Cum le consideră Dumnezeu şi Cristos pe femei?

DE UNDE putem şti exact cum le consideră Iehova Dumnezeu pe femei? Am putea afla acest lucru examinând atitudinea lui Isus Cristos faţă de femei, întrucât el este „chipul Dumnezeului nevăzut“ şi reflectă în mod perfect modul de gândire al lui Dumnezeu (Coloseni 1:15). Din felul în care Isus s-a purtat cu femeile când a fost pe pământ înţelegem că Iehova şi Isus au respect faţă de ele şi că în nici un caz nu aprobă tratamentul opresiv la care sunt supuse ele în prezent.

Să ne oprim la un episod din viaţa lui Isus. În Evanghelia lui Ioan citim: „O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Şi Isus i-a zis: «Dă-mi să beau»“. Isus a fost dispus să-i vorbească unei femei samaritene în public, deşi majoritatea iudeilor nu aveau legături cu samaritenii. În The International Standard Bible Encyclopedia se arată că, pentru iudei, „a sta de vorbă cu o femeie într-un loc public era un lucru scandalos“. Însă Isus le-a tratat pe femei cu respect şi consideraţie şi n-a avut niciodată prejudecăţi rasiale sau prejudecăţi faţă de femei. De fapt, prima oară când Isus s-a identificat drept Mesia a fost chiar în faţa femeii samaritene (Ioan 4:7–9, 25, 26).

Altădată, de Isus s-a apropiat o femeie care suferea de 12 ani din cauza unei scurgeri de sânge. Pentru ea, boala însemna nu numai durere, ci şi ruşine. În clipa în care l-a atins, ea s-a şi vindecat. „Isus s-a întors şi, văzând-o, a zis: «Curaj, fiică! Credinţa ta te-a vindecat»“ (Matei 9:22). Însă potrivit Legii mozaice, o femeie  aflată în situaţia ei nu avea voie să se amestece într-o mulţime de oameni şi în nici un caz să-i atingă. Totuşi, Isus nu a mustrat-o. Dimpotrivă, plin de compasiune i s-a adresat cu apelativul „fiică“. Câtă mângâiere trebuie să-i fi adus femeii acest cuvânt! Şi cât de fericit trebuie să fi fost Isus că a vindecat-o!

După ce a fost înviat, Isus s-a arătat prima oară Mariei Magdalena şi unei alte femei, care făcea şi ea parte dintre discipolii lui şi pe care Biblia o numeşte „cealaltă Marie“. Isus ar fi putut să li se arate mai întâi lui Petru, lui Ioan ori vreunui alt bărbat care-i era discipol. Dar el le-a acordat onoare femeilor, ele fiind primele care l-au văzut pe Isus înviat. Un înger le-a spus să le aducă la cunoştinţă bărbaţilor, care erau discipoli ai lui Isus, că acesta înviase. Apoi când li s-a arătat, Isus le-a zis femeilor: „Duceţi-vă şi istorisiţi-le fraţilor mei“ (Matei 28:1, 5–10). El n-a fost deloc influenţat de prejudecăţile iudeilor din timpul său care considerau că femeile nu puteau depune mărturie în instanţă.

Prin urmare, Isus nu le-a supus unui tratament discriminatoriu pe femei, nici nu a scuzat atitudinea de superioritate a bărbaţilor faţă de ele, ci le-a arătat respect şi le-a preţuit. Orice act de violenţă împotriva lor ar fi contravenit învăţăturilor lui Isus şi atitudinii sale faţă de femei. Şi putem fi siguri că el a reflectat în mod perfect felul în care vede lucrurile Iehova, Tatăl său.

Dumnezeu le poartă de grijă femeilor

„În antichitate, niciuna dintre ţările mediteraneene ori din Orientul Apropiat nu le-a acordat femeilor libertatea de care se bucură în societatea occidentală de azi. În general, ele trebuiau să le fie subordonate bărbaţilor, aşa cum sclavii le erau subordonaţi oamenilor liberi, iar tinerii, celor în vârstă. . . . Copiii de sex bărbătesc erau preţuiţi mai mult decât fetiţele, iar uneori fetiţele nou-născute erau lăsate să moară.“ Aşa descrie un dicţionar biblic atitudinea faţă de femei din antichitate. În multe cazuri, femeile erau tratate aproape ca nişte sclave.

Biblia a fost scrisă într-o perioadă când în multe culturi exista o asemenea atitudine. În contrast, legea lui Dumnezeu, pe  care o găsim consemnată în Biblie, reflectă o mare consideraţie faţă de femei.

Grija lui Iehova pentru binele femeii se observă în mai multe situaţii în care el a acţionat în folosul închinătoarelor sale. A intervenit de două ori în favoarea Sarei, frumoasa soţie a lui Avraam, ocrotind-o de viol (Geneza 12:14–20; 20:1–7). I-a arătat favoare Leei, soţia mai puţin iubită a lui Iacob, ‘deschizându-i pântecele’ ca să nască un fiu (Geneza 29:31, 32). Plin de apreciere, Iehova ‘le-a dat familii’ celor două moaşe israelite, temătoare de Dumnezeu, care şi-au riscat viaţa pentru ca copiii evrei de sex bărbătesc să nu fie ucişi de egipteni (Exodul 1:17, 20, 21). De asemenea, el a răspuns la rugăciunile fierbinţi ale Anei (1 Samuel 1:10, 20). Când văduva unui profet a trecut printr-o situaţie dificilă, mai exact când creditorul venise să-i ia copiii ca să-i facă sclavi pentru că nu-şi plătise datoria, Iehova n-a abandonat-o. Plin de iubire, Dumnezeu i-a dat profetului Elisei puterea de a înmulţi uleiul pe care ea îl avea în casă. Astfel, nu numai că şi-a putut plăti datoria, dar i-a şi rămas suficient ulei ca să trăiască ea şi familia ei. În final, şi-a putut păstra atât copiii, cât şi demnitatea (Exodul 22:22, 23; 2 Regi 4:1–7).

Profeţii au condamnat în repetate rânduri exploatarea femeilor şi violenţa împotriva lor. Iată ce le-a spus profetul Ieremia israeliţilor în numele lui Iehova: „Aplicaţi normele dreptăţii şi ale justiţiei şi scăpaţi-l pe cel jefuit din mâna celui ce înşală! Nu vă purtaţi rău cu locuitorul străin, cu orfanul de tată sau cu văduva! Nu fiţi violenţi cu ei şi nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta!“ (Ieremia 22:2, 3). De fapt, bărbaţii bogaţi şi influenţi din Israel fuseseră condamnaţi pentru că le-au izgonit din casele lor pe femei şi i-au maltratat pe copiii lor (Mica 2:9). Dumnezeul dreptăţii vede şi condamnă actele care le cauzează suferinţă femeilor şi copiilor lor.

‘Soţia capabilă’

Scriitorul cărţii biblice Proverbele prezintă punctul de vedere corect despre soţia capabilă. Întrucât această frumoasă descriere a rolului şi a statutului unei soţii a fost inclusă în Cuvântul lui Dumnezeu, suntem siguri că Iehova e de acord cu cele scrise. O astfel de femeie este apreciată, respectată şi demnă de încredere, nefiind în nici un caz oprimată sau considerată inferioară.

‘Soţia capabilă’ descrisă de Proverbele, capitolul 31, este o femeie harnică, plină de vigoare. Munceşte din greu, iar „mâinile ei fac cu plăcere orice muncă“. Face negoţ şi chiar încheie tranzacţii imobiliare. Vede un teren şi ia măsurile necesare pentru a-l cumpăra. Face cămăşi şi le vinde. Dă centuri negustorilor. E activă, plină de vigoare. Cuvintele ei înţelepte şi bunătatea ei iubitoare sunt preţuite foarte mult. Astfel, câştigă admiraţia şi respectul soţului şi fiilor ei, dar, şi mai important, aprobarea lui Iehova.

Femeile nu trebuie să fie victimele bărbaţilor; aceştia nu trebuie să profite de ele, să le  maltrateze, nici să le supună la vreun abuz. Dimpotrivă, femeia căsătorită este un „ajutor“ de preţ pentru soţul ei, ceea ce o face fericită (Geneza 2:18).

Daţi-le onoare

Când le-a scris soţilor creştini cum să se poarte cu soţiile lor, Petru, sub inspiraţie divină, i-a îndemnat să-i imite pe Iehova şi pe Isus Cristos. Iată ce a scris el: ‘Voi, soţilor, continuaţi să le daţi onoare’ (1 Petru 3:7). A-i da onoare unei persoane înseamnă a o preţui şi a o respecta mult. Prin urmare, soţul care îşi onorează soţia nu o umileşte, nu o desconsideră şi nici nu este violent cu ea. Dimpotrivă, atât în public, cât şi acasă, arată prin cuvinte şi fapte că o preţuieşte şi o iubeşte.

Când soţul îşi onorează soţia va avea în mod sigur o căsnicie fericită. Aşa s-a întâmplat cu Carlos şi Cecilia. La un moment dat se certau foarte des şi nu reuşeau să ajungă la un acord. Se întâmpla şi să nu-şi mai vorbească o vreme. Efectiv nu ştiau cum să-şi rezolve problemele. El era agresiv, iar ea era mândră şi prea exigentă cu el. Însă când au început să studieze Biblia şi să aplice ceea ce învăţau, lucrurile au început să meargă mai bine în căsnicia lor. Iată ce spune Cecilia: „Îmi dau seama că învăţăturile şi exemplul lui Isus m-au ajutat să-mi schimb personalitatea. La fel s-a întâmplat şi cu soţul meu. Graţie exemplului lui Isus, am devenit mai umilă şi mai înţelegătoare. Am învăţat să cer ajutorul lui Iehova în rugăciune, cum a făcut şi Isus. Carlos a învăţat să fie mai tolerant şi să se stăpânească, cu alte cuvinte să-şi onoreze soţia aşa cum îi place lui Iehova“.

Căsnicia lor nu este perfectă, dar a trecut testul timpului. În ultimii ani, ei au avut de înfruntat greutăţi mari: Carlos şi-a pierdut locul de muncă, apoi a trebuit să suporte o intervenţie chirurgicală deoarece are cancer. Cu toate acestea, în loc să le zdruncine căsnicia, dificultăţile le-au întărit-o.

Din păcate, odată cu căderea omului în păcat, femeile din multe culturi nu au fost tratate cu onoare. Au fost abuzate fizic, psihic şi sexual. Însă Iehova nu a vrut ca situaţia să ia o astfel de turnură. Biblia ne arată în mod clar că, indiferent de obiceiurile existente într-o cultură, femeile trebuie tratate cu onoare şi respect. Acesta este dreptul acordat lor de Dumnezeu.

[Legenda ilustraţiei de la paginile 4, 5]

Isus şi femeia samariteană

[Legenda ilustraţiei de la paginile 4, 5]

Isus şi femeia bolnavă

[Legenda ilustraţiei de la paginile 4, 5]

Isus şi Maria Magdalena

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Iehova a ocrotit-o pe Sara de două ori

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Căsnicia lui Carlos şi a Ceciliei era pe punctul de a se destrăma

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Carlos şi Cecilia în prezent