Apreciezi binecuvântările de care ai parte?

CÂND au fost eliberaţi în mod miraculos din sclavia egipteană, fiii lui Israel s-au bucurat că erau liberi să-i aducă închinare lui Iehova (Ex. 14:29—15:1, 20, 21). Însă n-a trecut mult timp şi atitudinea lor s-a schimbat. Ei au început să se plângă de situaţia în care se aflau. De ce şi-au schimbat fiii lui Israel atitudinea? Deoarece nu s-au mai concentrat la ceea ce făcuse Iehova pentru ei, ci la dificultăţile pe care le întâmpinau în deşert. Ei i-au spus lui Moise: „De ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a dezgustat sufletul de această pâine [mană] vrednică de dispreţ“ (Num. 21:5).

Câteva secole mai târziu, regele David al Israelului antic a afirmat: „Cât despre mine, eu mă încred în bunătatea ta iubitoare; să mi se înveselească inima datorită salvării tale! Îi voi cânta lui Iehova, căci m-a răsplătit“ (Ps. 13:5, 6). David nu a uitat ce făcuse Iehova pentru el. Dimpotrivă, a meditat cu regularitate la faptele sale de bunătate iubitoare (Ps. 103:2). Iehova ne-a răsplătit şi pe noi şi nu este înţelept să luăm ca de la sine înţeles ceea ce a făcut el în folosul nostru. Să vedem în continuare unele binecuvântări din partea lui Dumnezeu de care ne bucurăm în prezent.

„Prietenia strânsă cu Iehova“

Psalmistul a spus: „Prietenia strânsă cu Iehova este pentru cei ce se tem de el“ (Ps. 25:14). Ce onoare pentru noi, nişte oameni imperfecţi, să fim în relaţii atât de apropiate cu Iehova! Totuşi, ce s-ar întâmpla dacă ne-am lăsa absorbiţi de activităţile cotidiene şi am ajunge să dedicăm tot mai puţin timp rugăciunii? Nu s-ar răsfrânge aceasta în mod negativ asupra relaţiei noastre de prietenie cu Iehova? Ca Prieten, Iehova aşteaptă din partea noastră să ne încredem în el şi să ne vărsăm inima înaintea  lui în rugăciune, împărtăşindu-i temerile, dorinţele şi îngrijorările noastre (Prov. 3:5, 6; Filip. 4:6, 7). Aşadar, ar trebui să fim sincer preocupaţi de calitatea rugăciunilor pe care i le adresăm.

Când un Martor tânăr pe nume Paul * a reflectat la rugăciunile sale, şi-a dat seama că avea de făcut îmbunătăţiri. El a spus: „Ajunsesem să mă rog lui Iehova repetând aceleaşi cuvinte“. Paul a făcut cercetări în Indexul publicaţiilor Watch Tower şi a aflat că în Biblie sunt consemnate aproximativ 180 de rugăciuni. În aceste rugăciuni, slujitorii lui Iehova din trecut au dat glas celor mai profunde sentimente. Paul a spus: „Meditarea la aceste exemple biblice m-a ajutat să fiu concret în rugăciunile mele. Astfel, am putut să-mi deschid inima înaintea lui Iehova, iar acum găsesc o adevărată bucurie în a mă apropia de el în rugăciune“.

„Hrană la timpul potrivit“

O altă binecuvântare de la Iehova sunt nenumăratele adevăruri pe care le-am învăţat din Scripturi. Când ne hrănim la masa îmbelşugată a lui Iehova, avem toate motivele ‘să strigăm de bucurie datorită stării bune a inimii noastre’ (Is. 65:13, 14). Totuşi, trebuie să fim atenţi ca nu cumva influenţele nesănătoase să ne facă să ne pierdem entuziasmul faţă de adevăr. Ce s-ar întâmpla, de exemplu, dacă am acorda atenţie propagandei apostate? Aceasta ne-ar putea afecta gândirea şi ne-ar putea determina să nu mai apreciem hrana spirituală pe care Iehova ne-o dă „la timpul potrivit“ prin intermediul ‘sclavului fidel şi prevăzător’ (Mat. 24:45–47).

André, care i-a slujit lui Iehova ani la rând, a trăit dureroasa experienţă de a fi înşelat de idei apostate. El s-a gândit că nu se expunea niciunui pericol dacă arunca o privire fugară pe un site apostat. Iată ce îşi aminteşte el: „La început am fost atras de aşa-zisele adevăruri despre care vorbeau apostaţii. Cu cât analizam mai mult ce spuneau ei, cu atât credeam mai mult că aveam motive să părăsesc organizaţia lui Iehova. Însă mai târziu, când am făcut cercetări cu privire la argumentele pe care le aduc apostaţii împotriva Martorilor lui Iehova, mi-am dat seama cât de vicleni erau aceşti învăţători falşi. «Dovezile zdrobitoare» pe care le aduceau împotriva noastră nu erau altceva decât informaţii scoase din context. Astfel, m-am hotărât să citesc din nou publicaţiile noastre şi să merg la întruniri. Atunci am înţeles cât de mult pierdusem“. Din fericire, André s-a întors în congregaţia creştină.

„Întreaga comunitate a fraţilor“

Comunitatea noastră de fraţi, caracterizată de iubire şi unitate, este o altă binecuvântare de la Iehova (Ps. 133:1). Apostolul Petru a scris pe bună dreptate: „Iubiţi întreaga comunitate a fraţilor“ (1 Pet. 2:17). Întrucât facem parte dintr-o mare familie creştină, ne bucurăm de căldura şi de sprijinul taţilor, al mamelor, al fraţilor şi al surorilor de credinţă (Mar. 10:29, 30).

 Cu toate acestea, se pot ivi şi tensiuni în relaţiile cu fraţii şi surorile noastre. De exemplu, s-ar putea să ne simţim deranjaţi de imperfecţiunile cuiva şi să ajungem să adoptăm o atitudine critică faţă de acea persoană. În acest caz, este bine să ne amintim că Iehova îi iubeşte pe slujitorii săi chiar dacă sunt imperfecţi. Mai mult, „dacă spunem: «N-avem păcat», ne inducem singuri în eroare şi adevărul nu este în noi“ (1 Ioan 1:8). Aşadar, n-ar trebui oare să facem tot ce ne stă în putinţă ‘pentru a continua să ne suportăm unii pe alţii şi . . . să ne iertăm cu mărinimie unii pe alţii’? (Col. 3:13)

O tânără pe nume Ann a înţeles cât de valoroasă este comunitatea creştină abia după ce a trecut printr-o experienţă tristă. Acţionând oarecum asemenea fiului risipitor din ilustrarea lui Isus, ea s-a îndepărtat de congregaţia creştină. Mai târziu, şi-a venit în fire şi s-a întors la adevăr (Luca 15:11–24). Ce a învăţat Ann din experienţa prin care a trecut? Iată ce spune ea: „Acum, când m-am întors în organizaţia lui Iehova, am ajuns să-i preţuiesc pe toţi fraţii şi pe toate surorile în pofida defectelor pe care le au. În trecut, le vedeam imediat defectele şi nu ezitam să-i critic. Dar acum sunt hotărâtă să nu permit niciunui lucru să mă priveze de binecuvântările de care mă bucur în mijlocul colaboratorilor în credinţă. Pentru nimic din lumea asta nu merită să părăseşti paradisul spiritual“.

Să fim întotdeauna recunoscători pentru binecuvântările primite

Speranţa noastră că Regatul lui Dumnezeu reprezintă soluţia la toate problemele omenirii este o comoară preţioasă. Când am aflat despre această speranţă, inimile ni s-au umplut de apreciere. Cu siguranţă, am avut aceleaşi sentimente ca ale negustorului din parabola lui Isus care „a vândut imediat tot ce avea“ pentru a cumpăra „o perlă de mare valoare“ (Mat. 13:45, 46). Isus n-a spus că negustorul şi-ar fi pierdut vreodată aprecierea pentru acea perlă. Nici noi să nu ne pierdem niciodată aprecierea pentru speranţa noastră minunată! (1 Tes. 5:8; Evr. 6:19)

Să ne gândim la exemplul unei creştine pe nume Jean, care îi slujeşte lui Iehova de peste 60 de ani. Ea spune: „Ceea ce mă ajută să păstrez Regatul lui Dumnezeu viu în minte este faptul de a le vorbi altora despre el. Când văd cum li se luminează faţa pe măsură ce înţeleg adevărul despre Regat, simt o mare bucurie. Iar când văd schimbările pe care acest adevăr le aduce în viaţa celui ce studiază Biblia, îmi spun: «Cât de minunate sunt adevărurile pe care le împărtăşesc altora!»“.

Avem toate motivele să fim recunoscători pentru nenumăratele binecuvântări spirituale. Însă, indiferent cu ce încercări ne-am confrunta — opoziţie, boală, bătrâneţe, deprimare, pierderea unei pesoane dragi sau dificultăţi economice —, ştim că acestea nu vor dura la nesfârşit. Sub domnia Regatului lui Dumnezeu, la binecuvântările de natură spirituală se vor adăuga şi cele de natură materială. În lumea nouă, orice suferinţă din prezent va dispărea (Rev. 21:4).

Până atunci, să fim recunoscători pentru binecuvântările spirituale şi să manifestăm aceeaşi apreciere ca a psalmistului care a spus: „Multe sunt lucrările minunate pe care le-ai făcut pentru noi, o, Iehova, Dumnezeul meu, şi multe sunt gândurile tale faţă de noi! Nimeni nu se poate compara cu tine! Dacă aş vrea să le vestesc şi să vorbesc despre ele, ar fi mai multe decât aş putea eu să istorisesc!“ (Ps. 40:5).

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

O binecuvântare nepreţuită este sprijinul pe plan spiritual de care avem parte în timp de necaz