Salt la conţinut

BIBLIA SCHIMBĂ VIAȚA OAMENILOR

„Artele marțiale au fost pasiunea mea”

„Artele marțiale au fost pasiunea mea”
  • Anul nașterii: 1962

  • Țara: Statele Unite

  • Înainte: pasionat de artele marțiale

DESPRE TRECUTUL MEU

 Lovitura fusese mai puternică decât crezusem: fără să vreau, îmi lovisem colegul de antrenament în nas, iar acum mă simțeam vinovat. Am început să mă întreb dacă merita să practic în continuare artele marțiale. Dar de ce aveam îndoieli cu privire la un sport de care am fost pasionat atâția ani? Să vă explic mai întâi cum am ajuns să îndrăgesc artele marțiale.

 Am crescut în apropiere de Buffalo, statul New York, într-o familie fericită de catolici devotați. Am mers la școli catolice și am slujit ca băiat de altar. Părinții mei își doreau ca eu și sora mea să ne bucurăm de succes în viață. Așa că mă lăsau să fac sport sau să lucrez cu jumătate de normă după școală, cu condiția să am note bune. Asta m-a obligat să învăț autodisciplina încă de mic.

 La 17 ani, am început să învăț arte marțiale. Mulți ani, m-am antrenat trei ore pe zi, șase zile pe săptămână. În plus, petreceam multe ore în fiecare săptămână repetând în minte mișcări și tehnici de luptă și urmărind materiale video care să mă ajute să fac îmbunătățiri. Îmi plăcea să exersez legat la ochi, chiar și atunci când mă antrenam cu arme. Puteam să sparg plăci din materiale dure sau cărămizi cu o singură lovitură. Am urcat în clasamente și am câștigat trofee la concursuri. Artele marțiale au devenit cel mai important lucru din viața mea.

 Credeam că mă bucur de succes. Am absolvit facultatea cu note mari. M-am angajat la o companie mare, unde am lucrat ca inginer de sisteme computerizate. Primeam prime, îmi cumpărasem o casă și aveam o prietenă. Viața mea părea grozavă, dar aveam multe întrebări la care nu găseam răspuns.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAȚA

 Ca să găsesc răspunsuri la întrebările mele, am început să merg la biserică de două ori pe săptămână și să îl rog pe Dumnezeu să mă ajute. Apoi, într-o zi, am avut o discuție care mi-a schimbat viața. I-am zis unui prieten: „Te-ai întrebat vreodată de ce existăm? Sunt atâtea probleme în lume și atâta nedreptate!”. El mi-a spus că își pusese întrebări asemănătoare și că găsise răspunsuri la întrebările lui în Biblie. Mi-a dat cartea Tu poți trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ a și mi-a zis că studia Biblia cu Martorii lui Iehova. La început, nu am vrut să accept cartea considerând că nu e bine să citesc publicații ale unei alte religii. Totuși, doream foarte mult să găsesc răspunsuri la întrebările mele, așa că am vrut să văd dacă învățăturile Martorilor erau logice.

 Am fost surprins să aflu ce învață în realitate Biblia. Am aflat că scopul lui Dumnezeu a fost ca oamenii să trăiască pentru totdeauna în paradis pe pământ, scop care nu s-a schimbat. (Geneza 1:28) Am fost uimit când am văzut numele lui Dumnezeu, Iehova, în propriul exemplar al Bibliei, King James Version, și am înțeles că acesta era numele pentru care mă rugam când spuneam rugăciunea Tatăl nostru! (Psalmul 83:18; Matei 6:9) În plus, am înțeles că Dumnezeu nu va permite ca oamenii să sufere la nesfârșit. Tot ce am învățat era foarte logic. Eram absolut încântat!

 Nu voi uita niciodată cum m-am simțit când am asistat la primele întruniri ale Martorilor lui Iehova. Toți erau prietenoși și dornici să facă cunoștință cu mine. La prima întrunire la care am asistat s-a ținut o cuvântare despre rugăciunile pe care le ascultă Dumnezeu. Mă interesa subiectul, deoarece și eu mă rugam lui Dumnezeu pentru ajutor. Apoi, am asistat la Comemorarea morții lui Isus. M-a fascinat să-i văd pe copii la întruniri cum urmăreau în Biblie versetele care se citeau. La început, nu știam să găsesc versetele, dar Martorii m-au învățat să folosesc Biblia.

 Cu cât asistam mai mult la întruniri, cu atât apreciam mai mult instruirea de calitate oferită de Martorii lui Iehova. Mereu aflam lucruri noi și plecam de acolo încurajat. Apoi, mi s-a propus un studiu biblic.

 Ce vedeam la Martori era într-un contrast izbitor cu ceea ce văzusem la biserica mea. Martorii erau uniți, sinceri și se străduiau să îi fie plăcuți lui Dumnezeu. M-am convins tot mai mult că sunt creștini adevărați deoarece manifestă iubire între ei. (Ioan 13:35)

 Pe măsură ce studiam Biblia, făceam schimbări pentru a trăi potrivit normelor divine. Totuși, simțeam că nu puteam renunța la artele marțiale. Îmi plăceau antrenamentele și concursurile. I-am spus celui cu care studiam Biblia ce simțeam, iar el mi-a zis: „Continuă să studiezi și sigur vei lua decizia corectă”. Era exact ce aveam nevoie să aud. Cu cât studiam mai mult, cu atât îmi doream mai mult să-i fiu plăcut lui Iehova Dumnezeu.

 Un punct de cotitură a fost accidentul pe care l-am menționat la început, când l-am lovit din greșeală pe un coleg de antrenament în nas. Această întâmplare m-a făcut să mă gândesc serios dacă puteam să fiu un discipol pașnic al lui Cristos în condițiile în care continuam să practic artele marțiale. Din Isaia 2:3, 4, am aflat că cei care urmează îndrumarea lui Iehova „nu vor mai învăța războiul”. În plus, Isus i-a învățat pe oameni să nu fie violenți, chiar dacă sunt tratați în mod nedrept. (Matei 26:52) Așa am ajuns să renunț la sportul pe care îl iubeam.

 Ulterior, am urmat sfatul Bibliei de ‘a exersa având ca obiectiv devoțiunea sfântă’. (1 Timotei 4:7) N-am mai investit timp și eforturi în artele marțiale, ci în activități spirituale. Prietena mea nu era de acord cu ce studiam din Biblie, așa că ne-am despărțit. Apoi, la 24 ianuarie 1987, m-am botezat ca Martor al lui Iehova. La scurt timp după aceea, am început să slujesc cu timp integral, ajutându-i pe alții să învețe adevărurile biblice. De atunci, slujesc neîntrerupt cu timp integral, iar o perioadă am lucrat la sediul mondial al Martorilor lui Iehova, din statul New York.

FOLOASE

 Când am găsit adevărul despre Dumnezeu, am simțit că am umplut golul din viața mea. Acum am o viață plină de sens și o speranță reală și sunt cu adevărat fericit. Încă fac exerciții fizice cu regularitate, dar acestea nu mai ocupă primul loc în viața mea. Prioritatea mea este să-i slujesc lui Iehova Dumnezeu.

 Când practicam artele marțiale, eram întotdeauna atent la oamenii din jurul meu și mă gândeam mereu cum să mă apăr în cazul în care sunt atacat. Și astăzi sunt atent la cei din jur, dar cu alt scop: pentru a-i ajuta. Datorită Bibliei, sunt o persoană generoasă și un soț mai bun pentru minunata mea soție, Brenda.

 Artele marțiale au fost pasiunea mea, însă apoi am găsit ceva mult mai bun. Este așa cum se arată în Biblie: „Exercițiul fizic este de folos într-o mică măsură, dar devoțiunea sfântă este de folos pentru toate lucrurile, fiindcă aduce cu sine promisiunea vieții prezente și a vieții viitoare”. (1 Timotei 4:8)

a Publicată de Martorii lui Iehova. În prezent nu se mai tipărește.