„Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este în grija voastră“

„Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este în grija voastră, nu din constrângere, ci de bunăvoie.“ (1 PET. 5:2)

1. Cu ce situaţii se confruntau creştinii când Petru a scris prima sa scrisoare?

APOSTOLUL Petru a scris prima sa scrisoare cu puţin timp înainte ca Nero să înceapă să-i persecute pe creştinii din Roma. Prin scrisoarea sa, Petru voia să-şi întărească fraţii de credinţă. Diavolul ‘dădea târcoale’, căutând să-i devoreze pe creştini. Pentru a i se împotrivi, ei trebuiau ‘să rămână lucizi’ şi ‘să se umilească sub mâna puternică a lui Dumnezeu’ (1 Pet. 5:6, 8). De asemenea, era nevoie să rămână uniţi. Ei nu trebuiau ‘să se muşte şi să se mănânce unii pe alţii’, pentru că aşa ar fi putut ajunge ‘să se omoare unii pe alţii’ (Gal. 5:15).

2, 3. a) Împotriva cui avem de luptat? b) Ce vom analiza în acest articol şi în următorul?

² În prezent, şi noi ne aflăm într-o situaţie asemănătoare. Diavolul caută ocazii ca să ne devoreze (Rev. 12:12). Iar în faţă ne stă „un necaz mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii“ (Mat. 24:21). Asemenea creştinilor din secolul I, şi noi trebuie să fim atenţi ca în mijlocul nostru să nu apară certuri. Pentru aceasta, uneori avem nevoie de ajutorul bătrânilor, care sunt calificaţi din punct de vedere spiritual.

³ Vom vedea mai întâi cum pot bătrânii să-şi sporească aprecierea pentru privilegiul de a păstori ‘turma lui Dumnezeu, care este în grija lor’ (1 Pet. 5:2). Apoi vom analiza cum se pot achita ei în mod potrivit de responsabilitatea de a păstori congregaţia. Iar în articolul următor vom vedea cum pot membrii congregaţiei să arate că ‘îi preţuiesc pe cei care lucrează din greu şi conduc’ turma (1 Tes. 5:12). Analizarea acestor aspecte ne va ajuta să ne împotrivim ferm principalului nostru Adversar, înţelegând că, de fapt, el este cel împotriva căruia avem de luptat (Ef. 6:12).

Păstoriţi turma lui Dumnezeu

4, 5. Cum ar trebui bătrânii să privească turma? Ilustraţi.

⁴ Petru i-a îndemnat pe bătrânii creştini din secolul I să privească turma aflată în grija lor aşa cum o priveşte Iehova. (Citeşte 1 Petru 5:1, 2.) Chiar dacă era considerat un stâlp al congregaţiei, Petru nu li s-a adresat bătrânilor ca şi cum le-ar fi fost superior, ci i-a sfătuit vorbindu-le de la egal la egal (Gal. 2:9). Asemenea lui Petru, Corpul de Guvernare din prezent îi îndeamnă pe bătrânii de congregaţie să depună eforturi pentru a se achita de responsabilitatea serioasă de a păstori turma lui Dumnezeu.

⁵ Apostolul Petru a scris că bătrânii trebuiau ‘să păstorească turma lui Dumnezeu, care era în grija lor’. Era foarte important ca bătrânii să înţeleagă că turma era a lui Iehova şi a lui Isus Cristos. Bătrânii urmau să dea socoteală în legătură cu modul în care vegheau asupra oilor lui Dumnezeu. Să presupunem că un prieten bun te roagă să ai grijă de copiii lui cât timp este plecat. Ai avea mare grijă de ei şi i-ai hrăni bine, nu-i aşa? Iar dacă unul dintre ei s-ar îmbolnăvi, n-ai face tot posibilul să primească ajutorul medical necesar? În mod asemănător, bătrânii trebuie ‘să păstorească congregaţia lui Dumnezeu,  pe care a cumpărat-o cu sângele propriului său Fiu’ (Fap. 20:28). Ei nu pierd din vedere că fiecare oaie a fost cumpărată cu sângele preţios al lui Cristos Isus. Întrucât îi vor da socoteală lui Dumnezeu, bătrânii hrănesc turma, o ocrotesc şi au grijă de ea.

6. Ce responsabilitate aveau păstorii din vechime?

⁶ Să ne gândim la responsabilităţile păstorilor din timpurile biblice. Pentru a avea grijă de turmă, ei trebuiau să suporte ziua soarele arzător, iar noaptea frigul (Gen. 31:40). Uneori chiar îşi puneau viaţa în pericol pentru a ocroti oile. Tânărul păstor David şi-a scăpat turma de animale sălbatice, printre care un leu şi un urs. Iată ce a spus David că a făcut în cazul fiecăruia: „L-am apucat de barbă, l-am doborât şi l-am ucis“ (1 Sam. 17:34, 35). David a dat dovadă de mult curaj! Cât de aproape trebuie să fi fost el de colţii fiarei! El a făcut tot ce a putut ca să salveze oaia.

7. Cum pot bătrânii, figurativ vorbind, să smulgă oile din ghearele lui Satan?

⁷ În prezent, bătrânii trebuie să fie vigilenţi şi să respingă atacurile Diavolului, asemănătoare celor ale unui leu. Aceasta ar putea pretinde acţiuni pline de curaj pentru a smulge, figurativ vorbind, oile din ghearele Diavolului. Ei îi sfătuiesc pe fraţii neatenţi, care sunt ispitiţi de momelile lui Satan. (Citeşte Iuda 22, 23.) Bineînţeles, bătrânii fac aceasta numai cu ajutorul lui Iehova. Ei tratează cu tandreţe o oaie rănită, bandajând-o şi ungând-o cu balsamul alinător din Cuvântul lui Dumnezeu.

8. Unde îndrumă bătrânii turma şi cum fac ei lucrul acesta?

⁸ Un păstor trebuia, de asemenea, să conducă turma spre păşuni bune şi spre locuri de adăpat. În mod asemănător, bătrânii îi îndrumă pe membrii turmei spre congregaţie, încurajându-i să participe cu regularitate la întruniri, ca să fie bine hrăniţi şi să primească „hrană la timpul potrivit“ (Mat. 24:45). Poate că este nevoie ca bătrânii să petreacă mai mult timp pentru a-i ajuta pe cei bolnavi din punct de vedere spiritual să se hrănească din Cuvântul lui Dumnezeu. S-ar putea ca o oaie rătăcită să încerce să se întoarcă în turmă. În loc să-l intimideze pe cel rătăcit, bătrânii îi vor explica în mod amabil  principiile biblice şi îi vor arăta cum le poate aplica în viaţa sa.

9, 10. Cum ar trebui să-i ajute bătrânii pe cei bolnavi din punct de vedere spiritual?

⁹ Când eşti bolnav, la ce fel de medic preferi să mergi? La unul care stă prea puţin să te asculte şi care apoi îţi prescrie în grabă un tratament, ca să se poată ocupa de următorul pacient? Sau mai degrabă preferi să mergi la un medic care te ascultă, îţi explică în ce constă problema şi apoi îţi spune ce posibilităţi de tratament ai?

¹⁰ În mod similar, bătrânii îl ascultă pe cel bolnav din punct de vedere spiritual şi îl ajută să-şi trateze rănile, figurativ vorbind, „ungându-l cu ulei în numele lui Iehova“. (Citeşte Iacov 5:14, 15.) Asemenea balsamului din Galaad, Cuvântul lui Dumnezeu îi poate aduce alinare celui bolnav (Ier. 8:22; Ezec. 34:16). Când sunt puse în aplicare, principiile biblice îl pot ajuta pe cel slab să-şi recapete echilibrul spiritual. Într-adevăr, bătrânii pot face mult bine ascultându-l pe cel bolnav şi rugându-se împreună cu el.

Nu din constrângere, ci de bunăvoie

11. Ce anume îi îndeamnă pe bătrâni să păstorească turma lui Dumnezeu de bunăvoie?

¹¹ În continuare, Petru le-a amintit bătrânilor cum ar trebui şi cum n-ar trebui făcută lucrarea de păstorire. Bătrânii trebuie să păstorească turma lui Dumnezeu „nu din constrângere, ci de bunăvoie“. Ce anume îi îndeamnă pe bătrâni să le slujească fraţilor de bunăvoie? Ce l-a îndemnat pe Petru să păstorească şi să hrănească oile lui Isus? Un rol esenţial l-au avut iubirea şi afecţiunea pentru Isus (Ioan 21:15–17). Iubirea îi îndeamnă pe bătrâni „să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru cel care a murit pentru ei“ (2 Cor. 5:14, 15). Iubirea pentru Isus, împreună cu iubirea pentru Dumnezeu şi pentru fraţi, ‘îi obligă’ pe bătrâni să le slujească membrilor turmei, depunând eforturi şi folosindu-şi timpul şi resursele în acest scop (Mat. 22:37–39). Ei se pun la dispoziţia fraţilor de bunăvoie, nu din constrângere.

12. În ce măsură s-a pus Pavel la dispoziţia fraţilor?

¹² În ce măsură trebuie să se pună bătrânii la dispoziţia fraţilor? Când au grijă de turmă, ei îl imită pe apostolul Pavel, care, la rândul lui, l-a imitat pe Isus (1 Cor. 11:1). Având o afecţiune tandră pentru fraţii din Tesalonic, lui Pavel şi tovarăşilor săi le-a făcut plăcere să le dea ‘nu numai vestea bună a lui Dumnezeu, ci şi sufletele lor’. Ei au fost blânzi cu fraţii lor, „ca o mamă care-şi alăptează şi îşi îngrijeşte cu drag copiii“ (1 Tes. 2:7, 8). Pavel a înţeles ce simte o mamă care îşi alăptează copilul. Ea ar face orice pentru el; dacă este nevoie, se trezeşte chiar şi la miezul nopţii ca să-l hrănească.

13. La ce trebuie să fie atenţi bătrânii în privinţa responsabilităţilor pe care le au?

¹³ Bătrânii trebuie să fie atenţi să păstreze un echilibru între responsabilităţile de păstori spirituali şi obligaţiile familiale (1 Tim. 5:8). Timpul pe care ei îl petrec cu congregaţia este un timp preţios pe care l-ar putea petrece cu familia lor. O modalitate prin care pot păstra echilibrul între cele două responsabilităţi este aceea de a-i invita din când în când pe alţii la închinarea în familie. De-a lungul anilor, Masanao, un bătrân din Japonia, a obişnuit să invite la studiul în familie fraţi şi surori necăsătoriţi şi familii în care tatăl nu era la adevăr. Cu timpul, unii dintre aceşti fraţi au devenit ei înşişi bătrâni de congregaţie şi au imitat, la rândul lor, frumosul exemplu al lui Masanao.

Respingeţi câştigul necinstit. Păstoriţi turma cu înflăcărare

14, 15. a) De ce trebuie să se păzească bătrânii de ‘iubirea de câştig necinstit’? b) Cum îl pot imita bătrânii pe Pavel?

¹⁴ De asemenea, Petru i-a încurajat pe bătrâni să păstorească turma nu „din iubire de câştig necinstit, ci cu înflăcărare“. Deşi munca pe care o fac bătrânii în congregaţie pretinde mult timp, ei nu aşteaptă nicio recompensă materială.  Petru a considerat că era necesar să-i avertizeze pe bătrâni în legătură cu pericolul de a păstori turma „din iubire de câştig necinstit“. O dovadă că acest pericol există şi astăzi este luxul în care trăiesc conducătorii religioşi ai ‘Babilonului cel Mare’, în timp ce mulţi oameni sunt nevoiţi să trăiască în sărăcie (Rev. 18:2, 3). Bătrânii din prezent au toate motivele să se păzească de orice tendinţă de acest fel.

¹⁵ Pavel este un exemplu pentru bătrânii creştini. Deşi era apostol şi ar fi putut ‘să-i împovăreze cu cheltuieli mari’ pe creştinii din Tesalonic, el ‘nu a mâncat fără plată mâncarea’ nimănui. Dimpotrivă, ‘cu trudă şi osteneală a muncit noapte şi zi’ (2 Tes. 3:8). Mulţi bătrâni din zilele noastre, printre care şi cei aflaţi în lucrarea itinerantă, sunt un exemplu în această privinţă. Chiar dacă se bucură de ospitalitatea fraţilor de credinţă, ei ‘nu împovărează cu cheltuieli mari’ pe nimeni (1 Tes. 2:9).

16. Ce înseamnă a păstori turma „cu înflăcărare“?

¹⁶ Bătrânii păstoresc turma „cu înflăcărare“, o dovadă în acest sens fiind spiritul de sacrificiu pe care îl manifestă când îi ajută pe fraţi. Totuşi, aceasta nu înseamnă că ei obligă turma să-i slujească lui Iehova. Totodată, bătrânii iubitori nu-i încurajează pe ceilalţi să-i slujească lui Dumnezeu dintr-un spirit de concurenţă (Gal. 5:26). Bătrânii înţeleg că fiecare oaie este unică. Ei sunt gata să-i ajute pe fraţi să-i slujească lui Iehova cu bucurie.

Nu stăpânesc peste turmă, ci sunt exemple

17, 18. a) De ce le-a fost uneori greu apostolilor să-şi însuşească învăţătura lui Isus cu privire la umilinţă? b) În ce situaţie asemănătoare ne-am putea afla şi noi?

¹⁷ Aşa cum s-a menţionat, bătrânii nu trebuie să uite că turma pe care o păstoresc nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Ei au grijă ‘să nu stăpânească peste cei care sunt moştenirea lui Dumnezeu’. (Citeşte 1 Petru 5:3.) Uneori, apostolii lui Isus au dorit să fie primii, având o motivaţie greşită. Asemenea celor care stăpânesc peste naţiuni, ei au vrut să aibă o poziţie înaltă. (Citeşte Marcu 10:42–45.)

¹⁸ În zilele noastre, fraţii care „aspiră la sarcina de supraveghetor“ ar fi bine să se întrebe cu ce motivaţie urmăresc acest obiectiv (1 Tim. 3:1). Iar cei care slujesc ca bătrâni ar trebui să se întrebe cu sinceritate dacă îşi doresc să aibă autoritate asupra altora sau o poziţie înaltă, aşa cum îşi doriseră unii apostoli. Dacă apostolii au avut o problemă în acest sens, este limpede că şi bătrânii trebuie să depună eforturi pentru a evita tendinţa lumească de a le plăcea să aibă autoritate asupra altora.

19. Ce n-ar trebui să uite bătrânii când iau măsuri pentru a ocroti turma?

¹⁹ Desigur, există situaţii când bătrânii trebuie să fie fermi; de exemplu, când ocrotesc turma de „lupi asupritori“ (Fap. 20:28–30). Pavel i-a spus lui Tit să continue ‘să îndemne şi să mustre cu toată autoritatea’ (Tit 2:15). Totuşi, chiar şi când iau astfel de măsuri, bătrânii se străduiesc să-i trateze cu demnitate pe cei implicaţi. Ei sunt conştienţi că pentru a sensibiliza inima cuiva şi pentru a-l îndemna să aibă o conduită corectă, este mult mai eficient să-l sfătuiască cu blândeţe pe cel în cauză decât să-l critice cu asprime.

20. Cum pot bătrânii să dea un bun exemplu, imitându-l astfel pe Isus?

 ²⁰ Exemplul excelent al lui Isus îi îndeamnă pe bătrâni să iubească turma (Ioan 13:12–15). Suntem impresionaţi când citim despre modul în care el şi-a instruit discipolii în lucrarea de predicare şi de facere de discipoli. Exemplul său de umilinţă le-a sensibilizat inima, motivându-i să urmeze un mod de viaţă ce a reflectat ‘umilinţă, considerând că ceilalţi le erau superiori’ (Filip. 2:3). În mod asemănător, bătrânii de astăzi se simt îndemnaţi să urmeze exemplul lui Isus şi vor să fie, la rândul lor, „exemple pentru turmă“.

21. Ce răsplată aşteaptă cu nerăbdare bătrânii de congregaţie?

²¹ În încheierea îndemnului dat bătrânilor, Petru a menţionat o promisiune. (Citeşte 1 Petru 5:4.) Bătrânii de congregaţie care sunt creştini unşi ‘vor primi coroana gloriei, care nu se poate veşteji’, alături de Cristos în cer. Subpăstorii, care fac parte dintre „alte oi“, vor avea privilegiul de a păstori turma lui Dumnezeu pe pământ, sub conducerea ‘păstorului principal’ (Ioan 10:16). În articolul următor vor fi analizate câteva modalităţi prin care membrii congregaţiei îi pot susţine pe cei numiţi în fruntea lor.

Recapitulare

• De ce a fost potrivit ca Petru să-i îndemne pe ceilalţi bătrâni să păstorească turma lui Dumnezeu, aflată în grija lor?

• Cum ar trebui să-i păstorească bătrânii pe cei bolnavi din punct de vedere spiritual?

• Ce anume îi îndeamnă pe bătrâni să păstorească turma lui Dumnezeu, care este în grija lor?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

La fel ca păstorii din vechime, bătrânii din prezent trebuie să ocrotească „oile“ aflate în grija lor