Salt la conţinut

Salt la cuprins

De ce a trebuit să fiu adoptat?

De ce a trebuit să fiu adoptat?

Tinerii se întreabă . . .

De ce a trebuit să fiu adoptat?

„Mă simt de parcă aş trăi în permanenţă cu o afecţiune. Este o boală a sufletului care nu se poate vindeca.“ — Robert.

ÎN FELUL acesta îşi descrie viaţa un bărbat care a fost dat spre adopţie chiar de când s-a născut. Iată ce spune el în continuare: „Practic în fiecare zi inima-ţi tânjeşte după răspunsuri la întrebări de genul: Care este familia mea adevărată? Unde locuiesc ai mei? De ce m-au abandonat?“

Chantial, al cărei tată a fost un copil adoptat, se plânge că nu-şi cunoaşte bunicii naturali. Ea spune: „Mă simt trădată deoarece nu pot să mă bucur de compania unchilor, a mătuşilor şi a verişorilor mei“. Nu toţi copiii adoptaţi au asemenea sentimente. Unii, însă, da. Din ce cauză?

Un motiv de mânie

Când un copil află că a fost separat de familia sa naturală poate fi foarte tulburat pe plan afectiv. Catrina, care a fost adoptată de mică, spune: „Eram furioasă pentru că nu înţelegeam de ce m-a dat mama mea naturală spre adopţie. Credeam că m-a abandonat pentru că eram urâtă şi respingătoare. Măcar o şansă de mi-ar fi dat . . . Sunt convinsă că ar fi fost mândră de mine. Ori de câte ori mă gândeam la mama mea naturală mă înfuriam şi mai tare“.

Relaţia Catrinei cu părinţii săi adoptivi a devenit foarte tensionată. Ea spune: „Credeam că părinţii adoptivi m-au luat de la adevărata mea mamă. Aşa că mi-am vărsat toată mânia pe ei“. Într-adevăr, când afli că ai fost dat spre adopţie, poţi fi uneori cuprins de mânie.

Dar o asemenea mânie poate fi periculoasă. Uneori, aşa cum reiese şi din exemplul Catrinei, poţi deveni peste măsură de furios sau poţi ajunge să-ţi verşi mânia pe unii oameni care nu au nici o vină. Biblia ne sfătuieşte: „Lasă mânia, părăseşte iuţimea [furia, NW]“ (Psalmul 37:8). Cum poţi face acest lucru? Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Înţelepciunea îl face pe om încet la mânie“ (Proverbele 19:11). Analizându-ţi cu înţelepciune situaţia, vei putea să-ţi domoleşti mânia. Cum anume?

Corectând ideile greşite

Înţelepciunea te poate ajuta să analizezi ideile care-ţi alimentează mânia. De pildă, dacă ai fost adoptat, crezi că părinţii tăi naturali te-au dat spre adopţie deoarece era ceva în neregulă cu tine? Aşa a crezut Catrina. Dar este întotdeauna aşa? Nu poţi şti sigur ce i-a determinat pe părinţii tăi să te dea spre adopţie, dar există motive întemeiate pentru care trebuie să eviţi o astfel de idee negativă. De fapt, din ce cauză îşi dau unii părinţi copiii spre adopţie? Deseori ei cred că nu au altă posibilitate.

Să analizăm exemplul lui Moise. Relatarea biblică din Exodul, capitolul 2 ne spune că atunci când faraonul Egiptului a dat decretul ca bebeluşii israeliţi, de sex bărbătesc, să fie ucişi, Iochebed l-a ţinut ascuns pe Moise, copilaşul ei, timp de trei luni. În cele din urmă, acest lucru nu a mai fost posibil. Însă, ea nu putea suporta să vadă că băieţelul ei va fi omorât. Aşadar, „nemaiputând să-l ascundă, a luat pentru el un coşuleţ de papirus, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului“. — Exodul 2:3.

Fără îndoială că i-a fost foarte greu să-şi abandoneze copilaşul în acest fel. Dar avea altă soluţie? Iubindu-şi copilul, ea a făcut cum a crezut că era mai bine pentru micuţ. Demn de remarcat este că fiica sa a stat de strajă prin apropiere până când a văzut că frăţiorul ei mai mic a fost luat de acolo şi că din acel moment era în siguranţă. Probabil că a acţionat aşa la rugămintea mamei sale îngrijorate.

Bineînţeles, nu toţi copiii au fost daţi spre adopţie din cauza unor astfel de situaţii extreme, însă motivele sunt deseori asemănătoare. Robert spune: „Când m-a născut, mama nu era căsătorită legal cu tatăl meu. Dacă m-ar fi oprit să mă crească ea, aş fi fost o povară prea mare, pentru că nu eram singurul copil. Poate că mama s-a gândit că cel mai bine pentru mine era să mă dea spre adopţie“.

Într-adevăr, există multe motive pentru care copiii sunt daţi altor familii pentru a fi crescuţi. Însă, după cum arată aceste exemple, motivul nu este neapărat acela că mama îşi urăşte bebeluşul sau pentru că vede vreun defect la el. Deseori mama crede cu sinceritate că micuţului ei îi va fi mai bine dacă va fi crescut de altă familie.

Importanţa faptului de a fi iubit

Înţelepciunea te poate ajuta şi când te gândeşti la motivele pentru care ai fost adoptat. Să luăm din nou în considerare situaţia lui Moise. După un timp, „fiica Faraonului l-a luat şi l-a crescut ca pe propriul ei fiu“ (Faptele 7:21). Ce a îndemnat-o pe fiica Faraonului să-i ofere ocrotire unui copilaş evreu despre care ştia că trebuia să moară? Biblia spune că ea a văzut ‘un băieţaş care plângea şi că i-a fost milă de el’ (Exodul 2:6). Da, Moise a fost adoptat nu pentru că fusese urât de alţii sau respins, ci pentru că a fost iubit.

Mulţi copii adoptaţi îşi dau seama că părinţii lor naturali nu i-au abandonat pur şi simplu — cum se întâmplă, din păcate, deseori în zilele noastre —, ci i-au dus într-un centru de plasament unde aveau garanţia că micuţii lor urmau să fie îngrijiţi cum se cuvine. Iar apoi, ei au fost adoptaţi deoarece cineva i-a iubit destul de mult ca să-i ia în grija sa. Se poate spune ceva asemănător şi despre tine? Concentrându-ţi atenţia asupra iubirii pe care ai primit-o şi preţuindu-i valoarea, vei vedea că orice durere pe care, poate, o simţi îţi va fi atenuată.

Mai mult decât atât, poţi primi iubire şi din partea altora, nu numai din partea părinţilor adoptivi. Dacă eşti membru al congregaţiei creştine, te poţi bucura de asocierea cu mulţi taţi, mame, surori şi fraţi spirituali care te iubesc (Marcu 10:29, 30). Bătrânii creştini se pot dovedi „ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete“ (Isaia 32:2). Nu ezita să-i abordezi pe creştinii maturi şi să manifeşti încredere în ei! Spune-le ce gândeşti şi ce simţi!

Robert crede că este important să cultive relaţii strânse cu cei din congregaţia creştină. El recunoaşte: „Mai simt încă acel sentiment de gol. Dar iubirea din partea familiei mele spirituale îl alungă într-un colţişor al inimii“.

Şi tu poţi reuşi în viaţă!

Aşadar, luptă — nu trage concluzii greşite şi nu te lăsa pradă gândirii negative! Asta înseamnă că trebuie să respingi şi ideea că nu te poţi bucura de succes în viaţă pentru că ai fost adoptat. Asemenea gânduri negative pot fi foarte descurajatoare (Proverbele 24:10)! Şi, la urma urmei, nu au nici un fundament.

Aminteşte-ţi că Moise a profitat de orice ocazie care i s-a ivit. Biblia spune: „Prin urmare, Moise a fost instruit în toată înţelepciunea egiptenilor. De fapt, el era plin de putere în cuvintele şi faptele sale“ (Faptele 7:22). Şi, ceea ce e şi mai important, Moise a asimilat o cunoştinţă spirituală atât de vastă, încât Tatăl său ceresc, Iehova, a ajuns să fie cu adevărat real pentru el (Evrei 11:27). A avut Moise succes în viaţă?

Mai târziu, Moise a ajuns conducătorul unei puternice naţiuni de circa trei milioane de oameni. El a devenit profet, judecător, comandant, istoric, mediator al legământului Legii şi scriitorul primelor cinci cărţi ale Bibliei. În plus, se crede că tot Moise este autorul cărţii Iov şi al Psalmului 90. Într-adevăr, Moise a avut o viaţă plină de împliniri. În mod asemănător, mulţi copii adoptaţi au reuşit în viaţă. Aşadar, şi tu poţi reuşi!

Robert şi-a crescut cu succes cei doi copii, iar acum slujeşte ca bătrân în congregaţia creştină. Privind în urmă la anii copilăriei, el spune: „Am învăţat să nu mă gândesc prea mult la lucrurile pe care nu le pot îndrepta, ci să fiu recunoscător pentru binecuvântările de care am parte“.

Dacă eşti dat în plasament familial sau dacă eşti adoptat, gândurile negre te pot copleşi din când în când. Dar străduieşte-te să le înlocuieşti cu gânduri pozitive. În Filipeni 4:8, 9 găsim promisiunea că ‘Dumnezeul păcii va fi cu tine’, dacă ‘vei continua să reflectezi’ la lucrurile care îi sunt plăcute lui. Ce alţi paşi concreţi ai putea face pentru a avea parte de împliniri în timp ce locuieşti cu familia ta adoptivă? Acest subiect va fi tratat într-un articol viitor din această serie.

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Faptul că eşti adoptat este o dovadă că cineva te-a iubit aşa de mult, încât te-a primit în familia lui şi s-a îngrijit de tine.