Cum poţi ajuta un prieten bolnav

ŢI S-A întâmplat vreodată să nu ştii ce să-i spui unui prieten grav bolnav? Nu te îngrijora, poţi depăşi această situaţie. Cum? Nu există reguli stricte în acest sens, având în vedere diferenţele culturale, precum şi cele de personalitate. Astfel, ceea ce îl poate face pe un bolnav să se simtă mai bine, pe altul s-ar putea să nu-l ajute cu nimic. Iar împrejurările şi sentimentele se pot schimba mult de la o zi la alta.

Aşadar, cel mai important este să încerci să te pui în situaţia bolnavului şi să înţelegi ce vrea, de fapt, să faci pentru el sau de ce anume are el nevoie. Iată câteva sugestii bazate pe principii biblice.

Fii un bun ascultător

PRINCIPII BIBLICE:

„Orice om trebuie să fie prompt la ascultare, încet la vorbire.“ (IACOV 1:19)

„Este . . . un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi.“ (ECLESIASTUL 3:1, 7)

▪ Când îţi vizitezi un prieten bolnav, ascultă-l cu atenţie şi înţelegere. Nu te pripi să-i dai sfaturi şi nu te gândi că trebuie să găseşti mereu o soluţie. Grăbindu-te să-ţi exprimi părerea, ai putea, fără să vrei, să-l răneşti. Prietenul tău nu are neapărat nevoie de soluţii, ci de cineva care să-l asculte cu o inimă şi o minte receptive.

Dă-i voie prietenului tău să se exprime liber. Nu-l întrerupe imediat prin expresii banale, des auzite, care îi minimalizează problema. „Am avut meningită fungică, boală care m-a lăsat fără vedere“, spune Emílio *. „Uneori mă simt foarte abătut, iar prietenii încearcă să mă consoleze spunându-mi: «Nu eşti singurul care  are probleme. Sunt oameni în situaţii mult mai grave». Însă ei nu înţeleg că nu mă ajută absolut deloc dacă îmi minimalizează problema. Dimpotrivă, cuvintele lor mă descurajează.“

Permite-i prietenului tău să-şi descarce inima fără teama că-l vei critica. Dacă-ţi spune că este foarte îngrijorat, manifestă înţelegere faţă de sentimentele lui. Nu-i spune pur şi simplu că nu trebuie să-i fie frică. „Dacă uneori sunt neliniştită în privinţa evoluţiei bolii şi izbucnesc în plâns, nu înseamnă că nu mai am încredere în Dumnezeu“, mărturiseşte Eliana, care se luptă cu cancerul. Străduieşte-te să-l vezi pe prietenul tău aşa cum este, nu aşa cum vrei tu să fie. Ia în considerare că acum poate fi mai vulnerabil şi că modul în care reacţionează nu este cel obişnuit. Dă dovadă de răbdare. Ascultă, chiar dacă va trebui să auzi aceleaşi lucruri de nenumărate ori (1 Regi 19:9, 10, 13, 14). El simte, poate, nevoia să-ţi vorbească despre temerile lui.

Manifestă empatie şi consideraţie

PRINCIPII BIBLICE:

„Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng.“ (ROMANI 12:15)

„Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel.“ (MATEI 7:12)

▪ Pune-te în situaţia prietenului tău. Dacă se pregăteşte pentru operaţie, urmează un tratament sau aşteaptă rezultatul unor analize medicale, el ar putea fi îngrijorat şi, probabil, irascibil. Ţine cont de aceasta şi adaptează-te la schimbările lui de dispoziţie. Acum nu este momentul să pui prea multe întrebări, mai ales de natură personală.

„Permite-i pacientului să vorbească despre boala lui când vrea el şi cât vrea el. Când este dispus să discute, vorbeşte cu el despre orice subiect ar alege. Iar dacă nu simte nevoia să vorbească, ai putea doar să stai lângă el fără să spui niciun cuvânt. Uneori, poţi să-l încurajezi foarte mult dacă-l ţii pur şi simplu de mână. Alteori vei vedea că nu are nevoie decât de un prieten pe umerii căruia să plângă“, sfătuieşte Ana Katalifós, psiholog clinician.

Respectă-i prietenului tău dreptul la intimitate. Scriitoarea Rosanne Kalick, care a învins de două ori cancerul, scrie: „Consideră că ceea ce îţi spune bolnavul este confidenţial. Dacă nu ţi s-a cerut să fii purtătorul de cuvânt al familiei, nu dezvălui informaţiile aflate. Întreabă-l pe bolnav ce anume le poţi spune altora“. Edson, care a ieşit şi el biruitor în lupta cu cancerul, spune: „Un prieten a răspândit zvonul că sufeream de cancer şi că nu mai aveam mult de trăit. Vă daţi seama, abia fusesem operat! Ştiam că aveam cancer, dar aşteptam rezultatele biopsiei. Şi nu era metastază. Însă răul fusese deja făcut. Soţia mea a fost foarte afectată de comentariile nechibzuite şi de întrebările supărătoare ale altora“.

Dacă prietenul tău este în situaţia de a alege un tratament, nu te grăbi să-i spui ce ai face tu dacă ai fi în locul lui. Scriitoarea Lori Hope, care s-a confruntat şi ea cu această boală necruţătoare, a afirmat: „Înainte de a-i trimite unui bolnav de cancer diverse articole sau informaţii, este bine să-l întrebi dacă ar dori să le primească. Altfel, gestul tău, deşi bine intenţionat, l-ar putea răni pe prietenul tău, şi poate că nu vei afla asta niciodată“. Nu oricine vrea să fie asaltat de informaţii referitoare la tratamente medicale.

Chiar dacă eşti un prieten apropiat, nu sta prea mult în vizită. Deşi prezenţa ta este foarte importantă, poate că prietenul tău nu are dispoziţia să stea de vorbă cu tine. Probabil este obosit şi prea slăbit pentru a vorbi sau chiar pentru a asculta mai mult timp. Totuşi, nu lăsa nici impresia că te grăbeşti să pleci. Prietenul tău merită să vadă cât de mult ţii la el.

Faptul de a manifesta consideraţie presupune şi a da dovadă de discernământ şi de judecată sănătoasă. De exemplu, înainte de a-i  pregăti o masă prietenului tău sau de a-i aduce flori, întreabă-l dacă are anumite alergii. Dacă eşti bolnav, de exemplu răcit, ar fi o dovadă de iubire să nu-ţi vizitezi prietenul până nu te însănătoşeşti.

Fii încurajator

PRINCIPII BIBLICE:

„Limba înţelepţilor este vindecare.“ (PROVERBELE 12:18)

„Vorbirea voastră să fie întotdeauna plăcută, dreasă cu sare.“ (COLOSENI 4:6)

▪ Dacă ai o atitudine pozitivă faţă de prietenul tău bolnav, aceasta se va vedea în cuvintele şi în acţiunile tale. Gândeşte-te că prietenul tău nu s-a schimbat; are aceleaşi calităţi care te-au atras la el de la bun început. Concentrează-te asupra lui, nu asupra bolii. Dacă îi vorbeşti ca unei victime neajutorate, ar putea ajunge să se simtă ca atare. Roberta, care are o formă rară a unei boli genetice a oaselor, spune: „Trataţi-mă ca pe o persoană normală. Sunt infirmă, dar am propriile opinii şi dorinţe. Nu mă priviţi cu milă. Nu-mi vorbiţi ca unui om prost“.

Nu uita, nu doar ce spui este important, ci şi cum spui. Chiar şi tonul vocii are un efect profund. La scurt timp după ce a fost diagnosticat cu cancer, Ernesto a primit un telefon de la un prieten din altă ţară, care i-a spus: „Nu-mi vine să cred că tu ai cancer!“. Ernesto povesteşte: „Când l-am auzit pe prietenul meu cum accentuează cuvintele «tu» şi «cancer», m-au trecut toţi fiorii“.

Lori Hope dă alt exemplu: „Întrebarea «Ce mai faci?» poate însemna multe pentru un bolnav. În funcţie de tonul vocii celui care pune întrebarea, de limbajul trupului, de relaţia lui de prietenie cu bolnavul, de cât de apropiat este de el şi, bineînţeles, de momentul ales, ea îi poate aduce bolnavului alinare, suferinţă sau poate trezi temeri ascunse“.

Un prieten bolnav doreşte să simtă grija, înţelegerea şi respectul celorlalţi. Asigură-l deci că este foarte important pentru tine şi că poate oricând conta pe ajutorul tău. Rosemary, care are o tumoare pe creier, spune: „M-a încurajat foarte mult să-i aud pe prietenii mei spunându-mi că mă iubesc şi că îmi vor fi alături, indiferent ce mi s-ar întâmpla“ (Proverbele 15:23; 25:11).

Oferă ajutor

PRINCIPIU BIBLIC:

„Să iubim nu cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul!“ (1 IOAN 3:18)

▪ Necesităţile prietenului tău se vor schimba pe măsură ce trece de la diagnostic la tratament. Dar în tot acest timp el are nevoie de ajutor. Încearcă să faci ceva concret pentru prietenul tău, nu doar să spui: „Dacă ai nevoie de ceva, sună-mă“. O modalitate practică de a-ţi dovedi grija este aceea de a-l ajuta la îndeplinirea activităţilor zilnice, cum ar fi: să-i faci mâncare şi curăţenie, să-i speli şi să-i calci hainele, să-i faci anumite comisioane şi cumpărături, să-l duci şi să-l aduci cu maşina de la clinica sau spitalul unde face tratament. Fii punctual şi demn de încredere. Ţine-te de cuvânt şi fă ceea ce i-ai promis prietenului tău (Matei 5:37).

„Orice gest, cât de mic, care creează o punte între cele două lumi ale bolnavului — boala şi sănătatea —, înseamnă mult pentru el“, spune scriitoarea Rosanne Kalick. Silvia, care a avut de două ori cancer, împărtăşeşte aceeaşi opinie. „A fost foarte plăcut şi încurajator pentru mine faptul că prietenii mă duceau zilnic cu maşina în alt oraş în care făceam radioterapie. Pe drum discutam despre diverse subiecte, iar după tratament, opream întotdeauna la o cafenea. Asta m-a făcut să mă simt din nou o persoană normală.“

Însă nu te gândi că ştii exact ce are nevoie prietenul tău. „Întotdeauna întreabă“, sfătuieşte Rossanne Kalick. Apoi, ea adaugă: „În dorinţa  ta de a ajuta, ai grijă să nu preiei controlul. Aceasta ar putea avea un efect contrar. Dacă nu mă laşi să fac nimic, mesajul pe care mi-l transmiţi este că nu pot să fac nimic. Vreau să mă simt utilă. Nu vreau să mă simt ca o victimă. Ajută-mă să fac ceea ce pot“.

Şi prietenul tău vrea, probabil, să se simtă util. Adilson, care este bolnav de SIDA, spune: „Când eşti bolnav, nu îţi place să te simţi dat la o parte, de parcă n-ai mai fi bun de nimic sau ai fi total incapabil. Vrei să fii încă de ajutor, chiar dacă sarcinile pe care le îndeplineşti sunt uşoare. Te simţi atât de bine când vezi că încă poţi să faci ceva! Asta îţi dă motivaţia de a merge mai departe. Îmi place ca oamenii să mă lase pe mine să decid, iar apoi să-mi respecte deciziile. Dacă eşti bolnav nu înseamnă că nu-ţi mai poţi îndeplini rolul de tată, de mamă sau oricare altul“.

Rămâi alături de prietenul tău

PRINCIPIU BIBLIC:

„Un tovarăş adevărat iubeşte tot timpul şi este un frate care s-a născut pentru ziua necazului.“ (PROVERBELE 17:17)

▪ Dacă nu-ţi poţi vizita prietenul din cauza distanţei sau a altor împrejurări, dă-i un telefon, purtând o discuţie plăcută, scrie-i o scrisoare sau trimite-i un e-mail. Despre ce ai putea să-i scrii? Alan D. Wolfelt, specialist în terapia durerii emoţionale, dă următoarea sugestie: „Aminteşte-i de momentele vesele petrecute împreună. Promite-i că îi vei scrie din nou în curând şi respectă-ţi promisiunea“.

Nu ezita să-ţi încurajezi prietenul de teamă că ai putea face sau spune ceva greşit. De cele mai multe ori, ceea ce contează cu adevărat este prezenţa ta. În cartea sa, Lori Hope scrie: „Toţi facem sau spunem lucruri care ar putea fi înţelese greşit sau ar putea răni fără intenţie pe cineva. Nu asta este problema. Problema apare când îţi este atât de teamă că vei greşi, încât nu faci nimic pentru cel care are nevoie de tine“.

Un prieten grav bolnav are nevoie de tine acum mai mult ca oricând. Dovedeşte-te „un tovarăş adevărat“. Probabil, eforturile tale de a-l susţine pe cel drag nu-i vor îndepărta durerea, dar îl vor ajuta să suporte mai uşor această încercare.

[Notă de subsol]