când este folosit cu privire la Isus.)
scurgere de sânge: Vezi nota de studiu de la Mt 9:20.
Fiică: Vezi nota de studiu de la Mr 5:34.
Mergi în pace: Vezi nota de studiu de la Mr 5:34.
n-a murit, ci doarme: Vezi nota de studiu de la Mr 5:39.
spiritul: Sau „forța de viață”, „respirația”. În acest context, termenul grecesc pneúma se referă, probabil, la forța de viață care acționează în creaturile pământești sau, pur și simplu, la respirație. (Vezi nota de studiu de la Mt 27:50.)
Multimedia

Acest lampadar de uz casnic (1) este o reprezentare artistică realizată pe baza unor artefacte din secolul I descoperite în Turcia (la Efes) și în Italia. Un astfel de lampadar se găsea, probabil, în casele familiilor înstărite. În casele mai sărace, lampa era agățată de tavan, pusă într-o nișă din perete (2) sau așezată pe un suport de lut ori de lemn.

Această reproducere are la bază două descoperiri: epava unei bărci de pescuit din secolul I, găsită în noroi lângă țărmul Mării Galileei, și un mozaic găsit într-o casă din secolul I, în orașul de coastă Migdal. Este posibil ca acest tip de barcă să fi fost dotată cu un catarg și cu una sau mai multe pânze și să fi avut un echipaj format din cinci bărbați: patru vâslași și un cârmaci, care stătea în picioare pe o punte mică la pupă. Barca măsura 8,2 m lungime, iar la mijloc avea 2,3 m lățime și 1,3 m adâncime. Din câte se pare, într-o astfel de barcă încăpeau 13 bărbați sau chiar mai mulți.

Din cauza secetei din anii 1985-1986, nivelul apei Mării Galileei a scăzut considerabil; astfel, a ieșit la lumină o parte din carena unei bărci antice, îngropate în noroiul de pe fundul mării. Epava, expusă în prezent într-un muzeu din Israel, măsoară 8,2 m lungime și 2,3 m lățime și are o înălțime maximă de 1,3 m. Arheologii consideră că barca a fost construită cândva în perioada cuprinsă între secolul I î.e.n. și secolul I e.n. Acest material video prezintă o reconstituire a bărcii, așa cum ar fi putut arăta ea cu circa 2 000 de ani în urmă, când brăzda apele mării.

Undeva pe țărmul estic al Mării Galileei, Isus a scos demonii din doi bărbați și i-a trimis într-o turmă de porci.

Înspăimântată, femeia își ridică privirea către Isus. Ea recunoaște tremurând că i-a atins veșmântul pentru a se vindeca de boala care o chinuia de 12 ani. Isus nu o condamnă, ci îi spune cu bunătate: „Fiică, credința ta te-a vindecat. Mergi în pace!”. (Lu 8:48) Isus a înfăptuit acest miracol în timp ce se îndrepta spre casa lui Iair pentru a-i vindeca fiica. (Lu 8:41, 42) Aceste miracole demonstrează că Isus are puterea de a vindeca orice fel de boli și că, atunci când va domni peste omenire, niciunul dintre supușii săi nu va spune: „Sunt bolnav”. (Is 33:24)