Prima carte a lui Samuel 24:1-22

24  Când Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor, i s-a spus: „Iată că David este în pustiul En-Ghedi”.+  Atunci Saul a luat 3 000 de bărbați aleși din tot Israelul și a plecat să-i caute pe David și pe oamenii lui pe stâncile caprelor-de-munte.  Saul a ajuns la staulele de piatră, care erau de-a lungul drumului. Acolo era o peșteră, iar Saul a intrat să-și facă nevoile*; David și oamenii lui stăteau în partea din spate a peșterii.+  Oamenii lui David i-au zis: „Aceasta este ziua în care Iehova îți spune: «Iată că ți-l dau în mână pe dușmanul tău.+ Fă-i ce este bine în ochii tăi»”. Atunci David s-a ridicat și a tăiat pe furiș marginea mantiei lui Saul.  Dar apoi inima* lui David a început să-l condamne+ pentru că tăiase marginea mantiei lui Saul.  El le-a spus oamenilor săi: „Judecând din punctul de vedere al lui Iehova, departe de mine gândul să-i fac așa ceva domnului meu, unsul lui Iehova, ridicându-mi mâna asupra lui, căci este unsul lui Iehova!”.+  Cu aceste cuvinte, David i-a oprit* pe oamenii săi și nu le-a permis să-l atace pe Saul. Și Saul s-a ridicat, a ieșit din peșteră și a mers mai departe.  După aceea, David s-a ridicat, a ieșit din peșteră și a strigat după Saul: „Domnul și regele meu!”.+ Atunci Saul a privit în urma lui, iar David s-a plecat cu fața la pământ și s-a prosternat.  David i-a spus lui Saul: „De ce asculți cuvintele oamenilor care zic: «Iată că David îți vrea răul»?+ 10  În ziua aceasta, ochii tăi au văzut cum Iehova te-a dat în mâna mea în peșteră. Cineva a zis să te omor,+ dar eu am avut milă de tine și am spus: «Nu-mi voi ridica mâna asupra domnului meu, căci este unsul lui Iehova».+ 11  Iată, părintele meu, da, iată în mâna mea marginea mantiei tale, căci, atunci când am tăiat marginea mantiei tale, nu te-am omorât. Poți să vezi și să înțelegi că nu vreau să-ți fac rău sau să mă răzvrătesc și că n-am păcătuit împotriva ta.+ Totuși, tu mă urmărești ca să-mi iei viața*.+ 12  Iehova să judece între mine și tine+ și Iehova să mă răzbune pentru ceea ce mi-ai făcut,+ dar mâna mea nu se va ridica împotriva ta.+ 13  Așa cum spune proverbul din bătrâni: «Răul de la cei răi vine», dar mâna mea nu se va ridica împotriva ta. 14  Și după cine a ieșit regele Israelului? Pe cine urmărești tu? Un câine mort, un biet purice?+ 15  Iehova să fie judecătorul și el să judece între mine și tine! El va vedea, îmi va apăra cauza,+ mă va judeca și mă va elibera din mâna ta”. 16  Când David a terminat de spus aceste cuvinte, Saul a zis: „Este glasul tău, fiul meu David?”.+ Și Saul a început să plângă în hohote. 17  El i-a zis lui David: „Tu ești mai drept decât mine, căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ți-am făcut rău.+ 18  Astăzi, tu mi-ai dezvăluit binele pe care mi l-ai făcut, pentru că nu m-ai omorât, deși Iehova mă dăduse în mâna ta.+ 19  Căci, dacă un om îl găsește pe dușmanul său, îl va lăsa el să plece în pace? Iehova te va răsplăti cu bine+ pentru ce ai făcut tu astăzi față de mine. 20  Și acum, iată, știu sigur că tu vei domni+ și că regatul Israelului va dăinui în mâna ta. 21  Jură-mi deci pe Iehova+ că nu-i vei nimici pe urmașii mei* după mine și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu”.+ 22  Atunci David i-a jurat lui Saul, după care Saul s-a dus acasă,+ iar David și oamenii lui au urcat la refugiu.+

Note de subsol

Lit. „să-și acopere picioarele”.
Sau „conștiința”.
Sau, posibil, „i-a împrăștiat”.
Sau „sufletul”.
Lit. „sămânța mea”.

Note de studiu

Multimedia