Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ar trebui să-i mărturisesc cuiva că sunt deprimat?

Ar trebui să-i mărturisesc cuiva că sunt deprimat?

 Tinerii se întreabă . . .

Ar trebui să-i mărturisesc cuiva că sunt deprimat?

„Când mă simt deprimat, la început prefer să nu vorbesc despre starea mea, pentru că oamenii ar putea crede că sunt un copil-⁠problemă. Dar, după aceea, îmi dau seama că trebuie să vorbesc cu cineva ca să primesc ajutor.“ — Alejandro, în vârstă de 13 ani.

„Când mă simt deprimat, nu le spun prietenilor, deoarece nu cred că mă pot ajuta. Ei numai ar râde de mine.“ — Arturo, în vârstă de 13 ani.

APROAPE fiecare dintre noi este uneori cuprins de sentimente de tristeţe. * Totuşi, întrucât eşti tânăr şi, relativ, lipsit de experienţă, te poţi simţi cu uşurinţă copleşit de presiunile vieţii. Pretenţiile din partea părinţilor, a prietenilor şi a profesorilor, schimbările de ordin fizic şi afectiv pe care le aduce cu sine pubertatea sau sentimentul că eşti un ratat din cauza unor slăbiciuni minore, toate acestea te pot face să te simţi melancolic.

Când eşti cuprins de astfel de sentimente, este bine să ai pe cineva căruia să i te destăinuieşti. „Dacă nu aş putea să-⁠i mărturisesc cuiva problemele cu care mă confrunt, cred că aş exploda“, afirmă Beatriz, o tânără de 17 ani. Din nefericire însă, mulţi tineri preferă să ţină problemele pentru ei şi, de multe ori, se trezesc cufundându-⁠se tot mai adânc în disperare. María de Jesús Mardomingo, profesor la Facultatea de Medicină din Madrid, precizează că tinerii care ajung pe punctul de a se sinucide se simt adesea foarte singuri. Mulţi tineri care au supravieţuit tentativelor de sinucidere au mărturisit că nu reuşiseră să găsească nici o persoană adultă cu care să poată sta de vorbă şi căreia să i se destăinuiască.

Dar cum stau lucrurile în cazul tău? Ai vreo persoană cu care să poţi sta de vorbă când te simţi deprimat? Dacă nu, înspre cine te-⁠ai putea îndrepta?

Vorbeşte-⁠le părinţilor tăi

Alejandro, ale cărui cuvinte au fost citate la începutul articolului, relatează ce face el când se simte deprimat: „Vorbesc cu mama deoarece, de când m-⁠am născut, ea a fost un sprijin pentru mine şi îmi inspiră încredere. Vorbesc şi cu tata deoarece a trecut prin momente asemănătoare cu cele prin care trec eu. Dacă sunt  trist şi nu spun nimănui, mă simt mai rău“. Rodolfo, un tânăr de 11 ani, îşi aminteşte: „Uneori, profesorul mă înjosea şi mă certa, iar eu mă întristam foarte tare. Mergeam la baie şi plângeam. Apoi, la câtva timp după aceea, i-⁠am vorbit mamei, iar ea m-⁠a ajutat să rezolv problema. Dacă nu i-⁠aş fi vorbit, aş fi fost şi mai trist“.

Te-⁠ai gândit vreodată să porţi o discuţie sinceră cu părinţii tăi? Probabil, crezi că nu ar putea înţelege problemele cu care te confrunţi. Dar aşa să stea oare lucrurile? S-⁠ar putea ca ei să nu înţeleagă pe deplin toate presiunile pe care le exercită în prezent lumea asupra tinerilor. Totuşi, nu-⁠i aşa că ei, probabil, te cunosc mai bine decât oricine altcineva din lume? Alejandro spune: „Uneori, părinţilor nu le este uşor să manifeste empatie faţă de mine, să înţeleagă cu exactitate ceea ce simt“. Totuşi, el recunoaşte: „Ştiu că pot apela la ei“. Deseori, tinerii rămân surprinşi când văd cât de bine înţeleg, de fapt, părinţii problemele lor! Întrucât sunt mai în vârstă şi au mai multă experienţă, deseori ei pot da sfaturi utile, îndeosebi dacă au experienţă în aplicarea principiilor biblice.

„Când vorbesc cu părinţii, ei mă încurajează şi îmi dau soluţii practice la problemele mele“, spune Beatriz, amintită mai înainte. Pe bună dreptate, aşadar, Biblia le dă următorul sfat tinerilor: „Fiul meu, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale. Ascultă pe tatăl tău, din care te-⁠ai născut, şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit“. — Proverbele 6:20; 23:22.

Bineînţeles, este greu să te destăinuieşti părinţilor tăi dacă nu eşti în relaţii prea bune cu ei. Potrivit celor spuse de dr. Catalina González Forteza, un studiu efectuat pe un lot de elevi de liceu a arătat că cei ce au mărturisit că încercaseră să-⁠şi ia viaţa aveau un respect de sine scăzut şi nu erau în relaţii bune cu părinţii. Spre deosebire de aceştia, tinerii care nu au această gândire autodistructivă sunt, în general, „cei ce se bucură de bune relaţii cu mama şi cu tatăl lor“.

Prin urmare, este înţelept să depui eforturi să-⁠ţi îmbunătăţeşti relaţiile cu părinţii. Fă-⁠ţi obiceiul de a conversa cu ei. Spune-⁠le ce se întâmplă în viaţa ta. Pune-⁠le întrebări. S-⁠ar putea ca, purtând conversaţii într-⁠o atmosferă de bună dispoziţie, să-⁠ţi fie mai uşor să te apropii de ei când te confrunţi cu o problemă gravă.

Când îi vorbeşti unui prieten

Dar nu ar fi mai uşor să-⁠i mărturiseşti unui prieten de seama ta problemele tale? Într-⁠adevăr, este bine să ai prieteni în care poţi avea încredere. În Proverbele 18:24 se spune că „este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate“. Dar, deşi cei de seama ta s-⁠ar putea să-⁠ţi înţeleagă sentimentele şi să-⁠ţi acorde sprijin, probabil ei nu-⁠ţi vor oferi întotdeauna cele mai bune sfaturi. În definitiv, ei nu au mai multă experienţă de viaţă decât tine. Îţi aminteşti de Roboam? El a fost un rege din timpurile biblice. În loc să accepte sfatul bărbaţilor maturi, cu experienţă, el a ascultat de cei de seama lui. Care a fost rezultatul? Dezastrul s-⁠a abătut asupra lui! Roboam a pierdut atât sprijinul celei mai mari părţi a naţiunii, cât şi aprobarea lui Dumnezeu. — 1 Împăraţi 12:8–19.

De asemenea, pot apărea probleme în ce priveşte confidenţialitatea. Arturo, menţionat la începutul articolului, face următoarea observaţie: „Majoritatea băieţilor pe care îi cunosc vorbesc cu prietenii când se simt trişti. Dar, mai târziu, prietenii le dezvăluie altora totul şi râd de ei“. Gabriela, care are 13 ani, a trecut prin ceva asemănător. Ea spune: „Într-⁠o zi am descoperit că prietena mea îi dezvăluia toate lucrurile mele personale unei prietene a ei, prin urmare nu i-⁠am mai destăinuit nimic. Într-⁠adevăr, vorbesc cu persoane de vârsta mea, însă încerc să nu le spun lucruri care s-⁠ar putea răsfrânge  în mod negativ asupra mea dacă ele le-⁠ar dezvălui altora“. Aşadar, când cauţi ajutor, este important să găseşti pe cineva care ‘nu dă pe faţă secretul altuia’ (Proverbele 25:9). Ar fi mai bine ca această persoană să fie mai înaintată în vârstă decât tine.

Prin urmare, dacă dintr-⁠un motiv sau altul nu ai parte de sprijin acasă, nu este greşit să-⁠ţi găseşti un prieten căruia să i te destăinuieşti, dar asigură-⁠te că acest prieten are experienţa vieţii şi cunoaşte principiile biblice. În congregaţiile Martorilor lui Iehova, fără îndoială că există persoane care corespund acestei descrieri. Liliana, care are 16 ani, spune: „M-⁠am destăinuit câtorva surori creştine, lucru care mi-⁠a fost de mare ajutor. Întrucât sunt mai mari decât mine, sfaturile lor sunt sănătoase. Ele au devenit prietenele mele“.

Dar ce se poate spune în cazul în care spiritualitatea ta a început să slăbească? Probabil, ai fost atât de trist, încât ai început să neglijezi rugăciunea sau citirea Bibliei. În Iacov 5:14, 15 se spune: „Este printre voi cineva bolnav? Să-⁠i cheme la el pe bătrânii congregaţiei, şi ei să se roage pentru el, ungându-⁠l cu ulei în numele lui Iehova. Şi rugăciunea credinţei îl va face bine pe cel suferind, iar Iehova îl va ridica“. În congregaţiile locale ale Martorilor lui Iehova există bătrâni care au experienţă în ce priveşte ajutarea persoanelor descurajate sau bolnave din punct de vedere spiritual. Abordează-⁠i fără reţinere. Biblia spune că aceşti bărbaţi pot fi „ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii“. — Isaia 32:2.

‘Fă-⁠i cunoscute lui Dumnezeu cererile tale’

Însă cea mai bună sursă de ajutor este „Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2 Corinteni 1:3). Când eşti trist sau deprimat, urmează sfatul consemnat în Filipeni 4:6, 7: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, prin rugăciune şi implorare împreună cu exprimări de mulţumire, faceţi-⁠i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus“. Iehova este întotdeauna gata să te asculte (Psalmii 46:1; 77:1). Iar uneori rugăciunea este exact lucrul de care ai nevoie ca să te linişteşti sufleteşte.

Dacă, din când în când, te simţi trist sau deprimat, nu uita niciodată că mulţi alţi tineri au avut aceleaşi sentimente. De obicei, ele dispar după un anumit timp. Dar, până atunci, nu suferi în singurătate. Mărturiseşte-⁠i cuiva ceea ce te apasă. În Proverbele 12:25 se spune: „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar un cuvânt bun îl înveseleşte“. Cum poţi obţine acel „cuvânt bun“ de încurajare? Destăinuindu-⁠te cuiva, unei persoane care are experienţa, cunoştinţa şi înţelepciunea divină necesare pentru a-⁠ţi acorda mângâierea şi ajutorul de care ai nevoie.

[Notă de subsol]

^ par. 5 Dacă sentimentele de tristeţe persistă, acestea ar putea indica o tulburare gravă de ordin afectiv sau fizic, caz în care se recomandă îngrijire medicală imediată. Vezi articolul „Cum poate fi învinsă deprimarea“, publicat în ediţia din 1 noiembrie 1990 a revistei Turnul de veghere.

[Text generic pe pagina 14]

„Când vorbesc cu părinţii, ei mă încurajează şi îmi dau soluţii practice la problemele mele“

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Părinţii temători de Dumnezeu, şi nu prietenii de-o seamă cu tine, sunt cei mai în măsură să-ţi dea sfaturi