1, 2. a) Cum ai luat hotărârea de a-i sluji lui Dumnezeu? b) Ce întrebări ne-am putea pune în legătură cu moştenirea noastră?

MILIOANE de oameni au făcut alegerea înţeleaptă de a-i sluji lui Iehova Dumnezeu şi de a păşi cât mai exact pe urmele lui Isus Cristos (Mat. 16:24; 1 Pet. 2:21). Noi nu considerăm dedicarea la Dumnezeu un lucru de mică importanţă. Alegerea noastră n-a avut la bază cunoaşterea superficială a câtorva versete biblice, ci un studiu temeinic al Cuvântului lui Dumnezeu. Drept urmare, noi am învăţat multe adevăruri despre moştenirea pe care le-a promis-o Iehova celor care ‘asimilează cunoştinţă despre el şi despre cel pe care l-a trimis el, Isus Cristos’ (Ioan 17:3; Rom. 12:2).

² Pentru a rămâne aprobaţi de Iehova, trebuie să facem alegeri care îi sunt plăcute Tatălui nostru ceresc. În acest articol se va răspunde la următoarele întrebări importante: În ce constă moştenirea noastră? Cum ar trebui s-o considerăm? Ce putem face pentru a ne primi moştenirea? Şi ce ne va ajuta să facem alegeri înţelepte?

3. Ce moştenire vor primi: a) creştinii unşi şi b) „alte oi“?

³ Un număr relativ mic de creştini speră să primească „o moştenire nepieritoare, neîntinată şi care nu se veştejeşte“, şi anume privilegiul inestimabil de a domni împreună cu Cristos în cer (1 Pet. 1:3, 4). Pentru a primi această moştenire, ei trebuie ‘să se nască din nou’ (Ioan 3:1–3). În ce constă moştenirea pe care o vor primi milioanele de „alte oi“ ale lui Isus, care predică vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu alături de cei unşi? (Ioan 10:16) Aceste alte oi vor primi moştenirea pe care Adam şi Eva au pierdut-o: viaţa veşnică pe un pământ paradiziac, unde suferinţa şi moartea nu vor mai exista (Rev. 21:1–4). Isus a putut astfel  să-i promită unui răufăcător care a murit alături de el: „Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis!“ (Luca 23:43).

4. De ce binecuvântări ne bucurăm încă din prezent?

⁴ Încă din prezent avem parte de unele binecuvântări care au legătură cu moştenirea noastră. Întrucât exercităm credinţă în răscumpărarea „plătită de Cristos Isus“, ne bucurăm de pace lăuntrică şi de o relaţie bună cu Dumnezeu (Rom. 3:23–25). Noi înţelegem bine preţioasele promisiuni din Cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, faptul că facem parte dintr-o familie internaţională iubitoare ne aduce multă bucurie. Şi ce privilegiu este să fim Martori ai lui Iehova! Avem toate motivele să ne preţuim moştenirea!

5. a) Ce încearcă Satan să le facă slujitorilor lui Dumnezeu? b) Ce ne poate ajuta să nu cădem pradă maşinaţiilor Diavolului?

⁵ Însă, pentru a ne ocroti moştenirea, trebuie să fim mereu atenţi la stratagemele lui Satan. El a încercat întotdeauna să-i determine pe slujitorii lui Dumnezeu să facă alegeri care să-i pună în pericolul de a-şi pierde moştenirea (Num. 25:1–3, 9). Fiind conştient că sfârşitul său este aproape, Satan îşi intensifică eforturile de a ne înşela. (Citeşte Revelaţia 12:12, 17.) Dacă vrem să rămânem „neclintiţi împotriva maşinaţiilor Diavolului“, trebuie să continuăm să ne preţuim moştenirea (Ef. 6:11). În acest sens, ar fi înţelept să învăţăm din exemplul negativ lăsat de Esau, fiul patriarhului Isaac.

6, 7. Cine a fost Esau şi ce moştenire urma el să primească?

⁶ În urmă cu aproape 4 000 de ani, lui Isaac şi soţiei sale, Rebeca, li s-au născut doi gemeni: Esau şi Iacob. Pe măsură ce creşteau, deosebirile dintre ei erau tot mai evidente, atât în ce priveşte temperamentul, cât şi alegerile pe care le făceau. „Esau a ajuns un bărbat priceput la vânătoare, un om al câmpului, iar Iacob un bărbat ireproşabil, care locuia în corturi.“ (Gen. 25:27) Robert Alter, un traducător al Bibliei, spune că termenul ebraic redat prin „ireproşabil“ „sugerează integritate sau chiar inocenţă“.

⁷ Când Esau şi Iacob aveau 15 ani, bunicul lor Avraam a murit, însă promisiunea pe care Iehova i-o făcuse lui Avraam a rămas valabilă. Iehova i-a repetat-o mai târziu lui Isaac, spunându-i că toate naţiunile pământului se vor binecuvânta prin intermediul seminţei lui Avraam. (Citeşte Geneza 26:3–5.) Acea promisiune a dezvăluit că Mesia — „sămânţa“ fidelă din Geneza 3:15 — avea să vină prin urmaşii lui Avraam. Fiind fiul întâi născut al lui Isaac, Esau avea dreptul legal de a primi ceea ce fusese promis. Ce moştenire minunată urma să aibă Esau! Dar a arătat el apreciere pentru ea?

8, 9. a) Ce alegere a făcut Esau în ce priveşte moştenirea sa? b) Ce a înţeles mai târziu Esau în legătură cu alegerea lui şi cum a reacţionat el?

⁸ Într-o zi, când a venit de la câmp, Esau a văzut că Iacob „fierbea o tocană“. Esau i-a zis: „Repede, te rog, dă-mi o înghiţitură din roşeaţa aceea, din roşeaţa de-acolo, căci sunt obosit!“. Atunci Iacob i-a spus lui Esau: „Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut!“. Ce alegere a făcut Esau? În mod surprinzător, el a zis: „La ce-mi foloseşte dreptul de întâi născut?“. Esau şi-a cedat dreptul de întâi născut în schimbul unei mâncări de linte! Pentru ca tranzacţia să fie legală, Iacob a insistat: „Mai întâi jură-mi!“. Fără să stea pe gânduri, Esau a renunţat la dreptul său de întâi născut. După aceea, „Iacob i-a dat lui Esau pâine şi tocană de linte, iar acesta a mâncat şi a băut. Apoi s-a ridicat şi a plecat. Astfel, Esau şi-a dispreţuit dreptul de întâi născut“ (Gen. 25:29–34).

 ⁹ Ani mai târziu, când Isaac credea că nu mai avea mult de trăit, Rebeca a luat măsuri ca Iacob să primească dreptul de întâi născut pierdut de Esau. În momentul în care Esau şi-a dat seama că făcuse o alegere nechibzuită, era prea târziu. El l-a implorat pe Isaac: „Binecuvântează-mă, da, binecuvântează-mă şi pe mine, tată! . . . Mie nu mi-ai păstrat nicio binecuvântare?“. Când Isaac i-a spus că nu putea să schimbe binecuvântarea pe care i-o dăduse deja lui Iacob, „Esau şi-a ridicat glasul şi a început să plângă“ (Gen. 27:30–38).

10. Cum i-a privit Iehova pe Esau şi pe Iacob şi de ce?

¹⁰ Ce trăsături ale lui Esau scot în evidenţă Scripturile? Pentru el, satisfacerea dorinţelor cărnii a fost mai importantă decât binecuvântările pe care i le-ar fi adus moştenirea sa. Esau nu şi-a preţuit dreptul de întâi născut şi, după cât se pare, nu l-a iubit cu adevărat pe Dumnezeu. În plus, Esau nu s-a gândit la efectul acţiunii sale asupra urmaşilor. Spre deosebire de el, Iacob şi-a preţuit mult moştenirea. De exemplu, Iacob a acţionat în armonie cu îndrumarea tatălui său referitoare la alegerea unei soţii (Gen. 27:46—28:3). Deoarece a făcut această alegere care a pretins răbdare şi unele sacrificii, Iacob a devenit un ascendent al lui Mesia. Cum i-a privit Iehova pe Esau şi pe Iacob? Prin intermediul profetului Maleahi, Iehova a spus: „Pe Iacob l-am iubit, iar pe Esau l-am urât“ (Mal. 1:2, 3).

11. a) De ce este important pentru creştini ceea ce spune Biblia despre Esau? b) De ce a menţionat Pavel fornicaţia în legătură cu acţiunea lui Esau?

¹¹ Ceea ce spune Biblia despre Esau este foarte important pentru creştinii din prezent. Apostolul Pavel le-a spus fraţilor săi de credinţă că în congregaţie nu trebuie să fie „vreun fornicator sau vreunul care nu apreciază lucrurile sacre, ca Esau, care şi-a dat drepturile de întâi născut pe o mâncare“ (Evr. 12:16). Acest avertisment este valabil şi în zilele noastre. Trebuie să ne păstrăm aprecierea pentru lucrurile sacre ca să nu cedăm dorinţelor carnale şi să nu ne pierdem moştenirea. Dar de ce a menţionat Pavel fornicaţia în legătură cu acţiunea lui Esau? Deoarece o persoană care urmăreşte dorinţele cărnii, la fel ca Esau, va renunţa probabil mai uşor la lucrurile sacre pentru nişte plăceri imorale, comiţând, de exemplu, fornicaţie.

12. a) Cum ne ispiteşte Satan? b) Menţionaţi exemple din Scripturi care ne pot ajuta când avem de făcut alegeri dificile.

¹² Ca slujitori ai lui Iehova, noi nu ne  expunem unor situaţii care ne-ar putea duce la imoralitate sexuală. Dimpotrivă, noi îl rugăm pe Iehova Dumnezeu să nu permită să cedăm când suntem ispitiţi (Mat. 6:13). Însă, în timp ce ne străduim să ne păstrăm integritatea în mijlocul acestei lumi depravate, Satan încearcă să ne slăbească spiritualitatea (Ef. 6:12). Întrucât este dumnezeul acestui sistem rău, Diavolul ştie cum să exploateze dorinţele noastre greşite, punându-ne în cale ispite ‘comune oamenilor’ imperfecţi (1 Cor. 10:8, 13). Să presupunem, de exemplu, că te afli într-o situaţie în care ţi-ai putea satisface o anumită dorinţă în mod imoral. Ce alegere ai face? Ai acţiona la fel ca Esau, care a vrut să-şi satisfacă imediat dorinţele carnale? Sau ai respinge tentaţia şi ai fugi, aşa cum a făcut Iosif, fiul lui Iacob, când a fost ispitit de soţia lui Potifar? (Citeşte Geneza 39:10–12.)

13. a) Cum acţionează mulţi asemenea lui Iosif, iar unii asemenea lui Esau? b) Ce înţelegem din exemplul celor care acţionează asemenea lui Esau?

¹³ Mulţi dintre fraţii noştri s-au aflat în situaţii în care au trebuit să aleagă dacă să acţioneze ca Esau sau ca Iosif. Majoritatea au acţionat cu înţelepciune şi i-au bucurat inima lui Iehova (Prov. 27:11). Însă, când se confruntă cu tentaţii, unii dintre fraţii noştri aleg să acţioneze ca Esau, punându-şi în pericol moştenirea. De fapt, un număr considerabil de acţiuni judiciare şi de excluderi care au loc în fiecare an sunt rezultatul unor fapte imorale. Înţelegem, aşadar, că este vital să ne pregătim inima acum, înainte să ajungem într-o situaţie în care integritatea ne va fi pusă la încercare! (Ps. 78:8) Există cel puţin două lucruri care ne vor ajuta să ne împotrivim tentaţiilor şi să facem alegeri înţelepte.

14. La ce întrebări este bine să medităm ca ‘să avem oroare de rău şi să ne alipim de ce este bine’?

¹⁴ În primul rând, trebuie să medităm la consecinţele acţiunilor noastre. Măsura în care ne apreciem moştenirea depinde mult de măsura în care îl iubim pe Iehova, Cel care dă această moştenire. La urma urmei, dacă iubim o persoană, nu vrem s-o facem să sufere. Mai degrabă, ne străduim să avem aprobarea ei. Aşadar, este înţelept să ne facem timp să medităm la consecinţele pe care le-am avea de suportat atât noi, cât şi alţii dacă am ceda dorinţelor greşite. Ar trebui să ne întrebăm: „Cum va afecta această acţiune egoistă relaţia mea cu Iehova? Ce efect va avea asupra familiei mele? Cum îi va afecta pe fraţii şi surorile din congregaţie? I-ar putea poticni pe alţii?“ (Filip. 1:10). Ne-am mai putea întreba: „Merită câteva momente de plăcere toată suferinţa care va urma? Chiar vreau să ajung ca Esau şi să plâng cu amar când îmi voi da seama ce-am făcut?“ (Evr. 12:17). Meditarea la aceste întrebări ne va ajuta ‘să avem oroare de rău şi să ne alipim de ce este bine’ (Rom. 12:9). Însă ceea ce ne va motiva în mod deosebit să ne ocrotim moştenirea este iubirea pentru Iehova (Ps. 73:28).

15. Ce anume ne va întări sistemul de apărare împotriva lucrurilor care ne pun în pericol spiritualitatea?

¹⁵ În al doilea rând, trebuie să ne întărim sistemul de apărare. Iehova a luat multe măsuri pentru a ne ajuta să ne întărim sistemul de apărare împotriva lucrurilor din lume care ne-ar putea afecta spiritualitatea. Printre acestea se numără studierea Bibliei, întrunirile creştine, lucrarea de predicare şi rugăciunea (1 Cor. 15:58). De fiecare dată când îi spunem lui Iehova  ce ne frământă şi de fiecare dată când avem o participare semnificativă la lucrarea de predicare, noi ne întărim sistemul de apărare împotriva tentaţiilor. (Citeşte 1 Timotei 6:12, 19.) Rezistenţa noastră în faţa ispitelor depinde în mare măsură de eforturile pe care le facem (Gal. 6:7). Acest lucru este subliniat în al doilea capitol al cărţii Proverbele.

16, 17. Ce ne va ajuta să dobândim capacitatea de a face alegeri înţelepte?

¹⁶ În capitolul 2 al cărţii Proverbele suntem îndemnaţi să dobândim înţelepciune şi capacitate de gândire. Aceste daruri ne vor ajuta să alegem între bine şi rău, între a manifesta stăpânire de sine şi a ne satisface orice plăcere. Dar reuşita noastră depinde de eforturile pe care suntem dispuşi să le facem. Subliniind acest adevăr fundamental, Biblia spune: „Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele şi vei păstra poruncile mele ca pe o comoară, pentru ca urechea ta să dea atenţie înţelepciunii şi să-ţi pleci inima la discernământ, dacă apoi vei striga după pricepere şi-ţi vei înălţa glasul după discernământ, dacă vei continua să le cauţi ca pe argint şi vei continua să umbli după ele ca după nişte comori ascunse, atunci vei înţelege teama de Iehova şi vei găsi cunoştinţa despre Dumnezeu. Căci Iehova dă înţelepciune, din gura lui ies cunoştinţa şi discernământul“ (Prov. 2:1–6).

¹⁷ Este clar deci că, pentru a dobândi capacitatea de a face alegeri înţelepte, trebuie să întrunim cerinţele menţionate în Proverbele. Vom reuşi să facem faţă tentaţiilor dacă vom permite principiilor divine să ne modeleze personalitatea, dacă ne vom ruga cu stăruinţă pentru îndrumarea lui Iehova şi dacă vom continua să căutăm cunoştinţa lui Dumnezeu ca pe o comoară ascunsă.

18. Ce eşti hotărât să faci în continuare şi de ce?

¹⁸ Iehova le dă cunoştinţă, pricepere, discernământ şi înţelepciune celor care se străduiesc din răsputeri să le obţină. Cu cât căutăm şi folosim mai mult aceste daruri, cu atât ne apropiem mai mult de Iehova, Cel care le oferă. Drept urmare, relaţia noastră strânsă cu Iehova Dumnezeu ne va ocroti când ne vom confrunta cu tentaţii. Prietenia cu Iehova şi teama plină de respect faţă de el ne vor împiedica să adoptăm o conduită greşită (Ps. 25:14; Iac. 4:8). Fie ca relaţia cu Iehova şi aplicarea sfaturilor sale înţelepte să ne determine să facem întotdeauna alegeri care vor bucura inima lui Iehova şi ne vor ajuta să ne ocrotim moştenirea!