Salt la conţinut

Salt la cuprins

Fiţi înţelepţi şi temeţi-vă de Dumnezeu!

Fiţi înţelepţi şi temeţi-vă de Dumnezeu!

Fiţi înţelepţi şi temeţi-vă de Dumnezeu!

„Începutul înţelepciunii este frica de DOMNUL.“ — PROVERBELE 9:10.

1. De ce pentru mulţi teama de Dumnezeu e o idee greu de înţeles?

PE VREMURI, a-i spune cuiva că e un om cu frica lui Dumnezeu însemna a-i face un compliment. Azi însă, pentru mulţi teama de Dumnezeu este o idee oarecum depăşită, dar şi greu de înţeles. „Dacă Dumnezeu este iubitor, de ce să mă tem de el?“, s-ar putea întreba ei. În opinia lor, teama este o emoţie negativă, chiar paralizantă. Totuşi, adevărata teamă de Dumnezeu înseamnă mult mai mult şi, aşa cum vom vedea, nu e doar un sentiment sau o emoţie.

2, 3. Ce înseamnă teama autentică de Dumnezeu?

2 În Biblie, teama de Dumnezeu este un concept pozitiv (Isaia 11:3). Este un profund sentiment de consideraţie şi respect faţă de Dumnezeu, o dorinţă puternică de a nu-i displăcea (Psalmul 115:11). Ea include ideea de a accepta şi a respecta cu stricteţe normele morale ale lui Dumnezeu, a fi hotărât să ţii cont în viaţă de ceea ce Dumnezeu consideră a fi bun sau rău. Într-o lucrare de referinţă se spune că această teamă sănătoasă este „atitudinea fundamentală faţă de Dumnezeu care îl determină pe om să se poarte cu înţelepciune şi să evite orice formă de răutate“. Cuvântul lui Dumnezeu spune pe bună dreptate: „Începutul înţelepciunii este frica de DOMNUL“. — Proverbele 9:10.

3 Da, teama de Dumnezeu vizează multe aspecte ale vieţii omului. Ea este cheia înţelepciunii, dar şi a bucuriei, a păcii, a prosperităţii, a unei vieţi lungi, a speranţei şi a încrederii (Psalmul 2:11; Proverbele 1:7; 10:27; 14:26; 22:4; 23:17, 18; Faptele 9:31). Teama de Dumnezeu este în strânsă legătură cu credinţa şi iubirea. De fapt, ea influenţează relaţiile noastre cu Dumnezeu şi cu semenii (Deuteronomul 10:12; Iov 6:14; Evrei 11:7). Teama de Dumnezeu include convingerea fermă că Tatăl nostru ceresc se îngrijeşte de fiecare dintre noi şi că este gata să ne ierte păcatele (Psalmul 130:4). Doar păcătoşii care nu se căiesc au motive să tremure înaintea lui Dumnezeu. *Evrei 10:26–31.

Să învăţăm teama de Iehova

4. Ce ne poate ajuta ‘să învăţăm să ne temem’ de Iehova?

4 Dat fiind că teama de Dumnezeu este esenţială pentru a lua decizii înţelepte şi a avea parte de binecuvântările divine, cum putem ‘învăţa să ne temem’ de Iehova (Deuteronomul 17:19)? În Scripturi există „pentru instruirea noastră“ numeroase exemple de femei şi bărbaţi temători de Dumnezeu (Romani 15:4). Pentru a înţelege ce înseamnă, de fapt, să ne temem de Dumnezeu, să reflectăm la viaţa unuia dintre aceştia, regele David al Israelului antic.

5. Păstor fiind, cum a învăţat David să se teamă de Iehova?

5 Iehova l-a respins pe Saul, cel dintâi rege al Israelului, deoarece acestuia i-a fost frică de popor, dar nu şi de Dumnezeu (1 Samuel 15:24–26). Spre deosebire de Saul, David a fost un om cu adevărat temător de Dumnezeu, lucru dovedit de modul său de viaţă şi de prietenia sa strânsă cu Iehova. În tinereţe, de multe ori David ducea oile tatălui său la păscut (1 Samuel 16:11). Fără îndoială că nopţile petrecute sub cerul liber l-au ajutat pe David să înţeleagă teama de Iehova. Deşi a putut observa doar o mică parte din imensitatea universului, David a tras concluzia corectă: Dumnezeu merită respectul şi veneraţia noastră. David a scris mai târziu: „Când privesc cerurile, lucrarea degetelor Tale, luna şi stelele pe care le-ai aşezat Tu, îmi zic: «Ce este omul, ca să Te gândeşti la el şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?»“. — Psalmul 8:3, 4.

6. Cum s-a simţit David gândindu-se la măreţia lui Iehova?

6 David a fost, fireşte, impresionat când s-a gândit cât de mic era sub imensa boltă cerească. Conştientizarea acestui lucru nu l-a înspăimântat, ci l-a îndemnat să-l laude pe Iehova prin cuvintele: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui“ (Psalmul 19:1). Respectul său profund faţă de Dumnezeu l-a apropiat de Iehova şi l-a făcut să-şi dorească să înveţe şi să urmeze căile Sale perfecte. Imaginaţi-vă ce a simţit David când i-a spus lui Iehova în versurile unei cântări: „Tu eşti mare şi faci lucrări minunate: Tu eşti Dumnezeu, numai Tu. Învaţă-mă calea Ta, DOAMNE! Eu voi umbla în adevărul Tău: Uneşte-mi inima ca să se teamă de Numele Tău“. — Psalmul 86:10, 11.

7. Cum l-a ajutat teama de Dumnezeu pe David în confruntarea cu Goliat?

7 Când filistenii au invadat ţara lui Israel, Goliat, eroul filistenilor, înalt de aproape trei metri, i-a provocat pe israeliţi spunând: ‘Trimiteţi un om să se lupte cu mine! Dacă va câştiga, noi vom fi robii voştri’ (1 Samuel 17:4–10). Saul şi toată armata lui erau îngroziţi, dar nu şi David. El ştia că de Iehova trebuie să se teamă, nu de oameni, indiferent cât de puternici ar fi. „Eu vin împotriva ta în Numele DOMNULUI oştirilor“, i-a spus David lui Goliat, „şi toată mulţimea aceasta va şti că DOMNUL mântuieşte nu prin sabie, nici prin suliţă; căci lupta este a DOMNULUI“. Cu praştia sa, cu o singură piatră — şi bineînţeles cu ajutorul lui Iehova — David l-a doborât pe uriaş. — 1 Samuel 17:45–47.

8. Ce învăţăm de la unele personaje biblice care s-au temut de Dumnezeu?

8 Poate că întâmpinăm obstacole sau avem duşmani la fel de mari sau de redutabili ca aceia cu care s-a confruntat David. Ce putem face? Exact ceea ce au făcut David şi alţi oameni fideli din vechime, adică să-i înfruntăm plini de teamă sfântă. Teama de Dumnezeu poate spulbera teama de oameni. Iată ce i-a îndemnat Neemia, un slujitor fidel al lui Dumnezeu, pe compatrioţii săi, care erau ţinta unei opoziţii înverşunate: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşător“ (Neemia 4:14). Având sprijinul lui Iehova, David, Neemia şi alţi slujitori fideli lui Dumnezeu au reuşit să-şi îndeplinească misiunea pe care le-o încredinţase El. Dacă avem teamă sfântă, şi noi vom reuşi.

Să înfruntăm problemele cu teamă sfântă

9. În ce împrejurări a demonstrat David că se temea de Dumnezeu?

9 După ce David l-a omorât pe Goliat, Iehova i-a dat victorie după victorie. Măcinat de invidie, Saul a încercat să-l ucidă pe David, mai întâi într-un acces de furie, apoi recurgând la viclenie şi în final venind asupra lui cu o armată. Deşi Iehova îl asigurase pe David că va fi rege, ani de zile David a trebuit să fugă, să lupte şi să aştepte momentul stabilit de Iehova pentru a-i da tronul. În toate acestea, David a demonstrat că se temea de adevăratul Dumnezeu. — 1 Samuel 18:9, 11, 17; 24:2.

10. Cum a demonstrat David teamă de Dumnezeu când a fost în pericol?

10 Odată, David a încercat să se refugieze la Achiş, regele Gatului, oraşul filistean unde se născuse Goliat (1 Samuel 21:10–15). Slujitorii regelui l-au acuzat pe David că este un duşman al poporului lor. Cum a reacţionat David în acea situaţie periculoasă? Şi-a vărsat inima înaintea lui Iehova în rugăciune (Psalmul 56:1–4, 11–13). Deşi ca să scape cu viaţă a trebuit să simuleze că era nebun, David a înţeles că Iehova era cel ce îl eliberase binecuvântându-i eforturile. Având încredere deplină în Iehova, David a demonstrat că era, într-adevăr, temător de Dumnezeu. — Psalmul 34:4–6, 9–11.

11. Cum putem da dovadă de teamă sfântă, la fel ca David, când trecem prin încercări?

11 Asemenea lui David, putem să dovedim că ne temem de Dumnezeu dacă avem încredere în promisiunea sa că ne va ajuta să facem faţă problemelor. David a spus: „Încredinţează-ţi DOMNULUI calea, încrede-te în El şi El va lucra!“ (Psalmul 37:5). Asta nu înseamnă că trebuie doar să lăsăm problemele în seama lui Iehova fără să facem tot ce ne stă în putinţă să le rezolvăm. După ce a cerut ajutor în rugăciune, David nu a stat cu mâinile-n sân. El şi-a folosit mintea şi forţa fizică cu care îl înzestrase Iehova şi a înfruntat problema. Însă David a ştiut că nu putea avea succes doar prin propriile-i forţe. Şi noi ar trebui să procedăm la fel. După ce am făcut tot ce ne stă în putinţă, trebuie să lăsăm lucrurile în mâinile lui Iehova. De fapt, adesea, tot ceea ce putem face este să ne încredem în El. În astfel de momente se vede teama noastră de Dumnezeu. Putem găsi încurajare în următoarele cuvinte pe care David le-a spus din inimă: „Prietenia DOMNULUI este cu cei care se tem de El“. — Psalmul 25:14.

12. De ce trebuie să privim cu seriozitate rugăciunile noastre, şi ce atitudine nu ar trebui să avem niciodată?

12 Trebuie, deci, să privim cu seriozitate rugăciunile noastre şi prietenia cu Dumnezeu. Când ne apropiem de Iehova, trebuie ‘să credem că există şi că devine răsplătitorul celor care îl caută stăruitor’ (Evrei 11:6; Iacov 1:5–8). Iar când ne ajută, trebuie ‘să ne arătăm recunoscători’, aşa cum ne-a îndemnat apostolul Pavel (Coloseni 3:15, 17). Să nu fim niciodată asemenea celor despre care un creştin uns, cu multă experienţă, a spus: „Unii văd în Dumnezeu un fel de chelner ceresc. Când au nevoie de ceva, e suficient să-i facă semn şi el apare. Şi după ce le-a dat ce-au vrut, poate pleca“. O asemenea atitudine nu dovedeşte teamă sfântă.

Când lipseşte teama sfântă

13. În ce situaţie nu a respectat David Legea lui Dumnezeu?

13 Simţind ajutorul lui Iehova în necazuri, David s-a temut şi mai mult de Dumnezeu şi şi-a întărit încrederea în el (Psalmul 31:22–24). Totuşi, în trei situaţii importante, el nu a dat dovadă de teamă sfântă, iar lucrul acesta a avut consecinţe grave. Mai întâi, David a aranjat ca arca legământului lui Iehova să fie transportată la Ierusalim într-un car, şi nu pe umerii leviţilor, aşa cum poruncea Legea lui Dumnezeu. Când Uza, care conducea carul, a ţinut arca, sau chivotul, ca să nu cadă, el a murit pe loc pentru această „faptă lipsită de respect“ (NW). Da, Uza a păcătuit grav, însă acest deznodământ tragic s-a datorat în fond faptului că David nu a respectat Legea lui Dumnezeu. A ne teme de Dumnezeu înseamnă a acţiona potrivit dispoziţiilor sale. — 2 Samuel 6:2–9; Numeri 4:15; 7:9.

14. Ce s-a întâmplat după ce David a numărat Israelul?

14 Mai târziu, instigat de Satan, David a hotărât să fie număraţi oamenii de război ai Israelului (1 Cronici 21:1). Şi de această dată, David nu a dat dovadă de teamă sfântă, ceea ce a dus la moartea a 70 000 de israeliţi. Deşi David s-a căit înaintea lui Iehova, el şi cei din jurul său au avut mult de suferit. — 2 Samuel 24:1–16.

15. Cum a ajuns David să comită un păcat de natură sexuală?

15 Într-un alt moment în care i-a lipsit teama sfântă, David a ajuns să comită imoralitate cu Bat-Şeba, soţia lui Urie. David ştia că era greşit nu doar să comiţi adulter, ci chiar şi să doreşti partenerul altcuiva (Exodul 20:14, 17). Totul a început când David a văzut-o pe Bat-Şeba făcând baie. Teama sănătoasă de Dumnezeu ar fi trebuit să-l îndemne să-şi îndrepte imediat ochii şi gândurile în altă parte. Dar se pare că David ‘a continuat să o privească’ până când pasiunea i-a înăbuşit teama de Dumnezeu (Matei 5:28; 2 Samuel 11:1–4). David nu s-a mai gândit că Iehova îl vedea în orice moment. — Psalmul 139:1–7.

16. Ce consecinţe a suportat David pentru păcatul său?

16 În urma legăturii lui David cu Bat-Şeba s-a născut un copil. La scurt timp după aceea, Iehova l-a trimis pe profetul Natan să demaşte păcatul lui David. După ce şi-a dat seama de gravitatea faptelor sale, David şi-a reînsufleţit teama de Dumnezeu şi s-a căit. David l-a implorat pe Iehova să nu-l respingă şi să nu-şi retragă de la el spiritul sfânt (Psalmul 51:7, 11). Iehova l-a iertat pe David şi i-a uşurat pedeapsa, dar nu l-a scutit în totalitate de consecinţele faptelor sale. Fiul lui David a murit, şi de atunci asupra familiei sale s-au abătut multe tragedii. Ce scump l-a costat un moment în care n-a dat dovadă de teamă de Dumnezeu! — 2 Samuel 12:10–14; 13:10–14; 15:14.

17. Daţi un exemplu care arată ce suferinţă aduce păcatul.

17 Şi în prezent a nu da dovadă de teamă sfântă în privinţa moralităţii poate avea repercusiuni grave şi de durată. Imaginaţi-vă şocul pe care l-a avut o soţie tânără când a aflat că soţul ei creştin i-a fost infidel în timp ce era plecat să muncească în străinătate. Ghemuindu-se de durere, şi-a acoperit faţa cu mâinile şi a izbucnit în plâns. Oare cât timp îi va trebui soţului ei să-i recâştige încrederea şi respectul? Asemenea consecinţe tragice pot fi evitate dacă ne temem cu adevărat de Dumnezeu. — 1 Corinteni 6:18.

Teama de Dumnezeu ne fereşte de păcat

18. Ce urmăreşte Satan şi cum acţionează el?

18 Satan distruge rapid valorile morale ale lumii şi vrea să-i corupă mai ales pe creştinii adevăraţi. În acest scop, el exploatează cea mai directă cale de acces spre mintea şi inima noastră: simţurile, mai ales auzul şi văzul (Efeseni 4:17–19). Ce vei face dacă vei da întâmplător peste nişte imagini imorale sau vei auzi cuvinte obscene ori vei întâlni oameni depravaţi?

19. Cum l-a ajutat teama sfântă pe un creştin să se împotrivească tentaţiilor?

19 Să ne gândim, de pildă, la Andrei *, bătrân creştin şi tată dintr-o ţară europeană. Când Andrei, care este medic, făcea gardă de noapte la spital, colegele îi lipeau pe pernă hârtiuţe pe care erau desenate inimioare, invitându-l în acest fel să aibă relaţii sexuale cu ele. Andrei a refuzat cu fermitate avansurile lor. Mai mult decât atât, pentru a scăpa de acel mediu imoral, s-a angajat în altă parte. Teama sa de Dumnezeu a fost o dovadă de înţelepciune şi i-a adus binecuvântări. De fapt, în prezent Andrei slujeşte cu jumătate de normă la filiala Martorilor lui Iehova din ţara sa.

20, 21. a) Cum ne poate ajuta teama de Dumnezeu să evităm păcatul? b) Ce vom analiza în articolul următor?

20 Cel ce insistă asupra unor gânduri greşite ar putea ajunge să-şi dorească să renunţe la prietenia cu Iehova pentru un lucru la care nu are dreptul (Iacov 1:14, 15). În schimb, dacă ne temem de Iehova, vom sta departe — ba chiar ne vom îndepărta — de oamenii, locurile, activităţile sau divertismentele care ne-ar putea face să lăsăm garda jos (Proverbele 22:3). Poate că va trebui să trecem prin situaţii stânjenitoare sau să facem sacrificii, dar mult mai grav ar fi să pierdem favoarea lui Iehova (Matei 5:29, 30). Desigur, teama de Dumnezeu înseamnă, printre altele, a nu ne expune cu bună ştiinţă imoralităţii, inclusiv pornografiei sub toate formele ei, ci ‘a ne abate ochii de la vederea lucrurilor deşarte’. Procedând astfel, putem fi siguri că Iehova ‘ne va păstra în viaţă’ (NW) şi ne va da toate lucrurile de care avem cu adevărat nevoie. — Psalmii 84:11; 119:37.

21 Da, teama autentică de Dumnezeu este întotdeauna calea înţelepciunii. De asemenea, este sursa adevăratei fericiri (Psalmul 34:9). Această idee va fi dezvoltată în articolul următor.

[Note de subsol]

^ par. 3 Vezi articolul „Potrivit Bibliei: Cum poţi să te temi de un Dumnezeu al iubirii?“, care a apărut în numărul din 8 ianuarie 1998 al revistei Treziţi-vă! publicată de Martorii lui Iehova.

^ par. 19 Numele a fost schimbat.

Puteţi să explicaţi?

• Ce calităţi creştine include teama de Dumnezeu?

• Ce efect are teama de Dumnezeu asupra fricii de oameni?

• Cum putem arăta că avem un punct de vedere corect referitor la rugăciune?

• Cum ne fereşte teama sfântă de păcat?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

David a învăţat teama sfântă contemplând lucrarea mâinilor lui Iehova

[Legenda ilustraţiei/fotografiei de la pagina 24]

Ce vei face dacă, pe neaşteptate, te vei afla în faţa unei tentaţii?