Salt la conţinut

Salt la cuprins

V-aţi întrebat?

V-aţi întrebat?

V-aţi întrebat?

De ce a spus Isus că „nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi“?

În timpurile biblice, vinul se păstra de obicei în burdufuri (Iosua 9:13). Acestea se făceau din piele de capră sau de ied. După ce animalul era sacrificat şi i se tăiau capul şi picioarele, era îndepărtată întreaga piele, dar cu grijă pentru a nu se tăia din greşeală abdomenul. Apoi pielea era tăbăcită şi se coseau toate deschizăturile cu excepţia celei de la gât sau de la un picior. Această deschizătură avea să fie gura burdufului şi putea fi astupată cu un dop sau legată cu o sfoară.

Cu timpul însă, pielea burdufului îşi pierdea elasticitatea, devenind rigidă. Prin urmare, burdufurile vechi nu erau potrivite pentru păstrarea vinului nou, deoarece acesta fermentează, iar din cauza fermentaţiei, burdufurile puteau plesni. În schimb, cele noi erau mai flexibile, rezistând la presiunea cauzată de fermentarea vinului. Prin urmare, Isus a vorbit despre un lucru bine cunoscut pe vremea lui. Apoi, el a arătat ce se întâmpla dacă cineva punea totuşi vin nou în burdufuri vechi: „Vinul nou va sparge burdufurile şi se va vărsa, iar burdufurile se vor strica. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi“ (Luca 5:37, 38).

Cine erau ‘bărbaţii înarmaţi cu pumnale’ la care s-a referit comandantul roman când l-a arestat pe Pavel?

Potrivit relatării din cartea biblică Faptele apostolilor, un comandant roman l-a arestat pe apostolul Pavel în timpul unei revolte de la templul din Ierusalim. El credea că Pavel era conducătorul unei bande de rebeli formate din „patru mii de bărbaţi înarmaţi cu pumnale“ (Faptele 21:30–38). Ce se cunoaşte despre aceşti bărbaţi?

Termenul grecesc redat prin expresia „bărbaţi înarmaţi cu pumnale“ provine din latinescul sicarii. Acest cuvânt înseamnă „cei ce folosesc sica“, adică pumnalul. Josephus Flavius, istoric evreu din secolul I e.n., îi descrie pe sicari drept o bandă de patrioţi evrei extremişti, duşmani necruţători ai Romei, care săvârşeau asasinate politice.

Iată ce consemnează Josephus: „Ziua în amiaza mare, ei omorau oamenii în mijlocul oraşului şi operau de obicei în timpul sărbătorilor, strecuraţi în mulţime şi, cu pumnalele lor bine ascunse în haine, îşi înjunghiau potrivnicii“ (Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, editura Hasefer, 1997, pag. 178). Când victimele se prăbuşeau la pământ, sicarii se prefăceau că sunt indignaţi de crimele respective şi astfel nimeni nu bănuia că ei erau făptaşii. Josephus mai arată că, ulterior, sicarii au jucat un rol important în revolta din 66 e.n.—70 e.n. a iudeilor împotriva Romei. Este lesne de înţeles de ce comandantul roman care l-a arestat pe Pavel dorea atât de mult să-l prindă pe conducătorul acestei bande.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Burduf vechi

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Reprezentare artistică a unui sicar