Salt la conţinut

Salt la cuprins

Urcând spre Poalele Sabei

Urcând spre Poalele Sabei

Urcând spre Poalele Sabei

INSULA olandeză Saba a fost cândva un adăpost pentru piraţii din Caraibe. În prezent, această insuliţă, aflată la 240 km est de Puerto Rico, are circa 1 600 de locuitori, dintre care 5 sunt Martori ai lui Iehova. Aceşti evanghelizatori curajoşi caută ceva mult mai valoros decât ceea ce au căutat piraţii în trecut; ei îi caută cu sârguinţă pe oamenii care au „o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică“. — Faptele 13:48.

Vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu a ajuns pentru prima dată pe insulă la 22 iunie 1952, când nişte Martori ai lui Iehova au ancorat goeleta Sibia, lungă de 18 m, în largul coastei insulei Saba (Matei 24:14). Misionarii Gust Maki şi Stanley Carter au urcat un drum, format din peste 500 de trepte de piatră, numit The Ladder (Scara), până la capitala Sabei, The Bottom (Poalele) a. Pentru a ajunge la locuitorii insulei Saba, secole la rând s-a folosit doar acest drum îngust.

Primul raport oficial despre lucrarea de predicare efectuată în Saba a apărut în Anuarul Martorilor lui Iehova pe anul 1966 (engl.). Potrivit acelui raport, pe insula Saba exista un singur Martor activ. Mai târziu, o familie de Martori din Canada a predicat aici vestea bună câţiva ani. Un cuplu de Martori din Statele Unite, Russel şi Kathy, ieşiţi la pensie, au vizitat recent insula Saba participând şi la lucrarea de predicare. Iată ce ne-au povestit ei.

O vizită pe insula Saba

Eu şi soţia mea suntem invitaţi de Ronald să-i facem o vizită. Pe parcursul anilor ’90, Ronald a fost singurul Martor de aici. El ne aşteaptă la aeroport şi e foarte bucuros că i-am adus o lădiţă cu legume, deoarece pe insulă nimeni nu face agricultură. Ne suim într-o camionetă şi urcăm încet un drum şerpuit de pe versantul muntelui Scenery până spre vârful acestui vulcan stins.

Ne oprim în localitatea Hell’s Gate în faţa unui panou de informaţii, deoarece Ronald vrea să vadă dacă mai este afişată invitaţia pentru cuvântarea publică de duminică. Spre bucuria noastră vedem că totul e neschimbat. Ne continuăm drumul spre cea mai mare localitate de pe insulă, Windwardside (Bătaia Vântului). După cum sugerează şi numele, această aşezare pitorească este situată în acea parte a insulei aflată în bătaia vântului, la 400 m deasupra nivelului mării. Când ajungem pe străduţa unde se află doar casa lui Ron, vedem la intrare o plăcuţă colorată pe care scrie „Sala Regatului a Martorilor lui Iehova“.

În timpul mesei de prânz îi pun lui Ron o întrebare care ne-a stăruit în minte încă de când ne-am planificat vizita: „Cum de eşti proclamator în Saba?“

„În 1993, după ce s-au încheiat lucrările de construcţie la filiala Martorilor lui Iehova din Puerto Rico, eu şi soţia mea am dorit să slujim în continuare în străinătate“, ne spune Ron. „Vizitaserăm înainte Saba cu un cuplu de pionieri şi aflaserăm că erau 1 400 de locuitori, dar nici un Martor. Aşa că am vorbit cu membrii comitetului filialei din Puerto Rico pentru a vedea dacă ne puteam muta aici.

Lucrurile au mers ca pe roate şi, în cele din urmă, am primit aprobarea să ne mutăm. Din nefericire, după doi ani petrecuţi pe insulă, soţia mea s-a îmbolnăvit grav şi a trebuit să ne întoarcem în California. După moartea soţiei, am venit înapoi în Saba. Ştiţi, mie nu-mi place să las ceva neterminat.“

Mărturia din casă-n casă în Saba

Ron locuieşte într-o casă veche de 100 de ani. Sufrageria e folosită şi ca Sală a Regatului. b În timp ce luăm micul dejun în bucătăria neacoperită a lui Ron, ne udă câţiva stropi de ploaie. După micul dejun, norii s-au mai risipit, aşa că pornim spre localitatea The Bottom pentru a predica din casă-n casă. La fiecare locuinţă, Ron salută locatarul, spunându-i pe nume. Discuţia noastră se concentrează asupra ştirilor locale de ultimă oră. Majoritatea oamenilor îl cunosc pe Ron şi sunt familiarizaţi cu ministerul său; mulţi acceptă cu bucurie publicaţii biblice.

Dacă nu-i cunoşti pe localnici, nu e uşor să ţii o evidenţă a oamenilor care s-au arătat interesaţi de mesajul despre Regat. De ce? Deoarece „legea cere ca toate casele să fie zugrăvite în aceeaşi culoare“, ne explică Ron. Şi, într-adevăr, privind în jur observ că toate casele de pe insula Saba sunt zugrăvite în alb şi au acoperişul roşu.

De fiecare dată, după ce încheiem discuţia noastră biblică cu un locatar, îl invităm să asiste la cuvântarea publică ce se va ţine duminică la Sala Regatului. Când nu este plecat de pe insulă, Ron ţine în fiecare săptămână o cuvântare publică. În prezent, pe insulă se conduc 17 studii biblice. La Comemorarea morţii lui Cristos celebrată în 2004 au asistat 20 de persoane. Deşi acest număr pare mic, el reprezintă 1% din populaţia insulei Saba.

Într-adevăr, Martorii lui Iehova depun toate eforturile să ajungă la cât mai mulţi oameni cu mesajul divin de salvare. Ei se achită cu fidelitate de misiunea de a ‘face discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor’, indiferent că-i găsesc pe o insuliţă ca Saba, sau pe un întreg continent. — Matei 28:19.

Din nefericire, vizita noastră a luat sfârşit. Ne luăm rămas bun de la gazda noastră, iar apoi urcăm în avion. Nu vom uita niciodată timpul petrecut la Poalele Sabei!

[Note de subsol]

a Se pare că piraţii au numit această localitate „The Bottom“ (Poalele) deoarece credeau că se afla la poalele unui vulcan.

b La 28 septembrie 2003, câţiva voluntari Martori din Florida (S.U.A.) au venit pe insula Saba pentru a renova o clădire din apropiere, iar, în prezent, aceasta serveşte drept Sală a Regatului.

[Hărţile de la pagina 10]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

PUERTO RICO

[Provenienţa fotografiei de la pagina 10]

Fundalul: www.sabatourism.com