Salt la conţinut

Salt la cuprins

O sănătate mai bună — O nouă abordare?

O sănătate mai bună — O nouă abordare?

 O sănătate mai bună — O nouă abordare?

Puţine lucruri contează mai mult pentru oameni decât sănătatea. Uneori se pare că există tot atât de multe păreri câţi specialişti sunt în domeniul medical. Fără să ia partea cuiva, revista Treziţi-⁠vă! încearcă prin această serie de articole să prezinte terapiile cunoscute în general sub numele de terapii alternative, la care apelează tot mai mulţi oameni. Nu recomandăm nici una dintre terapiile despre care vom discuta sau vreo altă terapie. Multe tipuri de terapii nu vor fi menţionate — unele sunt foarte la modă, altele sunt controversate. Considerăm că, în general, este util să fim informaţi în ce priveşte problemele de sănătate; în aceste chestiuni legate de sănătate însă, deciziile sunt luate numai de persoana în cauză.

TOŢI oamenii doresc să fie sănătoşi. Însă numărul mare de oameni care au probleme de sănătate ne face să înţelegem că poate fi greu să ne bucurăm de o sănătate bună. Unii sunt de părere că niciodată n-⁠au mai fost atât de mulţi oameni bolnavi.

Pentru a combate bolile, mulţi medici prescriu o grămadă de medicamente produse de companiile farmaceutice, medicamente cărora li se face foarte multă publicitate. Este semnificativ faptul că, în ultimele decenii, vânzarea acestor medicamente a crescut într-⁠un ritm vertiginos pe piaţa mondială — de la câteva miliarde de dolari pe an la sute de miliarde de dolari anual. Care a fost o consecinţă a acestui lucru?

Medicamentele prescrise de medici i-⁠au ajutat pe mulţi oameni. Cu toate acestea, starea sănătăţii unora dintre cei care iau medicamente nu a cunoscut nici o ameliorare sau chiar s-⁠a înrăutăţit. Prin urmare, în ultimii ani, unii s-⁠au orientat spre alte metode de tratament medical.

La ce terapii apelează mulţi

În ţările în care medicina convenţională, modernă asigura în mod obişnuit asistenţa medicală, mulţi apelează acum la terapiile alternative sau complementare, cum au fost ele numite. „Se pare că «Zidul Berlinului» care despărţea de multă vreme terapiile alternative de medicina convenţională e pe cale să cadă“, se arăta în ediţia din mai 2000 a revistei Consumer Reports.

În numărul din 11 noiembrie 1998 al revistei The Journal of the American Medical Association (JAMA) se făcea următoarea remarcă: „Terapiilor alternative, definite din punct de vedere funcţional ca intervenţii care nu sunt predate pe scară largă în facultăţile de medicină şi care nu sunt utilizate în mod obişnuit în spitalele americane, li se acordă la nivel naţional o atenţie tot mai mare din partea mass-⁠media, a comunităţii medicale, a agenţiilor guvernamentale şi a oamenilor în general“.

Remarcând însă recentele tendinţe, revista Journal of Managed Care Pharmacy a explicat în 1997 următoarele: „În trecut, medicii care practicau medicina convenţională erau sceptici cu privire la metodele medicale alternative, însă, în prezent, în 27% din facultăţile de medicină din Statele Unite [conform unei ştiri mai recente, în 75%] se predau cursuri facultative de medicină alternativă; printre aceste universităţi putem aminti Universitatea Harvard, Universitatea Stanford, Universitatea din Arizona şi Universitatea Yale“.

JAMA preciza ce anume fac mulţi bolnavi în efortul de a-⁠şi îmbunătăţi starea sănătăţii. Iată ce se spunea în revistă: „În 1990, aproximativ una din 5 persoane (19,9%) care consultau un medic pentru o problemă majoră de sănătate apela în acelaşi timp şi la o terapie alternativă. În 1997, acest raport a crescut la aproape o  persoană din 3 (31,8%)“. Articolul mai preciza: „Sondajele la nivel naţional făcute în alte ţări dezvăluie că medicina alternativă este larg răspândită în toate ţările industrializate“.

Potrivit revistei JAMA, recent, pe parcursul a 12 luni, la terapii alternative au apelat 15% din populaţia Canadei, 33% din cea a Finlandei şi 49% din cea a Australiei. „Cererea de terapii alternative este deosebit de mare“, confirmă JAMA. Acest lucru este remarcabil mai ales dacă ne gândim că terapiile alternative sunt rareori acoperite de poliţele de asigurare. Articolul din JAMA se încheia astfel: „Actuala apelare [la aceste terapii] nu reflectă probabil pe deplin interesul oamenilor în această privinţă, lucrurile stând cu totul altfel dacă, în viitor, asigurările ar acoperi tot mai multe terapii alternative“.

Tendinţa de a integra terapiile alternative în cadrul celor convenţionale s-⁠a făcut de mult timp simţită în numeroase ţări. Dr. Peter Fisher, de la Spitalul Regal de Homeopatie din Londra, a remarcat că principalele forme de terapii ale medicinei complementare au devenit „aproape convenţionale în multe zone. Nu mai există două tipuri de medicină, una convenţională şi una complementară“, susţine el. „Există doar medicină bună şi medicină dăunătoare.“

Prin urmare, mulţi medici recunosc în prezent valoarea pe care o au atât medicina convenţională, cât şi terapiile alternative. În loc să insiste ca pacientul să accepte o anumită formă de tratament, ei îi recomandă acestuia să tragă foloase de pe urma oricărui tratament, din multiplele forme de tratament existente, care se dovedeşte a-⁠i fi util.

Care sunt câteva terapii ce fac parte din ceea ce se numeşte medicină alternativă şi medicină complementară? Când şi unde au apărut unele dintre ele? Şi de ce apelează atât de mulţi oameni la ele?