Este într-adevăr o dovadă de necinste?

„Modifică puţin declaraţia referitoare la accident şi totul va fi bine.“

„Autorităţile fiscale nu trebuie să ştie chiar totul.“

„Important este să nu fii prins.“

„De ce să plăteşti, când poţi să obţii gratis?“

DACĂ le cereţi altora sfaturi în chestiuni financiare, s-ar putea să auziţi astfel de idei. Unii par să aibă „soluţii“ inteligente pentru orice. Întrebarea este: Sunt aceste soluţii şi cinstite?

Necinstea este atât de răspândită astăzi, încât oamenii consideră adesea că nu este nimic greşit să recurgă la minciună, înşelătorie şi furt pentru a scăpa de pedeapsă, pentru a câştiga bani sau pentru a urca pe scara socială. Deseori, unii membri proeminenţi ai societăţii oferă un exemplu negativ în ce priveşte cinstea. Într-o ţară europeană, din 2005 până în 2006, cazurile de fraudă şi delapidare au crescut cu peste 85%. Iar aceste cifre nu au inclus nenumăratele cazuri minore de necinste, pe care unii le numesc „păcate neînsemnate“. Probabil, mulţi nu au fost deloc surprinşi să audă că renumiţi politicieni şi oameni de afaceri din acea ţară au fost implicaţi într-un scandal privind folosirea unor diplome false pentru a avansa pe plan profesional.

Deşi trăim într-o lume impregnată de necinste, mulţi oameni vor să facă ce este bine. Probabil că şi dumneavoastră vă număraţi printre aceştia şi, întrucât îl iubiţi pe Dumnezeu, doriţi să faceţi ce este corect în ochii săi (1 Ioan 5:3). S-ar putea să gândiţi asemenea apostolului Pavel, care a scris: „Suntem convinşi că avem o conştiinţă curată, pentru că dorim să ne purtăm cinstit în toate“ (Evrei 13:18). Iată de ce, în continuare vom analiza câteva situaţii care pot pune la încercare dorinţa cuiva de a se purta „cinstit în toate“, precum şi unele principii biblice utile în aceste cazuri.

Cine trebuie să plătească pagubele provocate de un accident?

Într-o zi, în timp ce conducea maşina, o tânără pe nume Laura * a lovit din neatenţie altă maşină. Deşi nimeni nu a fost rănit, ambele maşini au fost avariate. În ţara ei, şoferii tineri plătesc prime foarte mari pentru asigurarea auto, iar acestea cresc cu fiecare accident. În maşină era şi Marius, vărul mai mare al Laurei. Un prieten i-a propus Laurei să declare că Marius fusese la volan. Astfel, costurile pentru asigurarea auto pe care Laura avea să le plătească nu ar fi crescut. Soluţia părea înţeleaptă. Ce avea Laura să facă?

 Din primele plătite de asiguraţi, companiile de asigurări achită despăgubirile. Astfel, dacă urma sfatul acelui prieten, Laura, practic, îi obliga pe alţi asiguraţi să plătească pentru accidentul ei, întrucât acestora li s-ar fi impus tarife de asigurare mai mari. Procedând aşa, ea nu numai că ar fi dat o declaraţie falsă, dar ar fi şi furat de la alţii. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul în care cineva dă o declaraţie falsă pentru a primi o despăgubire mai mare.

Sancţiunile legale constituie un impediment serios în comiterea unor asemenea fapte. Dar un motiv şi mai important pentru a fi cinstiţi îl găsim în Cuvântul lui Dumnezeu. Una dintre Cele zece porunci spune: „Să nu furi“ (Exodul 20:15). Apostolul Pavel a reiterat această poruncă, adresându-se creştinilor: „Hoţul să nu mai fure“ (Efeseni 4:28). Dacă respectăm principiile din Cuvântul lui Dumnezeu în chestiuni referitoare la asigurări, nu vom ajunge să comitem fapte pe care Dumnezeu le condamnă. În plus, ne demonstrăm iubirea şi respectul pentru legea divină şi pentru semeni (Psalmul 119:97).

‘Să dăm Cezarului ce este al Cezarului’

Petru este om de afaceri. Contabilul său îi propune să solicite o deducere a TVA-ului aferent „achiziţionării“ unui calculator scump. O astfel de achiziţie este cât se poate de obişnuită pentru firma lui. Deşi Petru nu a cumpărat calculatorul, autorităţile nu vor verifica, probabil, dacă s-a făcut această cheltuială. Datorită deducerii respective, impozitul pe care Petru trebuie să-l plătească va fi mult mai mic. Ce ar trebui să facă Petru? Ce l-ar putea ajuta să ia o decizie corectă?

Apostolul Pavel le-a spus creştinilor din timpul său: „Orice suflet să fie supus autorităţilor superioare . . . Daţi-le tuturor ce li se cuvine: cui  pretinde impozit, impozitul, cui pretinde tribut, tributul“ (Romani 13:1, 7). Cei care doresc să se bucure de favoarea lui Dumnezeu plătesc toate taxele stabilite de autorităţi. Iar în cazul în care legislaţia unei ţări acordă o reducere a procentului de impozitare anumitor persoane sau firme, nu este nimic greşit ca acestea să o solicite, dacă îndeplinesc cerinţele legale.

Să analizăm altă situaţie care presupune plătirea taxelor şi impozitelor. David lucrează ca tâmplar la o firmă locală. Prietenii şi vecinii lui îl roagă să le facă anumite piese de mobilier pentru uzul lor personal, iar el se ocupă de aceasta în afara programului de lucru. Aceştia îl plătesc pe David mult mai bine decât câştigă el la locul de muncă, dar îi pretind să nu întocmească factură pentru munca efectuată. Astfel nimeni nu ţine o evidenţă a activităţii prestate şi deci nimeni nu va plăti impozit sau taxe pentru ea. Mulţi nu văd nimic rău în asta, fiindcă toţi au de câştigat. Însă David doreşte să-i fie plăcut lui Dumnezeu. Prin urmare, cum ar trebui să privească o muncă ce nu este înregistrată legal?

Deşi o persoană care lucrează în acest mod s-ar putea să nu fie prinsă, ea nu plăteşte taxele pe care statul are dreptul să le primească. Isus a poruncit: „Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“ (Matei 22:17–21). El a spus aceste cuvinte pentru a corecta gândirea ascultătorilor săi cu privire la plătirea impozitelor. Autorităţile, pe care Isus le-a numit Cezar, consideră că este dreptul lor să le fie plătite taxele. Prin urmare, pentru continuatorii lui Cristos plătirea tuturor taxelor este o cerinţă biblică.

Copiatul la examene

O elevă de liceu pe nume Marta urmează să dea bacalaureatul. Dacă va lua note bune, ea va putea obţine un loc de muncă bine plătit. De aceea, Marta s-a pregătit mult timp învăţând. Însă unii colegi s-au pregătit într-un mod diferit. Ei vor folosi pagere, calculatoare cu formule presetate şi telefoane mobile ca să copieze şi astfel să obţină note mari. Ar trebui Marta să procedeze la fel ca „toţi ceilalţi“ pentru a lua note bune?

Copiatul la examene este o practică atât de obişnuită, încât mulţi nu văd nimic greşit în ea. „Important este să nu fii prins“, spun ei. Dar acest mod de gândire este inacceptabil pentru creştinii adevăraţi. Poate că profesorul nu-i va observa pe cei care copiază, dar este cineva care îi vede. Iehova Dumnezeu ştie ce facem şi el ne va trage la răspundere pentru faptele noastre. Iată ce a scris apostolul Pavel: „Nu este creaţie care să nu fie dezvăluită privirii sale, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor aceluia căruia trebuie să-i dăm socoteală“ (Evrei 4:13). Întrucât ştim că Dumnezeu ne observă — fiindcă vrea să facem ce este bine — vom avea o motivaţie puternică să fim cinstiţi când dăm un examen.

Ce hotărâre veţi lua?

Laura, Marius, Petru, David şi Marta au înţeles gravitatea situaţiilor cu care se confruntau.  Ei au hotărât să acţioneze în mod cinstit şi astfel şi-au păstrat conştiinţa curată şi au rămas integri pe plan moral. Dumneavoastră ce hotărâre veţi lua în situaţii asemănătoare?

Probabil, colegii de muncă, de clasă sau vecinii fură, copiază ori mint fără să aibă mustrări de conştiinţă. De fapt, ei s-ar putea chiar să vă ridiculizeze în încercarea de a vă determina să vă comportaţi ca şi ei. Ce vă poate ajuta să luaţi decizia corectă, în pofida acestor presiuni?

Să ne amintim că, dacă acţionăm în armonie cu voinţa divină, vom avea o conştiinţă curată şi vom obţine aprobarea şi favoarea lui Dumnezeu. Regele David a scris: „O, Iehova, cine va fi oaspete în cortul tău? Cine va locui pe muntele tău sfânt? Cel care umblă ireproşabil, care practică dreptatea şi spune adevărul în inima lui. . . . Cel ce face aceste lucruri nu se va clătina niciodată“ (Psalmul 15:1–5). O conştiinţă curată şi prietenia cu Dumnezeul cerurilor sunt mai de preţ decât orice câştig material obţinut prin mijloace necinstite.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 12]

„Hoţul să nu mai fure“

Respectul pentru legea lui Dumnezeu şi iubirea de semeni ne îndeamnă să fim cinstiţi în chestiuni referitoare la asigurări

[Text generic pe pagina 12]

„Daţi-le tuturor ce li se cuvine: cui pretinde impozit, impozitul“

Pentru a obţine aprobarea lui Dumnezeu, ne plătim toate taxele impuse de lege

[Text generic pe pagina 13]

„Totul este . . . descoperit înaintea ochilor aceluia căruia trebuie să-i dăm socoteală“

Deşi profesorii s-ar putea să nu-i prindă pe cei care copiază, creştinii adevăraţi se străduiesc să fie cinstiţi în ochii lui Dumnezeu

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 14]

Un furt „invizibil“

Un prieten şi-a cumpărat ultima versiune a unui program pentru calculator pe care ţi-o doreşti şi tu. El îţi spune să nu mai dai banii pe noua versiune, întrucât îţi va face el o copie. Este cinstit să procedaţi astfel?

Când utilizatorii cumpără programe pentru calculator, ei se obligă să respecte condiţiile impuse în acordul de licenţă. Licenţa s-ar putea să nu-i permită cumpărătorului să instaleze şi să folosească aplicaţia respectivă decât pe un singur calculator. În acest caz, copierea aplicaţiei pentru altcineva încalcă termenii acordului de licenţă şi este deci ilegală (Romani 13:4). În plus, aceasta este un furt, fiindcă îl privează pe deţinătorul dreptului de autor de venitul pe care este îndreptăţit să-l primească (Efeseni 4:28).

Unii cred că nimeni nu va afla şi poate chiar aşa va fi. Să ne amintim însă cuvintele lui Isus: „Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel“ (Matei 7:12). Vrem să fim plătiţi cinstit pentru munca pe care o facem şi dorim ca alţii să dovedească respect faţă de bunurile noastre. Prin urmare, să arătăm şi noi aceeaşi consideraţie faţă de alţii. Să nu ne facem vinovaţi de furt „invizibil“, cum ar fi furtul proprietăţii intelectuale * (Exodul 22:7–9).

[Notă de subsol]