Capitolul 26

Producerea publicaţiilor biblice pentru minister

CUVÂNTUL scris a avut un rol esenţial în închinarea adevărată. Iehova i-a dat Israelului cele Zece Porunci, mai întâi verbal, apoi sub formă scrisă (Ex. 20:1–17; 31:18; Gal. 3:19). Pentru a garanta o transmitere fidelă a Cuvântului său, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise, iar după el unui lung şir de profeţi şi apostoli, să-l aştearnă în scris. — Ex. 34:27; Ier. 30:2; Hab. 2:2; Apoc. 1:11.

Majoritatea acestor prime scrieri au fost realizate pe suluri. În secolul al II-lea e.n. însă, şi-a făcut apariţia codexul, sau cartea cu pagini. Acesta costa mai puţin şi era mai uşor de mânuit. Creştinii se numără printre primii care l-au folosit, deoarece au înţeles că era foarte valoros în răspândirea veştii bune despre Regatul mesianic al lui Dumnezeu. În cartea sa Christianity Goes to Press (Creştinismul şi tiparul), profesorul Edgar Goodspeed afirmă următoarele cu privire la rolul de editori al primilor creştini: „În această privinţă, nu numai că au ţinut pasul cu timpul lor, ci au fost cu un pas înaintea lui, iar editorii secolelor următoare au călcat pe urmele lor“. — 1940, p. 78.

Prin urmare, nu ar trebui să ne surprindă faptul că astăzi Martorii lui Iehova, în calitate de proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu, s-au aflat, în anumite privinţe, în fruntea industriei tipografice.

Publicaţii pentru primii Studenţi în Biblie

Unul dintre primele articole scrise de Charles Russell a fost publicat în 1876, în Bible Examiner (Examinatorul Bibliei), editat de George Storrs, din Brooklyn (New York). Cât timp a colaborat cu Nelson Barbour din Rochester (New York), fratele Russell a finanţat tipărirea cărţii Three Worlds (Trei lumi) şi ziarul cunoscut sub numele de Herald of the Morning (Mesagerul dimineţii). El a fost coeditor la acest ziar, iar în 1877 s-a folosit de tipografia de la Herald pentru a publica broşura The Object and Manner of Our Lord’s Return (Scopul şi modul întoarcerii Domnului nostru). Fratele Russell avea un spirit pătrunzător în ce priveşte lucrurile spirituale, precum şi în domeniul afacerilor, în timp ce Barbour avea experienţă în domeniul culegerii tipografice.

 Totuşi, când Barbour a negat valoarea ispăşitoare a jertfei de răscumpărare a lui Isus Cristos, fratele Russell a rupt legăturile cu el. De aceea, în 1879, când a început să publice Zion’s Watch Tower and Herald of Christ’s Presence (Turnul de veghere al Sionului şi Mesagerul prezenţei lui Cristos), Russell a trebuit să apeleze la tipografii comerciale.

În anul următor s-a pregătit prima mare serie de tracte menite să le trezească interesul oamenilor pentru adevărurile biblice. Această muncă a luat imediat proporţii uriaşe. Cu scopul de a o dirija, la 16 februarie 1881 a fost fondată Zion’s Watch Tower Tract Society, al cărei preşedinte era W. Conley, iar Charles Russell, secretar-trezorier. S-au luat măsuri pentru ca munca de tipărire să le fie încredinţată unor firme comerciale din diferite oraşe din Pennsylvania, New York şi Ohio, precum şi din Marea Britanie. În 1884, Zion’s Watch Tower Tract Society * a fost înregistrată legal, avându-l ca preşedinte pe Charles Russell, iar potrivit statutului ei, Societatea nu se ocupa numai cu editarea. Adevăratul ei obiectiv era religios; Societatea a fost constituită cu scopul de a „difuza adevărurile biblice în diferite limbi“.

Şi cu cât zel a fost urmărit acest obiectiv! În 1881, în interval de patru luni, s-au publicat 1 200 000 de tracte care însumau 200 000 000 de pagini. (Multe dintre aceste „tracte“ erau în realitate cărţi mici). Ulterior s-au produs în fiecare an zeci de milioane de tracte biblice pentru a fi distribuite gratuit. Aceste tracte au fost tipărite în aproximativ 30 de limbi şi au fost distribuite nu numai în America, ci şi în Europa, Africa de Sud, Australia, precum şi în alte ţări.

Un alt aspect al lucrării a început să se contureze în 1886, când fratele Russell a terminat de scris Planul divin al vârstelor, primul dintr-o serie de şase volume scrise de mâna lui. Pentru publicarea primelor patru volume din această serie (1886–1897), precum şi a tractelor şi a revistei Watch Tower din 1887 până în 1898, el s-a folosit de Tower Publishing Company *. Cu timpul, culegerea şi paginarea au fost efectuate de fraţii de la Casa Bibliei din Pittsburgh. De asemenea, pentru a reduce cheltuielile, ei au cumpărat hârtia necesară. Pentru tipărirea propriu-zisă şi pentru legare, fratele Russell făcea  comenzi la mai multe firme. El planifica cu grijă editarea şi făcea comenzile suficient de devreme pentru a beneficia de preţuri avantajoase. De la publicarea primei cărţi scrise de Charles Russell şi până în 1916, s-au tipărit şi s-au distribuit în total 9 384 000 de exemplare ale acestor şase volume.

Publicarea literaturii biblice nu a încetat odată cu moartea fratelui Russell. Anul următor s-a tipărit cel de-al şaptelea volum din seria Studii în Scripturi. El i-a fost prezentat familiei Betel la 17 iulie 1917. Acest volum a cunoscut un asemenea succes, încât, până la sfârşitul acelui an, Societatea făcuse comenzi pentru 850 000 de exemplare în limba engleză la tipografiile şi legătoriile comerciale. În Europa s-au tipărit ediţii în alte limbi. În plus, în acel an s-au tipărit aproximativ 38 de milioane de tracte.

După aceea însă, în timpul aprigei persecuţii din 1918, în timp ce responsabilii Societăţii au fost aruncaţi pe nedrept în închisoare, sediul lor (situat la Brooklyn, New York) a fost închis. Clişeele pentru tipar au fost distruse. Personalul de la birou, care scăzuse numeric foarte mult, s-a mutat înapoi la Pittsburgh, la etajul al doilea al unei clădiri situate pe Federal Street nr. 119. A însemnat oare aceasta sfârşitul producerii literaturii biblice?

Trebuiau să tipărească singuri?

După eliberarea din închisoare a preşedintelui Societăţii, Joseph Rutherford, şi a colaboratorilor săi, Studenţii în Biblie au ţinut un congres la Cedar Point (Ohio) în 1919. Ei au reflectat la evenimentele pe care Dumnezeu le permisese pe parcursul anului 1918 şi la acţiunile pe care trebuiau să le întreprindă, având în vedere indicaţiile oferite în Cuvântul său. S-a anunţat că se va edita o nouă revistă, Epoca de aur, un instrument menit să îndrepte atenţia oamenilor spre Regatul lui Dumnezeu ca unica speranţă a omenirii.

Aşa cum procedase şi în trecut, Societatea s-a îngrijit ca o firmă comercială să se ocupe de tipărire. Dar timpurile se schimbaseră. Pe de o parte, în tipografii existau probleme între patroni şi forţa de muncă, pe de altă parte existau dificultăţi pe piaţa hârtiei. Era nevoie de o metodă mult mai sigură. Fraţii s-au rugat în legătură cu această problemă şi au aşteptat îndrumarea Domnului.

Mai întâi de toate, unde trebuiau amplasate birourile Societăţii? Trebuia mutat din nou sediul la Brooklyn? Consiliul de administraţie al Societăţii a discutat această problemă şi a fost numit un comitet care să analizeze situaţia.

Fratele Rutherford i-a cerut lui Charles Wise, vicepreşedintele Societăţii, să meargă la Brooklyn şi să vadă dacă era posibil să se redeschidă Betelul şi să se închirieze clădiri unde Societatea putea începe munca de tipărire. Dornic să ştie ce cale va primi binecuvântarea lui Dumnezeu, fratele Rutherford a spus: „Du-te şi vezi dacă voia Domnului este să ne întoarcem la Brooklyn“.

„Cum voi şti dacă voia Domnului este să ne întoarcem sau nu?“, a întrebat fratele Wise.

 „Din cauză că în 1918 nu ne-am putut aproviziona cu cărbune, a trebuit să ne mutăm din Brooklyn înapoi la Pittsburgh“ *, a răspuns fratele Rutherford. „Indiciul trebuie să fie din nou cărbunele. Du-te şi comandă cărbune.“

„După părerea ta, câte tone ar trebui să comand ca să poată fi un indiciu?“

„Ei bine, procedează în aşa fel, încât să fie un indiciu clar, l-a sfătuit fratele Rutherford. Comandă 500 de tone.“

Exact aşa a procedat fratele Wise. Şi care a fost rezultatul? Când s-a adresat autorităţilor, a primit o autorizaţie pentru 500 de tone de cărbune, o cantitate suficientă pentru câţiva ani! Dar unde aveau să-l depoziteze? O mare parte din subsolul Betelului a fost transformat în depozit pentru cărbune.

Rezultatul acestui test a fost o dovadă incontestabilă a voinţei lui Dumnezeu. La 1 octombrie 1919, fraţii îşi începeau din nou activitatea la Brooklyn.

Trebuiau să tipărească singuri acum? Ei au încercat să achiziţioneze o maşină rotativă pentru tipărirea revistelor, dar li s-a spus că în Statele Unite nu existau decât câteva şi că nu aveau nici o şansă să procure una pentru mai multe luni. Fraţii au fost însă siguri că, dacă aceasta era voinţa Domnului, el putea înlătura obstacolele. Şi aşa a şi făcut!

La numai câteva luni de la întoarcerea lor la Brooklyn, ei au reuşit să achiziţioneze o maşină rotativă. La opt blocuri de Betel, pe Myrtle Avenue nr. 35, au închiriat trei etaje ale unei clădiri. La începutul anului 1920, Societatea avea propria ei tipografie, mică, dar bine dotată. Fraţii care aveau suficientă experienţă pentru a lucra cu aceste utilaje şi-au oferit serviciile.

În acel an, ediţia engleză din 1 februarie a Turnului de veghere a ieşit de sub tiparul Societăţii. În aprilie, Epoca de aur a fost tipărită tot de Societate. La sfârşitul aceluiaşi an, Turnul de veghere declara cu satisfacţie: „Aproape pe parcursul întregului an, toată munca la TURNUL DE VEGHERE, EPOCA DE AUR, precum şi la numeroase broşuri, a fost realizată de mâini consacrate, dar motivaţia care a stat la baza acţiunilor lor a fost iubirea pentru Domnul şi cauza dreptăţii sale. . . . În timp ce apariţia altor ziare şi publicaţii a trebuit să se suspende din cauza penuriei de hârtie sau a conflictelor de muncă, publicaţiile noastre au fost tipărite fără probleme“.

Tipografia nu era prea mare, însă cantitatea de muncă realizată era impresionantă. Tirajul fiecărei ediţii a Turnului de veghere era de 60 000 de exemplare. Dar aici se tipărea şi Epoca de aur, iar pe parcursul primului an, numărul din 29 septembrie a fost o ediţie specială. Aici se făcea o prezentare  detaliată a celor ce se făceau răspunzători de persecutarea Studenţilor în Biblie din 1917 până în 1920. S-au tipărit patru milioane de exemplare! Un tipograf a spus mai târziu: „Pentru a scoate această ediţie au fost mobilizaţi toţi, cu excepţia bucătarului“.

În primul an în care fraţii s-au folosit de maşina rotativă pentru a-şi tipări revistele, fratele Rutherford i-a întrebat dacă ar putea tipări şi broşuri la această presă. La început nu părea posibil. Fabricanţii presei au spus că este de neconceput lucrul acesta. Dar fraţii au încercat şi au obţinut rezultate bune. De asemenea, ei au inventat un fălţuitor, ceea ce a permis ca numărul operatorilor necesari pentru această muncă să se reducă de la 12 la 2. Care a fost secretul succesului lor? Responsabilul tipografiei l-a rezumat astfel: „Experienţa şi binecuvântarea Domnului“.

Totuşi Societatea nu a tipărit numai la Brooklyn. Unele operaţii de tipărire în limbi străine au fost supravegheate de la un birou din Michigan. Pentru a face faţă necesităţilor legate de acest sector, Societatea a instalat în 1921 la Detroit (Michigan) un linotip, prese şi alte echipamente necesare. Aici s-a tipărit literatură în poloneză, rusă, ucraineană, precum şi în alte limbi.

În acelaşi an, Societatea a lansat cartea Harfa lui Dumnezeu, care a fost scrisă în special cu scopul de a ajuta persoanele care începeau să studieze Biblia. Până în 1921, Societatea nu încercase să-şi tipărească şi să-şi lege singură cărţile. Trebuia să încerce să facă şi această muncă? Şi de data aceasta au căutat îndrumarea Domnului.

Fraţi dedicaţi tipăresc şi leagă cărţi

În 1920, Turnul de veghere arătase că numeroşi colportori fuseseră obligaţi să abandoneze acest serviciu deoarece tipografiile şi legătoriile nu reuşiseră să onoreze comenzile Societăţii. Fraţii de la sediul Societăţii au ajuns la concluzia că, dacă Societatea nu ar mai depinde de întreprinderile comerciale şi nu ar mai fi la discreţia conflictelor lor sociale, ar putea realiza mai mult în ce priveşte depunerea mărturiei despre scopul lui Dumnezeu privitor la omenire. De asemenea, dacă Societatea şi-ar tipări şi şi-ar lega singură cărţile, împotrivitorilor le-ar fi mult mai greu să pună piedici lucrării. Iar, cu timpul, sperau să poată reduce costul cărţilor şi, astfel, să fie mai accesibile pentru public.

Pentru aceasta însă era nevoie de mai mult spaţiu şi de mai multe maşini; în plus, fraţii trebuiau să înveţe  meserii noi. Puteau realiza ei lucrul acesta? Robert Martin, supraveghetorul tipografiei, şi-a adus aminte că în zilele lui Moise, Iehova ‘îi umpluse pe Beţaleel şi pe Oholiab cu înţelepciune a inimii ca să facă tot felul de lucrări’ necesare construirii tabernacolului sacru (Ex. 35:30–35). Având în vedere această relatare biblică, fratele Martin era sigur că Iehova le va oferi slujitorilor săi tot ce era necesar pentru ca aceştia să poată tipări publicaţii care anunţă Regatul.

După ce au meditat şi s-au rugat mult timp, fraţii au început să elaboreze planuri precise. Privind în urmă la cele întâmplate, fratele Martin i-a scris mai târziu fratelui Rutherford: „Cea mai mare zi a fost aceea când ai vrut să ştii dacă există vreun motiv întemeiat pentru care nu putem să tipărim şi să legăm singuri toate cărţile noastre. A fost o idee extraordinară deoarece aceasta a însemnat deschiderea unui atelier complet de culegere, galvanoplastie, tipărire şi legătorie, dotat cu maşini cu care nu suntem familiarizaţi, majoritatea lor maşini de a căror existenţă nici măcar nu am auzit. Aceasta a însemnat, de asemenea, învăţarea a peste douăsprezece meserii noi. Ni s-a părut însă cea mai bună metodă de a face faţă preţurilor ridicate la care se vindeau cărţile după război.

Ai închiriat clădirea cu cinci etaje de pe Concord Street nr. 18 (care avea două etaje ocupate de chiriaşi); iar la 1 martie 1922 ne-am mutat în ea. Ne-ai cumpărat un echipament complet cu utilaje de care aveam nevoie la culegere, galvanoplastie, tipărire şi legătorie, majoritatea lor noi-nouţe, altele de ocazie; şi ne-am apucat de treabă.

Una dintre cele mai mari tipografii care lucrase mult timp pentru noi a auzit ce făceam, iar preşedintele ei a venit personal să ne viziteze. Acesta a văzut noul echipament şi a spus pe un ton savant: «Iată că deţineţi un echipament de prima clasă şi nimeni de aici n-are habar să-l mânuiască. Peste şase luni totul va fi un morman de fiare vechi; iar voi veţi ajunge la concluzia că nu puteţi tipări decât cu sprijinul celor care se ocupă tot timpul cu aşa ceva şi care sunt de meserie».

Aceste cuvinte păreau destul de logice, însă nu ţineau seama de Domnul, care ne-a susţinut întotdeauna. Când a început să funcţioneze legătoria, Domnul a trimis un frate care lucrase toată viaţa în acest domeniu. El a venit la momentul potrivit. Cu ajutorul acestui frate şi cu spiritul Domnului care a lucrat prin intermediul fraţilor ce şi-au dat silinţa să înveţe, la scurt timp după aceea am început să producem cărţi“.

Deoarece tipografia de pe Concord Street avea spaţiu suficient, a fost posibilă fuzionarea muncii de tipărire de la Detroit cu cea de la Brooklyn. După doi ani de la instalarea lor în această clădire, fraţii au tipărit 70 la sută din cărţile şi broşurile necesare, pe lângă reviste, tracte şi invitaţii. În anul care a urmat, creşterea volumului de muncă a determinat folosirea celorlalte două etaje rămase neocupate ale tipografiei.

 Puteau ei mări producţia de cărţi? Ei dispuneau de o presă fabricată în Germania, care fusese expediată în America şi care fusese pusă în funcţiune în 1926 special cu acest scop. Din câte ştiau ei, aceasta era prima maşină rotativă folosită în America la tipărirea cărţilor.

Cu toate acestea, munca de tipărire coordonată de Studenţii în Biblie nu era efectuată numai în America.

Începuturile activităţii de tipărire în alte ţări

Încă din 1881, fratele Russell se folosise de firme comerciale pentru tipărirea publicaţiilor în Marea Britanie. La fel s-a procedat în Germania în 1903, în Grecia în 1906, în Finlanda în 1910 şi chiar în Japonia în 1913. În anii de după primul război mondial s-au tipărit cantităţi însemnate de cărţi, broşuri, reviste şi tracte în Marea Britanie, ţările scandinave, Germania şi Polonia, iar un număr mai mic, în Brazilia şi în India.

 Apoi, în 1920, în acelaşi an în care Societatea a început să-şi tipărească singură revistele la Brooklyn, s-au luat măsuri ca fraţii noştri din Europa să efectueze şi ei o parte din această muncă. Un grup de fraţi din Elveţia a înfiinţat o tipografie la Berna. Era o firmă comercială, dar toţi angajaţii erau Studenţi în Biblie. Ei tipăreau pentru Societate, la preţuri foarte avantajoase, publicaţii în limbile vorbite în Europa. Cu timpul, Societatea a devenit proprietara acestei tipografii şi a extins-o. Aici s-au produs cantităţi enorme de publicaţii pentru a fi distribuite gratuit în ţările din Europa care erau afectate de criza economică. La sfârşitul anilor ’20, această tipografie a expediat publicaţii în peste douăsprezece limbi.

În aceeaşi perioadă, mesajul Regatului a trezit un interes deosebit în România. În pofida opoziţiei violente pe care a întâmpinat-o lucrarea aici, Societatea a înfiinţat o tipografie la Cluj-Napoca, pentru a reduce costul literaturii şi pentru ca în România şi în ţările vecine ei literatura să fie mult mai accesibilă oamenilor dornici să cunoască adevărul. În anul 1924, acea tipografie a putut produce aproximativ 250 000 de cărţi legate, pe lângă reviste şi broşuri, în română şi maghiară. Dar un frate care supraveghea munca aici a devenit infidel şi s-a făcut vinovat de fapte care au avut drept consecinţă pierderea proprietăţii şi a utilajelor Societăţii. În pofida acestui fapt, fraţii fideli din România au continuat să facă tot ce le-a stat în putinţă pentru a le împărtăşi altora adevărul biblic.

În Germania de după primul război mondial, numeroase persoane asistau la întrunirile Studenţilor în Biblie. Însă poporul german se confrunta cu serioase probleme economice. Pentru a menţine la un preţ minim publicaţiile biblice, Societatea s-a folosit şi aici de propriile ei mijloace de tipărire. În 1922, la Betelul din Barmen s-a tipărit cu ajutorul a două prese plane, una instalată pe palierul de la ultimul etaj din Betel, iar cealaltă într-o magazie de lemne. În anul următor, fraţii s-au mutat în nişte clădiri mai adecvate din Magdeburg. Acolo ei aveau clădiri destul de spaţioase, iar altele au fost adăugate mai târziu; pe de altă parte, s-au instalat echipamente pentru tipărirea şi legarea cărţilor. Se prevăzuse ca la sfârşitul anului 1925 capacitatea de producţie a acestei tipografii să fie cel puţin egală cu cea a tipografiei care funcţiona atunci la sediul din Brooklyn.

În majoritatea cazurilor, activitatea de tipărire efectuată de fraţi a început cu cantităţi modeste. Aşa s-a întâmplat în Coreea, unde Societatea a înfiinţat în 1922 o mică tipografie echipată pentru a produce literatură în coreeană, precum şi în japoneză şi chineză. După câţiva ani, utilajele au fost transferate în Japonia.

 De asemenea, în 1924 au început să se tipărească lucrări mai mici în Canada şi în Africa de Sud. În 1925 s-a instalat o presă mică în Australia şi o alta în Brazilia. La scurt timp după aceea, fraţii din Brazilia au folosit utilajele pe care le aveau pentru a tipări ediţia în portugheză a Turnului de veghere. În 1926, Filiala din Anglia a primit pentru prima dată echipament pentru a tipări. În 1929, setea spirituală a oamenilor umili din Spania a fost satisfăcută prin publicarea Turnului de veghere cu ajutorul unei prese mici de acolo. După doi ani a fost pusă în funcţiune o presă la subsolul Filialei din Finlanda.

Între timp, aveau loc extinderi şi la sediul mondial.

Tipografie proprie la sediul mondial

Din 1920, tipografia Societăţii funcţiona într-o clădire închiriată din Brooklyn. Chiar şi clădirea care a fost folosită din 1922 nu era într-o stare prea bună; întreaga clădire se zdruncina când maşina rotativă funcţiona la subsol. În plus, era necesar mai mult spaţiu, deoarece producţia era într-o continuă creştere. Fraţii au ajuns la concluzia că puteau să administreze mai bine fondurile disponibile dacă aveau propria lor tipografie.

Un teren situat la o distanţă de câteva blocuri de Betel părea foarte convenabil, de aceea au participat la licitaţia acestuia. După cum s-a dovedit, Laboratoarele Farmaceutice Squibb au oferit un preţ mai mare; însă, când au construit pe acea proprietate, au trebuit să introducă în pământ 1 167 de piloni pentru a asigura o fundaţie solidă. (După câţiva ani, Societatea Watch Tower a cumpărat de la Squibb aceste clădiri care aveau o fundaţie foarte bună!) Cu toate acestea, terenul cumpărat de Societate în 1926 a avut un sol rezistent pentru fundaţie.

 În februarie 1927, aceştia s-au mutat în clădirea lor nouă-nouţă din Brooklyn, situată pe Adams Street nr. 117. Aceasta dispunea acum de o suprafaţă de două ori mai mare decât fosta clădire. Avea un proiect bun: lucrul începea de la ultimul etaj şi continua prin diferitele departamente de la etajele inferioare, până ajungea la departamentul expediţie, aflat la parter.

Totuşi, creşterea nu a încetat. După zece ani, această tipografie a trebuit să fie extinsă; şi apoi au urmat alte extinderi. Pe lângă milioanele de reviste şi broşuri care ieşeau de sub tipar în fiecare an, tipografia producea zilnic câte 10 000 de cărţi legate. În 1942, Societatea Watch Tower a început să includă în producţia ei Bibliile complete şi a fost din nou pionieră în domeniul industriei tipografice. Fraţii au făcut încercări până când, în cele din urmă, au reuşit să tipărească pe foiţă de Biblie la presele rotative, tehnică pe care alte tipografii nu au încercat-o decât după câţiva ani.

În timp ce se tipăreau cantităţi atât de mari, nu au fost trecute cu vederea nici necesităţile speciale ale anumitor grupuri. Încă din 1910, un Student în Biblie din Boston (Massachusetts) şi un altul din Canada au colaborat pentru a reproduce literatura Societăţii în Braille. În 1924, într-un birou al Societăţii din Logansport (Indiana) se produceau publicaţii pentru nevăzători. Deoarece la vremea aceea nu a avut un ecou prea mare, tipărirea în Braille a fost întreruptă în 1936, iar accentul s-a pus pe ajutarea nevăzătorilor prin intermediul înregistrărilor fonografice, precum şi prin acordarea de atenţie personală. Mai târziu, în 1960, au început să se producă din nou publicaţii în Braille, de data aceasta mai diverse, iar, treptat, reacţia a fost mai favorabilă.

O opoziţie înverşunată

În câteva ţări, lucrarea de tipărire era efectuată în pofida unor situaţii extrem de dificile. Însă fraţii noştri au perseverat, recunoscând că proclamarea veştii bune a Regatului era lucrarea pe care Iehova Dumnezeu, prin intermediul Fiului său, poruncise să fie făcută (Is. 61:1, 2; Mar. 13:10). De exemplu, în Grecia, fraţii îşi instalaseră tipografia în 1936 şi nu s-au folosit de ea decât câteva luni, după care a urmat o schimbare de guvern şi autorităţile au închis-o. În mod asemănător, în 1940, în India, Claude Goodman a lucrat luni de zile pentru a instala o presă şi a învăţat cum să o mânuiască. Însă, la scurt timp după aceea, din ordinul maharajahului, poliţia a dat năvală, a pus mâna pe presă şi a aruncat toate literele sortate cu grijă în containere mari.

În numeroase alte ţări, legile privitoare la importul de literatură i-au obligat pe fraţi să încredinţeze producerea scrierilor lor unor tipografii comerciale  din ţara respectivă, chiar dacă Societatea dispunea într-o ţară vecină de o tipografie care ar fi putut asigura producţia. Aşa s-a întâmplat la mijlocul anilor ’30 în ţări ca Danemarca, Letonia şi Ungaria.

În 1933, guvernul german, instigat de cler, a oprit activitatea de tipărire a Martorilor lui Iehova din Germania. Poliţia a ocupat tipografia Societăţii Watch Tower din Magdeburg şi a închis-o în aprilie. Însă, deoarece nu a putut găsi nici o dovadă acuzatoare, a fost nevoită să se retragă. Cu toate acestea, a intervenit din nou în iunie. Pentru ca mesajul Regatului să se răspândească în continuare, Societatea a deschis o tipografie la Praga (Cehoslovacia) şi a transferat aici o bună parte din echipamentul care se afla la Magdeburg. Astfel, în următorii câţiva ani s-au tipărit aici reviste în două limbi şi broşuri în şase limbi.

Apoi, în 1939, trupele lui Hitler au intrat în Praga, de aceea fraţii au demontat imediat echipamentul şi l-au scos afară din ţară. O parte din el a fost trimis în Olanda. Mutarea s-a făcut exact la momentul potrivit. Comunicarea cu Elveţia devenise şi mai dificilă pentru fraţii olandezi. De aceea, ei au închiriat un spaţiu şi au tipărit singuri cu ajutorul noilor lor prese. Puţin mai târziu însă, tipografia a fost confiscată de ocupanţii nazişti. Cu toate acestea, fraţii s-au folosit de acest echipament atât timp cât a fost posibil.

În Finlanda, în timpul războiului, publicarea Turnului de veghere a fost întreruptă printr-o decizie guvernamentală arbitrară. Fraţii de aici au şapirografiat articolele principale şi le-au trimis prin poştă. În 1938, când Austria a trecut sub dominaţia nazistă, Turnul de veghere a fost multiplicat la şapirograf, care trebuia mutat în permanenţă pentru a nu cădea în mâinile Gestapoului. În mod asemănător, în Canada, în timp ce s-au aflat sub interdicţie în perioada războiului, Martorii au fost nevoiţi să-şi mute de repetate ori echipamentul dintr-un loc în altul pentru a putea să le furnizeze în continuare hrană spirituală fraţilor lor.

În Australia, pe parcursul perioadei în care lucrarea Martorilor lui Iehova a fost interzisă, fraţii şi-au tipărit revistele şi chiar au tipărit şi au legat cărţi, ceea ce nu făcuseră ei aici nici când situaţia era mult mai favorabilă. Pentru a nu li se confisca echipamentul, ei au fost nevoiţi să mute legătoria de 16 ori, dar au reuşit să producă la timp, în pofida unor obstacole enorme, 20 000 de cărţi cu coperte tari în vederea distribuirii lor la un congres ţinut în 1941.

 Extinderea de după al doilea război mondial

După terminarea războiului, Martorii lui Iehova s-au întâlnit în 1946 la adunarea internaţională din Cleveland (Ohio). Acolo, Nathan Knorr, preşedintele de atunci al Societăţii Watch Tower, a vorbit despre reconstruire şi extindere. De la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, numărul Martorilor crescuse cu 157 la sută, iar misionarii inaugurau cu rapiditate lucrarea în teritorii noi. Pentru a face faţă cererii globale de literatură biblică, fratele Knorr a prezentat un proiect cu privire la extinderea clădirilor de la sediul mondial. Ca urmare a extinderii propuse, suprafaţa tipografiei avea să fie de două ori şi ceva mai mare decât cea existentă iniţial în 1927, iar Betelul urma să fie mărit pentru a găzdui mai mulţi lucrători voluntari. Aceste extinderi au fost terminate şi date în folosinţă la începutul anului 1950.

 Tipografia şi birourile de la sediul mondial din Brooklyn au trebuit mărite de mai multe ori din 1950 încoace. În 1992, ele ocupau o suprafaţă echivalentă cu aproape opt blocuri de locuinţe şi dispuneau de 230 071 de metri pătraţi de pardoseală. Acestea nu sunt doar clădiri unde se tipăresc cărţi. Ele sunt dedicate lui Iehova pentru a fi folosite la producerea unor publicaţii menite să-i instruiască pe oameni cu privire la cerinţele divine în vederea obţinerii vieţii.

În unele ţări, Societatea a întâmpinat dificultăţi în ce priveşte reluarea activităţii de tipărire după cel de-al doilea război mondial. Tipografia şi birourile din Magdeburg (Germania) care aparţineau Societăţii se aflau pe teritoriul comunist. Martorii germani s-au mutat înapoi în ele, însă nu au putut lucra decât puţin timp, după care au fost din nou confiscate. Pentru a satisface necesităţile din Germania de Vest, a trebuit să se înfiinţeze o tipografie aici. În  urma bombardamentelor, oraşele fuseseră transformate în mormane de dărâmături. Cu toate acestea, în scurt timp, Martorii s-au putut folosi de o mică tipografie din Karlsruhe care aparţinuse naziştilor. În 1948, două prese plane funcţionau zi şi noapte într-o clădire care le-a fost pusă la dispoziţie în Wiesbaden. În anul următor, ei au extins clădirile din Wiesbaden şi au mărit de patru ori numărul preselor pentru a face faţă necesităţilor proclamatorilor Regatului din această parte a teritoriului, al căror număr era din ce în ce mai mare.

În 1946, când Societatea a reluat tipărirea în Grecia, alimentarea cu electricitate era sporadică. Curentul era întrerupt uneori ore întregi. În 1977, fraţii din Nigeria s-au confruntat cu o problemă asemănătoare. Înainte ca Filiala din Nigeria să dispună de propriul ei grup electrogen, voluntarii care lucrau la tipografie se întorceau să lucreze la orice oră din zi şi din noapte, când revenea curentul. Graţie manifestării acestui spirit, ei nu au pierdut nici un număr al Turnului de veghere.

După o vizită a fratelui Knorr în Africa de Sud în 1948, s-a cumpărat un teren în Elandsfontein; iar la începutul anului 1952, filiala s-a mutat într-o tipografie nouă, prima construită de Societate în Africa de Sud. Cu ajutorul unei noi prese plane, ei au început să tipărească reviste în opt limbi africane.  În 1954, Filiala din Suedia a fost dotată cu echipament pentru a-şi tipări revistele cu ajutorul unei prese plane, după care a urmat Filiala din Danemarca în 1957.

Dat fiind că cererea de publicaţii era tot mai mare, s-au achiziţionat maşini rotative rapide, mai întâi pentru o filială, apoi pentru altele. În Canada, prima mare rotativă a fost instalată în 1958; în Anglia, în 1959. În 1975, Societatea Watch Tower avea în tipografiile ei din întreaga lume 70 de maşini rotative mari.

O reţea mondială pentru publicarea adevărului Bibliei

La sfârşitul anilor ’60 şi după aceea s-au depus eforturi susţinute pentru a descentraliza din nou activitatea de tipărire a Societăţii Watch Tower. Numărul Martorilor lui Iehova creştea cu rapiditate. Pentru furnizarea publicaţiilor biblice de care aceştia aveau nevoie atât pentru uzul personal, cât şi pentru a fi oferite publicului, era necesar mai mult spaţiu unde să se tipărească. La Brooklyn însă, extinderea nu era posibilă într-un ritm rapid din cauza numărului limitat de terenuri disponibile, precum şi din cauza birocratismului. Prin urmare, s-a proiectat să se tipărească mai mult în altă parte.

 De aceea, în 1969 s-a început întocmirea proiectelor în vederea construirii unei noi tipografii lângă Wallkill (New York), la aproximativ 150 de kilometri nord-vest de Brooklyn. În felul acesta se mărea şi se extindea sediul mondial, iar în cele din urmă revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă! pentru Statele Unite urmau să fie tipărite la Wallkill. După trei ani se afla în fază de proiect a doua tipografie de la Wallkill, care era de două ori mai mare decât prima. În 1977, maşinile rotative de acolo produceau în fiecare lună peste 18 milioane de reviste. În 1992 se foloseau mari prese ofset marca MAN-Roland şi Hantscho (doar 4 prese ofset în loc de 15 prese tipografice, câte fuseseră mai înainte), iar capacitatea de producţie era de peste un milion de reviste pe zi.

Când a început să se lucreze la proiectele pentru tipografia de la Wallkill, revista Turnul de veghere era disponibilă atunci în 72 de limbi, iar la Brooklyn se publica în 32 dintre acestea; Treziţi-vă! era tipărită aici în 14 dintre cele 26 de limbi în care era editată. Aproape 60 la sută din numărul total de exemplare tipărite în întreaga lume se produceau aici, la sediul mondial. Era de dorit ca o cantitate mai mare din această muncă să fie realizată în alte ţări, în afară de Statele Unite, şi de fraţii noştri de acolo, în loc să se apeleze la firme comerciale. Astfel, dacă viitoarele crize mondiale sau restricţii guvernamentale ar pune piedici lucrării Martorilor lui Iehova dintr-o anumită parte a pământului, hrana spirituală indispensabilă ar putea fi furnizată fără întrerupere.

De aceea, în 1971, cu aproape doi ani înainte ca prima tipografie Watch Tower de la Wallkill să intre în funcţiune, s-a început construirea unei noi tipografii, bine proiectate, la Numazu (Japonia). Numărul proclamatorilor Regatului, care crescuse de peste cinci ori în Japonia pe parcursul celor zece ani precedenţi, indica faptul că aici era nevoie de multă literatură biblică. În acelaşi timp, au fost extinse clădirile Filialei din Brazilia. La fel s-a procedat şi în Africa de Sud, unde se producea literatură biblică în peste douăzeci şi patru de limbi africane. În anul următor, 1972, suprafaţa Filialei din Australia a fost mărită de patru ori, pentru a evita expedierea cu întârziere a revistelor Turnul de veghere şi Treziţi-vă! în această parte a lumii. De asemenea, s-au construit alte tipografii în Franţa şi în Filipine.

La începutul anului 1972, Nathan Knorr împreună cu supraveghetorul tipografiei de la Brooklyn, Max Larson, s-au deplasat în mai multe ţări din întreaga lume pentru a examina lucrarea care se realiza, cu scopul de a organiza lucrurile în aşa fel, încât aceste clădiri să fie folosite în cel mai bun mod posibil şi pentru a pune bazele unei viitoare extinderi. Ei au vizitat 16 ţări din America de Sud, Africa şi Extremul Orient.

La puţin timp după aceea, Filiala din Japonia şi-a tipărit singură în limba japoneză revistele necesare pentru acea parte a teritoriului, ceea ce i-a permis să nu mai depindă de o tipografie comercială. În acelaşi an, 1972,  Filiala din Ghana a început să tipărească Turnul de veghere în trei dintre limbile vorbite în acea ţară, în loc să mai aştepte să primească periodicele din Statele Unite şi Nigeria. După aceea, Filiala din Filipine a început să se ocupe de operaţiile de paginare şi de tipărire a revistelor Turnul de veghere şi Treziţi-vă! în opt dintre limbile locale (pe lângă tipărirea revistelor de care era nevoie în limba engleză). Aceasta a însemnat un alt pas important în vederea descentralizării activităţii de tipărire a Societăţii Watch Tower.

Spre sfârşitul anului 1975, Societatea Watch Tower producea publicaţii biblice în propriile sale tipografii, în 23 de ţări din întreaga lume: cărţi, în trei ţări; broşuri sau reviste sau ambele, în toate cele 23 de ţări. În alte 25 de ţări, Societatea tipărea lucrări mai mici cu propriile sale utilaje.

De asemenea, Societatea a înregistrat o creştere a capacităţii de producere a cărţilor legate. La mijlocul anilor ’20 se legau unele cărţi în Elveţia şi în Germania. După cel de-al doilea război mondial, în 1948, fraţii din Finlanda au început să lege cărţi (la început, mai ales manual) în primul rând pentru a face faţă necesităţilor din ţara lor. După doi ani, Filiala din Germania avea din nou în funcţiune un atelier de legătorie şi, cu timpul, a preluat munca de legare a cărţilor care se efectua mai înainte în Elveţia.

Apoi, în 1967, în timp ce numărul Martorilor din întreaga lume era de peste un milion, a început tipărirea cărţilor format de buzunar, destinate a fi folosite în minister. Cererea pentru acest tip de publicaţii a fost extraordinară. În interval de nouă ani, capacitatea liniilor de producţie ale legătoriei din Brooklyn s-a mărit de peste şase ori. În 1992, Societatea Watch Tower dispunea de 28 de astfel de linii care funcţionau în opt ţări.

Tot în anul 1992, Societatea Watch Tower tipărea în Statele Unite publicaţii biblice în 180 de limbi, însă patru dintre tipografiile sale principale situate în America Latină produceau o mare parte din literatura necesară atât în ţările respective, cât şi în ţările din acea parte a lumii. Alte unsprezece tipografii asigurau producţia de literatură în Europa şi în toate acestea se producea literatură pentru alte ţări. Dintre acestea, Franţa furniza cu regularitate literatură pentru 14 ţări, iar Germania, care tipărea în peste 40 de limbi, expedia cantităţi mari de literatură în 20 de ţări şi cantităţi mai mici în multe alte ţări. În Africa, şase tipografii Watch Tower produceau literatură biblică în 46 de limbi. Alte 11 tipografii, unele mari, altele mici, aprovizionau cu publicaţii Orientul Mijlociu şi Extremul Orient, insulele din Pacific, Canada şi alte ţări, permiţând astfel răspândirea mesajului urgent despre Regatul lui Dumnezeu. În alte 27 de ţări, Societatea tipărea publicaţii de dimensiuni mai mici, necesare pentru buna funcţionare a congregaţiilor.

Noi metode, noi utilaje

Pe parcursul anilor ’60 şi ’70 a avut loc o revoluţie tehnologică în domeniul industriei tipografice. Într-un ritm uimitor, s-a renunţat la imprimarea  tipografică în favoarea tiparului ofset *. Societatea Watch Tower nu s-a grăbit însă să folosească imediat noile metode de tipărire. Plăcile ofset disponibile atunci nu erau adecvate pentru tipărirea marilor cantităţi de literatură de care Societatea avea nevoie. În plus, o schimbare de o asemenea amploare implica metode complet noi de culegere a textului şi de paginare. Erau necesare noi prese. Trebuia învăţată noua tehnologie. De fapt, tot echipamentul din tipografiile Societăţii trebuia înlocuit. Preţul era exorbitant.

Totuşi, cu timpul, a devenit tot mai clar că furniturile pentru imprimarea tipografică nu vor mai fi disponibile prea mult timp. Rezistenţa plăcilor ofset s-a îmbunătăţit cu rapiditate. Schimbarea trebuia făcută.

Încă din 1972, trei membri ai familiei Betel din Africa de Sud au cumpărat de ocazie o mică presă ofset alimentată cu hârtie în coli. Aceştia au dobândit puţină experienţă efectuând unele lucrări mici cu ajutorul ei. Apoi, în 1974, această presă a fost folosită la tipărirea în limba shiRonga a cărţii format de buzunar Adevărul care conduce la viaţă eternă. Faptul că au putut să o tipărească repede a făcut posibil ca valoroasele informaţii biblice să ajungă la mii de persoane dornice de adevăr înainte ca lucrarea Martorilor lui Iehova să fie din nou interzisă în zona în care locuiau acestea. O altă presă ofset alimentată cu hârtie în coli, oferită Filialei din Africa de Sud la  puţin timp după ce fraţii noştri au cumpărat-o pe prima, a fost expediată şi pusă în funcţiune în Zambia.

Tipografia din Germania a Societăţii a început şi ea să folosească foarte de timpuriu tiparul ofset. În aprilie 1975, fraţii de aici au început să folosească o presă alimentată cu hârtie în coli pentru a tipări pe foiţă de Biblie reviste pentru fraţii din Germania de Est, unde lucrarea Martorilor era interzisă atunci. În anul următor, pe aceeaşi presă ofset s-au tipărit cărţi pentru aceşti fraţi persecutaţi.

Cam în aceeaşi perioadă, în 1975, Societatea Watch Tower a pus în funcţiune în Argentina prima ei presă ofset alimentată cu hârtie în sul. Însă, după numai un an şi ceva, guvernul argentinian a interzis lucrarea Martorilor şi le-a închis tipografia. În alte ţări însă, procedeul de imprimare ofset a continuat să se extindă. La începutul anului 1978, la tipografia de la sediul mondial al Societăţii Watch Tower din Brooklyn, New York, o presă ofset alimentată cu hârtie în sul a început să imprime cărţi în trei culori *. În acelaşi an a fost cumpărată a doua presă. Totuşi, schimbarea metodei de imprimare necesita mult mai multe utilaje.

Corpul de Guvernare a fost convins că Iehova va furniza tot ce era necesar pentru a-şi realiza lucrarea pe care dorea să o vadă înfăptuită. În aprilie 1979 şi ianuarie 1980 au fost trimise scrisori care explicau această situaţie în congregaţiile din Statele Unite. Donaţiile au sosit, la început puţine, cu timpul însă au fost suficiente pentru a dota întreaga reţea mondială a tipografiilor Watch Tower cu utilaje ofset.

Între timp, pentru a se folosi în mod eficient de utilajele existente şi pentru a accelera schimbarea procedeului de imprimare, Societatea Watch Tower a încheiat un contract pentru adaptarea la imprimarea ofset a preselor sale MAN ultimul tip. Aceste prese au fost expediate în douăsprezece ţări, dintre care şase nu-şi mai tipăriseră până atunci revistele.

Imprimarea tetracromatică

Filiala din Finlanda a fost prima filială care a tipărit toate numerele revistelor sale în patru culori, folosindu-se de procedeul ofset. Ea a început cu numerele din ianuarie 1981 la care a folosit o metodă simplă, iar apoi şi-a îmbunătăţit treptat tehnica. După aceea, Filiala din Japonia a folosit imprimarea tetracromatică pentru o carte legată. Alte tipografii Watch Tower au procedat la fel pe măsură ce utilajul a devenit disponibil. Unele prese fuseseră cumpărate şi expediate de sediul mondial. Altele au fost finanţate de Martorii lui Iehova din ţările respective. În alte cazuri, Martorii dintr-o anumită ţară le-au făcut cadou fraţilor lor din alte ţări utilajul necesar.

 După cel de-al doilea război mondial, lumea a intrat în era imaginii, iar folosirea culorilor realiste a contribuit mult la producerea unor publicaţii cu imagini mai plăcute. Graţie culorilor, paginile tipărite au devenit mai atrăgătoare, ceea ce a încurajat lectura. În numeroase locuri s-a constatat că distribuirea revistelor Turnul de veghere şi Treziţi-vă! a cunoscut o creştere considerabilă după ce a fost îmbunătăţită calitatea prezentării.

Elaborarea unor sisteme computerizate adecvate

Pentru imprimarea tetracromatică trebuia elaborat un sistem computerizat de pregătire a textului, iar această hotărâre a fost luată în 1977. Martori care erau specialişti în acest domeniu s-au oferit să lucreze ca voluntari la sediul mondial al Societăţii, cu scopul de a oferi ajutor la satisfacerea imediată a acestor necesităţi. (La scurt timp după aceea, în 1979, o echipă din Japonia, din care au făcut parte în cele din urmă aproape 50 de Martori, a început să lucreze la programele adaptate pentru limba japoneză.) Martorii s-au folosit de hardware-ul disponibil în comerţ şi au pregătit programele care corespundeau necesităţilor Societăţii, atât pentru domeniul administrativ, cât şi pentru editarea multilingvă. Pentru a menţine un înalt nivel calitativ şi flexibilitatea dorită, au trebuit concepute programe specializate de culegere a textului şi de paginare. Pentru majoritatea celor 167 de limbi în care tipărea atunci Societatea Watch Tower nu existau programe pentru înregistrare şi fotoculegere. De aceea a fost necesar ca Martorii să-şi elaboreze propriile lor programe.

Lumea comercială de atunci nu a considerat că putea obţine vreun profit de pe urma limbilor vorbite de populaţii mai mici sau de oameni cu venituri foarte modeste, însă Martorii lui Iehova sunt preocupaţi de viaţa oamenilor. Într-un timp relativ scurt, programele de culegere pe care le-au elaborat au fost folosite pentru a produce literatură în peste 90 de limbi. Cu privire la munca lor, renumitul Seybold Report on Publishing Systems a afirmat: „Nu avem decât cuvinte de laudă la adresa personalului de la Watchtower pentru spiritul de iniţiativă şi pentru perspicacitatea lor. În zilele noastre, puţini sunt cei care au suficientă ambiţie şi curaj pentru a întreprinde o asemenea muncă, mai ales când trebuie pornit de la zero“. — Volumul 12, nr. 1, 13 septembrie, 1982.

Lucrările de tipărire şi întreţinere aveau să fie uşurate foarte mult dacă utilajele folosite în întreaga lume erau pe deplin compatibile. De aceea, în 1979, Societatea Watch Tower a luat hotărârea de a realiza propriul său sistem de fotoculegere. În loc să se bizuie prea mult pe sistemele existente pe piaţă, echipa care a lucrat la acest proiect a trebuit să facă cea mai mare parte a hardware-ului.

Astfel, în 1979, un grup de Martori ai lui Iehova, aflaţi la Fermele Watchtower, Wallkill (New York), au început să proiecteze Sistemul Multilingv de  Fotoculegere Electronică (Multilanguage Electronic Phototypesetting System — MEPS). În mai 1986, echipa care a lucrat la acest proiect nu numai că realizase computerele MEPS, fotoculegerea şi terminalele grafice ci, lucru şi mai important, pregătise şi software-ul de care era nevoie la prelucrarea materialului în vederea publicării lui în 186 de limbi.

În paralel cu elaborarea acestui software a trebuit să se realizeze o muncă enormă pentru digitizarea garniturilor de litere. Aceasta a pretins un studiu atent al trăsăturilor distinctive ale fiecărei limbi. Trebuia să se reprezinte grafic fiecare literă dintr-o limbă (de exemplu, fiecare literă mare şi mică, precum şi semnele diacritice şi de punctuaţie, toate de diferite mărimi), cu desene separate pentru fiecare caracter de literă (cum ar fi: subţire, italic, aldin şi extra-aldin), pe cât posibil în garnituri complete de litere, sau stiluri ale literelor, diferite. Pentru fiecare garnitură completă de litere latine era nevoie de 202 caractere. Prin urmare, cele 369 de garnituri complete de litere latine au pretins un total de 74 538 de caractere. Pentru pregătirea fiecărei garnituri complete de litere chinezeşti era nevoie să se deseneze 8 364 de caractere, altele urmând a fi adăugate pe parcurs.

După ce a fost încheiată munca grafică, s-a realizat un software care să facă posibilă imprimarea literelor într-o formă exactă şi clară. Software-ul trebuia să poată opera nu numai cu alfabetul latin, ci şi cu alfabetul bengali, cambodgian, chirilic, grec, hindi şi coreean, precum şi cu cel arab şi ebraic (care se citesc de la dreapta la stânga) şi cu japoneza şi chineza (care nu folosesc un alfabet). În 1992, software-ul era disponibil pentru prelucrarea materialului în peste 200 de limbi, iar programele pentru alte limbi vorbite de milioane de oameni erau încă în faza de perfecţionare.

Schimbarea care a avut loc în filiale a pretins adoptarea unor noi metode şi învăţarea unor tehnici noi. O parte din personal a fost trimis la sediul mondial pentru a învăţa cum să monteze, să manevreze şi să întreţină mari prese ofset alimentate cu hârtie în sul. Unii au învăţat cum să separe culorile cu ajutorul unui scanner cu laser. Alţii au fost instruiţi cum să utilizeze şi să întreţină echipamentul computerizat. Acest lucru făcea posibilă rezolvarea  cu rapiditate a eventualelor dificultăţi de producţie, oriunde în lume, pentru ca lucrarea să poată înainta.

Corpul de Guvernare şi-a dat seama că, dacă Martorii lui Iehova din întreaga lume ar putea studia săptămână de săptămână acelaşi material la întrunirile lor şi ar distribui aceeaşi literatură în ministerul de teren, acest lucru ar avea un puternic efect unificator. În trecut, publicaţiile editate în limba engleză, de obicei, nu erau disponibile în alte limbi decât după cel puţin patru luni; pentru multe limbi erau disponibile numai după un an sau, deseori, după mai mulţi ani. Însă acum era posibilă o schimbare. Filialele care tipăreau publicaţii deţineau un echipament pe deplin compatibil; acesta era un avantaj important pentru a tipări simultan publicaţiile într-o varietate de limbi. În 1984, traducerea simultană a Turnului de veghere s-a realizat în 20 de limbi. În 1989, când impresionantul mesaj conţinut în cartea Apocalipsul — grandiosul său apogeu este aproape! a fost distribuit publicului doar după câteva luni de la lansare, cartea era disponibilă în 25 de limbi. În 1992, tipărirea simultană a Turnului de veghere se făcea deja în 66 de limbi vorbite de o bună parte din populaţia lumii.

Din 1979, când a fost lansat proiectul MEPS, industria computerelor a înregistrat progrese extraordinare. În prezent există computere personale cu un potenţial ridicat şi cu o mare adaptabilitate, mult mai ieftine decât primele. Pentru a ţine pasul cu necesităţile lucrării sale de editare, Societatea Watch Tower a hotărât să întrebuinţeze aceste computere personale împreună cu propriul software. Acest lucru a accelerat mult procesul de  producţie şi, în egală măsură, a făcut posibil ca mai multe filiale ale Societăţii să beneficieze de avantajele programelor de editare, iar numărul filialelor care le foloseau a crescut cu rapiditate la 83. În 1992, Societatea Watch Tower avea în întreaga lume peste 3 800 de terminale care foloseau propriile lor programe. Nu toate filialele care dispun de un astfel de echipament tipăresc; însă cu un mic computer, cu software-ul Societăţii şi cu o mică imprimantă cu laser, orice filială are posibilitatea de a tipări tracte, reviste, cărţi şi orice alte publicaţii de care are nevoie.

Computerul, un ajutor suplimentar pentru traducători

Putea oare computerizarea să uşureze şi munca de traducere? Majoritatea traducătorilor publicaţiilor Societăţii Watch Tower lucrează în prezent pe terminale de computer. Mulţi dintre aceştia se află la filialele Societăţii. Alţii, care traduc acasă şi care lucrează de ani de zile cu o maşină de scris sau chiar cu mâna, au fost ajutaţi să înveţe cum să-şi introducă traducerea pe un terminal sau pe un computer laptop (de dimensiuni destul de mici) cumpărat de Societate. Textul tradus poate fi corectat cu uşurinţă, direct pe ecran. Dacă traducerea nu se face la filiala unde se va tipări publicaţia, este suficient să se copieze textul pe o dischetă subţire şi flexibilă şi să se trimită la tipografia altei filiale pentru procesare.

Pe parcursul anilor 1989 şi 1990, ca urmare a schimbărilor rapide de guvern survenite în multe ţări, comunicaţiile internaţionale au devenit mai accesibile. Martorii lui Iehova au organizat imediat un seminar pentru traducătorii lor din Europa Răsăriteană. La acest seminar li s-a arătat cum să facă îmbunătăţiri în ce priveşte calitatea traducerii, cum să se folosească de echipamentul computerizat şi cum să facă posibilă editarea simultană a Turnului de veghere în limba lor. Traducătorii din sud-estul Asiei au beneficiat şi ei de un ajutor asemănător.

Putea însă computerul să accelereze munca de traducere sau să o îmbunătăţească? Da. În 1989, Martorii lui Iehova au folosit sisteme computerizate de performanţă pentru a uşura traducerea Bibliei. O intensă muncă pregătitoare a permis crearea unor fişiere electronice cu ajutorul cărora un traducător poate obţine repede  pe ecranul computerului orice cuvânt din limba originală a Bibliei, însoţit de o listă cu toate expresiile prin care, potrivit contextului, a fost tradus în engleză în Traducerea Lumii Noi. De asemenea, traducătorul poate să selecteze un cuvânt-cheie din engleză şi să obţină pe ecran toate cuvintele din limbile originale redate prin acest cuvânt (şi eventual alte sinonime ale lui). Deseori această tehnică a scos la iveală că un grup de cuvinte a fost folosit în engleză pentru a transmite ideea exprimată de un singur cuvânt din limba originală. Ea îi permite traducătorului să analizeze cu rapiditate toate particularităţile textului pe care îl traduce. De asemenea, această tehnică îl ajută să sesizeze sensul exact al expresiei de bază din limba originală, precum şi sensul exact cerut de context, şi astfel să-l exprime cu precizie în propria sa limbă.

Cu ajutorul acestor fişiere informatice, traducători cu experienţă pot examina toate situaţiile în care apare orice cuvânt din Biblie şi stabilesc, în funcţie de cerinţele contextului, echivalente adecvate în traducerea lor. Această metodă garantează un înalt nivel de consecvenţă. Lucrarea fiecărui traducător este revăzută de alţi membri ai echipei, pentru ca textul tradus să beneficieze de cercetările şi experienţa acestora. După aceea, computerul poate afişa un anumit pasaj din Scripturi, cu fiecare cuvânt din textul englez, numărul lui de ordine care arată ce apare în limba originală, precum şi cuvântul selectat din limba în care se traduce. Însă munca nu se opreşte aici. Traducătorul trebuie să modifice structura propoziţiei pentru ca aceasta să sune bine în propria lui limbă. În timp ce face lucrul acesta, este vital ca traducătorul să înţeleagă cu claritate sensul versetului respectiv. Pentru a veni în ajutorul lui, i se oferă pe computer acces imediat la comentariile publicate de Societatea Watch Tower asupra versetului biblic respectiv sau asupra oricărei expresii pe care o conţine.

Această metodă reduce timpul consacrat cercetărilor şi permite atingerea unui înalt nivel de consecvenţă. Se speră ca, prin generalizarea acestor tehnici, să fie disponibile repede mai multe publicaţii valoroase chiar şi în limbile care au un număr limitat de traducători. Întrebuinţarea acestui software oferă perspective extraordinare în domeniul editării publicaţiilor care ajută la proclamarea mesajului Regatului.

Astfel, la fel ca predecesorii lor creştini din secolul I, Martorii lui Iehova din epoca noastră întrebuinţează cele mai moderne mijloace pentru a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a ajunge cu vestea bună la cât mai mulţi oameni, acestora nu le-a fost frică să accepte noi provocări în domeniul editării.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 578]

„Indiciul trebuie să fie din nou cărbunele“

[Text generic pe pagina 595]

Întreaga reţea mondială a tipografiilor Watch Tower este dotată cu utilaje ofset

[Text generic pe pagina 596]

„Nu avem decât cuvinte de laudă la adresa personalului de la Watchtower“

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 581]

Culegerea

La început, totul se făcea manual, literă cu literă

Africa de Sud

Din 1920 până în anii ’80 s-au folosit linotipurile

Statele Unite

În unele ţări, culegerea se făcea cu ajutorul monotipurilor

Japonia

Astăzi se întrebuinţează un procedeu computerizat de fotoculegere

Germania

 [Chenarul/Fotografiile de la pagina 582]

Fabricarea clişeelor

Din anii ’20 până în anii ’80 s-au fabricat clişee de plumb pentru imprimarea tipografică

[Legenda fotografiilor]

1. Rândurile tip care alcătuiau paginile materialului tipărit erau asamblate în cadre metalice numite şasiuri

2. Literele erau ştanţate pe un material care putea fi folosit ca mulaj

3. Plumbul topit era turnat în matriţă (sau mulaj) pentru a forma un clişeu metalic arcuit

4. Reziduurile de metal erau scoase de pe suprafaţa clişeului

5. Pentru a li se mări rezistenţa la uzură, clişeele erau nichelate

Mai târziu, negativele paginilor obţinute prin fotoculegere erau montate împreună cu imaginile. Aceste pagini erau copiate prin procedee fotografice pe clişee ofset flexibile

[Chenarul/Fotografia de la pagina 585]

‘Dovada acţiunii spiritului lui Iehova’

„Faptul că persoane cu puţină experienţă sau chiar fără experienţă au reuşit să tipărească cu succes cărţi şi Biblii cu ajutorul maşinilor rotative [într-o perioadă în care alţi tipografi nu făceau încă lucrul acesta] dovedeşte că Iehova dirija lucrurile prin intermediul spiritului său.“ Aşa s-a exprimat Charles Fekel, care ştia bine ce spunea, deoarece participase mai bine de o jumătate de secol la evoluţia muncii de tipărire de la sediul Societăţii. În ultimii ani ai vieţii, el a slujit ca membru al Corpului de Guvernare.

[Legenda fotografiei]

Charles Fekel

[Chenarul/Fotografia de la pagina 586]

Ei au avut încredere în Dumnezeul Atotputernic

O experienţă povestită de Hugo Riemer, fostul achizitor al Societăţii Watch Tower, oglindeşte modul în care Societatea îşi administrează bunurile.

În timpul celui de-al doilea război mondial, hârtia de tipărit a fost raţionalizată în Statele Unite. Comenzile trebuiau făcute la o comisie numită de guvern. Cu o anumită ocazie, una dintre cele mai renumite societăţi biblice îşi delegase avocaţi, renumiţi oameni de afaceri, predicatori etc., pentru a o reprezenta înaintea acestei comisii. Acestora li s-a acordat cu mult mai puţin decât doriseră. După ce a fost audiată cererea lor, comisia i-a chemat pe reprezentanţii de la Watchtower Bible and Tract Society. Când Hugo Riemer şi Max Larson au păşit înainte, preşedintele a întrebat: „Numai voi doi?“ Ei au răspuns: „Da. Sperăm că Dumnezeul Atotputernic este şi el cu noi“. Lor li s-a acordat toată cantitatea de hârtie de care aveau nevoie.

[Legenda fotografiei]

Hugo Riemer

 [Chenarul/Fotografiile de la pagina 587]

Presele

Pentru munca de tipărire, Societatea Watch Tower s-a folosit de o mare varietate de prese

[Legenda fotografiilor]

Ani de zile s-au folosit prese plane de diverse tipuri (Germania)

Presele mici au servit nu numai la tipărirea formularelor şi a invitaţiilor, ci şi la tipărirea revistelor (S.U.A.)

În numeroasele ei tipografii, Societatea deţinea 58 de maşini rotative marca MAN, de fabricaţie germană (Canada)

La ora actuală, în marile ei tipografii, Societatea foloseşte rotative ofset de mare viteză, alimentate cu hârtie în sul, care tipăresc în culori, fabricate în diferite ţări

Italia

Germania

[Legenda fotografiilor de la paginile 588, 589]

Legătoria

La început, în tipografiile Societăţii Watch Tower, anumite munci de legătorie erau efectuate manual (Elveţia)

În Statele Unite, producţia la scară mare pretindea numeroase operaţii succesive

1. Asamblarea coliţelor

2. Coaserea coliţelor

3. Lipirea forzaţurilor

4. Tăierea

5. Imprimarea copertelor

6. Copertarea cărţilor

7. Presarea cărţilor până când sunt lipite bine

În prezent, coaserea coliţelor este deseori înlocuită cu încleierea, iar maşinile rapide pot produce fiecare câte 20 000 sau chiar mai multe cărţi pe zi

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 594]

Pentru a face cunoscut Regatul lui Dumnezeu

De-a lungul timpului, Societatea Watch Tower a produs publicaţii în peste 290 de limbi. În 1992, ea publica literatură în aproape 210 limbi. Toate aceste eforturi au avut drept scop să-i ajute pe oameni să cunoască Regatul lui Dumnezeu şi să înţeleagă ce înseamnă acesta pentru ei. Iată câteva dintre cele mai răspândite manuale de studiu ale lor:

„Adevărul care conduce la viaţă eternă“ (1968): 107 553 888 de exemplare în 117 limbi

„Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ“ (1982): 62 428 231 de exemplare în 115 limbi

„Bucură-te pentru totdeauna de viaţă pe pământ!“ (1982): 76 203 646 de exemplare în 200 de limbi

Cifrele de mai sus sunt cele din 1992.

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 598]

Înregistrări pe audiocasete

Pe lângă folosirea paginii tipărite în lucrarea de evanghelizare, începând din 1978, Societatea Watch Tower a produs audiocasete, peste 65 de milioane de exemplare, cu propriile ei utilaje din Statele Unite şi Germania.

„Traducerea Lumii Noi“ integrală există pe audiocasete în limbile engleză, franceză, germană, italiană, japoneză şi spaniolă. În 1992 erau, de asemenea, disponibile pe audiocasete în alte opt limbi părţi mai mari sau mai mici din această traducere.

Pentru a veni în sprijinul instruirii copiilor, au fost înregistrate pe audiocasete „Cartea mea cu relatări biblice“ şi „Să ascultăm de Învăţătorul cel Mare“, publicaţii care se adresează în special celor tineri.

Pe de altă parte, în unele ţări s-au pregătit înregistrări audio pentru a fi radiodifuzate.

Înregistrările muzicale sunt realizate de o orchestră alcătuită în întregime din Martori. Aceste înregistrări sunt folosite ca acompaniament muzical pentru intonarea cântărilor la congresele Martorilor lui Iehova. Minunate aranjamente orchestrale cu această muzică sunt disponibile, de asemenea, şi pentru uz personal.

Sunt înregistrate drame (moderne sau biblice) pentru a fi folosite la congrese, unde scenele interpretate de Martori ajută auditoriul să vizualizeze evenimentele. Unele dintre aceste înregistrări sunt folosite mai târziu de familii în cadrul programelor lor de destindere şi instruire.

Revistele „Turnul de veghere“ şi „Treziţi-vă!“ sunt disponibile pe audiocasete în limbile engleză şi finlandeză. De asemenea, „Turnul de veghere“ este disponibil în limbile franceză, germană, daneză, norvegiană şi suedeză. Destinate iniţial pentru persoanele cu o vedere slabă, aceste casete sunt apreciate şi de alte mii de persoane.

[Legenda fotografiei]

John Barr în studioul de înregistrare

 [Chenarul/Fotografiile de la paginile 600, 601]

Folosirea videocasetelor în proclamarea Regatului

În 1990, odată cu lansarea primei videocasete destinate distribuirii publice, Societatea Watch Tower a păşit într-un nou domeniu.

În acel an s-a estimat că peste 200 000 000 de familii din lume au aparate video de diferite tipuri. Chiar şi în ţările unde nu existau staţii de televiziune, oamenii aveau aparate video. Prin urmare, casetele video reprezintă un mijloc nou de instruire prin intermediul căruia se poate ajunge la un public larg.

Încă din 1985 a început să se pregătească pentru vizitatori o prezentare video a unor activităţi de la sediul mondial al Societăţii. După aceea, cu ajutorul prezentărilor video, activităţile din Betel le-au fost prezentate noilor membri ai familiei într-un timp mai scurt. Putea acest instrument de instruire să fie folosit şi în alte moduri pentru a contribui la lucrarea  mondială de facere de discipoli? Unii fraţi au fost de părere că da.

Ca urmare a acestui fapt, în octombrie 1990 a fost lansată caseta „Martorii lui Iehova — Organizaţia care poartă acest nume“. Reacţia a fost remarcabilă. Societatea a primit un noian de scrisori în care i se cerea să pregătească şi alte filme de acest fel. Pentru a da curs acestei cereri, Corpul de Guvernare a creat un nou departament: Servicii video.

Martori care aveau experienţă în acest domeniu au fost bucuroşi să-şi ofere ajutorul. S-au procurat utilaje şi s-au montat studiouri. O echipă de operatori a început să se deplaseze în diferite ţări pentru a filma oameni şi obiecte ce puteau servi la înregistrări video menite să întărească credinţa spectatorilor. Pentru a îmbunătăţi calitatea filmelor video, orchestra internaţională alcătuită în întregime din Martori, care colaborase deja şi la alte proiecte speciale, a oferit înregistrări cu fonduri muzicale.

S-au luat măsuri pentru a se ajunge la cât mai multe grupuri lingvistice. Pe la mijlocul anului 1992, videocaseta „Martorii lui Iehova — Organizaţia care poartă acest nume“ fusese distribuită în peste douăsprezece limbi. Se făcuseră înregistrări ale ei în 25 de limbi, printre care şi limbi est-europene. În plus, s-a prevăzut producerea unor versiuni în dialectul mandarin şi cantonez pentru chinezi. De asemenea, Societatea obţinuse drepturile de a reproduce şi distribui „Triunghiurile violete“, o videocasetă despre integritatea unei familii de Martori germani în perioada dominaţiei naziste. În interval de doi ani, se produseseră cu mult peste un milion de videocasete, pentru a fi folosite de Martorii lui Iehova în ministerul lor.

O atenţie specială s-a acordat nevoilor celor surzi. S-a produs o versiune a videocasetei „Martorii lui Iehova — Organizaţia care poartă acest nume“ în limbajul american al semnelor. S-au făcut cercetări în vederea producerii de videocasete pentru persoanele surde din alte ţări.

În acelaşi timp, era în curs de desfăşurare producerea unei serii menite să consolideze credinţa în cartea care reprezintă baza credinţei creştine, Biblia. În septembrie 1992 a fost terminată în limba engleză prima parte a acestei serii, intitulată „Biblia — istorie exactă, profeţii demne de încredere“ şi se pregăteau versiuni în alte limbi.

Videocasetele nu înlocuiesc în nici un caz pagina tipărită sau mărturia individuală. Publicaţiile Societăţii continuă să joace un rol esenţial în răspândirea veştii bune. Lucrarea din casă în casă a Martorilor lui Iehova rămâne un aspect al ministerului lor care are baze scripturale solide. Totuşi, în prezent, videocasetele oferă ajutor şi sunt instrumente utile pentru cultivarea credinţei în preţioasele promisiuni ale lui Iehova şi stimulează aprecierea pentru ceea ce se realizează în zilele noastre pe pământ.

[Legenda fotografiilor]

1. După ce s-a stabilit conţinutul de bază, se efectuează înregistrarea în timp ce se derulează scenariul

2. Sunt selecţionate fotografiile, iar ordinea apariţiei lor este stabilită în timpul montajului

3. În vederea îmbunătăţirii prezentării, se înregistrează muzica orchestrală, special concepută pentru film

4. Muzica electronică şi efectele sonore sunt sincronizate cu comentariile şi cu imaginile

5. Se realizează montajul final de sunet şi imagine

[Legenda fotografiilor de la pagina 576]

Tipărirea acestor prime publicaţii a fost făcută de firme comerciale

[Legenda fotografiei de la pagina 577]

Charles Wise a făcut un test pentru a vedea dacă Studenţii în Biblie trebuiau să-şi instaleze din nou sediul la Brooklyn

[Legenda fotografiilor de la pagina 579]

Prima maşină rotativă a Societăţii a fost folosită pentru a tipări 4 000 000 de exemplare ale biciuitorului nr. 27 al „Epocii de aur“

[Legenda fotografiei de la pagina 580]

Robert Martin (dreapta), primul supraveghetor al tipografiei Societăţii din Brooklyn, stând de vorbă cu fratele Rutherford

[Legenda fotografiei de la pagina 583]

Una dintre primele tipografii ale Societăţii din Europa (Berna, Elveţia)

[Legenda fotografiilor de la pagina 584]

Pe parcursul anilor ’20, Societatea a înfiinţat o tipografie în Magdeburg (Germania)

[Legenda fotografiei de la paginile 590, 591]

Elandsfontein, Africa de Sud (1972)

[Legenda fotografiei de la pagina 590]

Numazu, Japonia (1972)

[Legenda fotografiei de la pagina 590]

Strathfield, Australia (1972)

[Legenda fotografiei de la pagina 590]

São Paulo, Brazilia (1973)

[Legenda fotografiei de la pagina 591]

Lagos, Nigeria (1974)

[Legenda fotografiei de la pagina 591]

Wiesbaden, Germania (1975)

[Legenda fotografiei de la pagina 591]

Toronto, Canada (1975)

[Legenda fotografiei de la pagina 597]

Martorii au muncit intens pentru digitizarea garniturilor complete de litere, necesare producerii literaturii biblice în multe limbi (Brooklyn, N.Y.)

[Legenda fotografiei de la pagina 599]

Cu ajutorul terminalelor grafice cu monitor color, desenatorii aşază, încadrează şi retuşează electronic ilustraţiile

[Legenda fotografiei de la pagina 602]

Martorii lui Iehova folosesc sisteme computerizate pentru a accelera şi perfecţiona lucrarea de traducere a Bibliei (Coreea)