1. Descrieți cum a fost distrus Ierusalimul.

ÎN 607 î.e.n., o armată numeroasă, condusă de regele babilonian Nebucadnețar al II-lea, a invadat Ierusalimul. Regele a înecat în sânge orașul. Biblia spune: „[Nebucadnețar] i-a omorât pe tinerii lor cu sabia, în casa sanctuarului lor, . . . nu i-a fost milă nici de tânăr, nici de fecioară, nici de bătrân, nici de cel slăbit de bătrânețe. . . . A ars casa adevăratului Dumnezeu și a dărâmat zidul Ierusalimului, a dat foc tuturor turnurilor de locuit și tuturor obiectelor de valoare, distrugând totul” (2 Cron. 36:17, 19).

2. Ce avertisment le-a dat Iehova locuitorilor Ierusalimului și ce avea să li se întâmple acestora?

² Această distrugere n-ar fi trebuit să-i ia prin surprindere pe locuitorii orașului. Ani la rând, profeții lui Dumnezeu îi avertizaseră că vor fi dați în mâinile babilonienilor dacă vor continua să încalce legea divină. Mulți iudei aveau să fie uciși de sabie, iar supraviețuitorii urmau să-și petreacă restul vieții în exilul babilonian (Ier. 15:2). Dar care erau condițiile de viață ale exilaților în Babilon? Și ce putem spune despre creștinii adevărați? S-au aflat ei vreodată într-o stare de captivitate asemănătoare celei babiloniene? Și dacă da, când?

3. Cum se deosebea viața israeliților exilați în Babilon de viața pe care o duseseră strămoșii lor în sclavia egipteană?

³ Prezicerile profeților s-au adeverit. Prin intermediul lui Ieremia, Iehova îi sfătuise pe iudei să accepte noua situație și să-și trăiască viața cum puteau mai bine: „Construiți case [în Babilon] și locuiți-le, faceți-vă grădini și mâncați-le rodul. Căutați pacea orașului în care v-am dus în exil și rugați-vă lui Iehova pentru el, căci pacea lui va fi și pacea voastră” (Ier. 29:5, 7). Cei care au ascultat de sfaturile lui Iehova au dus în Babilon o viață relativ normală. Cuceritorii babilonieni le-au permis, într-o anumită măsură, să se ocupe de propriile afaceri și să se deplaseze liber în țară. Babilonul era un centru comercial important al lumii antice. Documentele descoperite atestă că mulți iudei au învățat acolo arta negoțului, iar alții au devenit artizani pricepuți. Unii dintre ei chiar s-au îmbogățit. Viața în exil nu era la fel de grea ca viața în sclavie pe care o duseseră strămoșii lor în Egipt cu sute de ani înainte. (Citește Exodul 2:23-25.)

4. a) Cine, în afară de evreii răzvrătiți, a avut de suferit în captivitatea babiloniană? b) De ce nu puteau evreii să respecte toate cerințele Legii?

⁴ Așadar, evreii aflați în exil aveau lucrurile materiale necesare vieții. Dar ce se poate spune despre spiritualitatea lor? Templul lui Iehova și altarul fuseseră distruse, iar preoții nu mai slujeau în mod organizat. Printre exilați se aflau și slujitori fideli ai lui Dumnezeu care nu făcuseră nimic greșit și nu meritau să fie pedepsiți, dar care erau nevoiți să sufere alături de restul evreilor. Cu toate acestea, ei au făcut tot ce au putut ca să respecte Legea lui Dumnezeu. De exemplu, Daniel și cei trei tovarăși ai săi, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, nu au consumat alimente interzise evreilor. Știm, de asemenea, că Daniel i-a vorbit cu regularitate lui Dumnezeu în rugăciune (Dan. 1:8; 6:10). Totuși, aflându-se sub dominația unei națiuni păgâne, evreii fideli nu puteau să respecte toate cerințele Legii.

5. Ce promisiune i-a făcut Iehova poporului său și de ce este ea remarcabilă?

⁵ Dar aveau israeliții să i se mai închine vreodată lui Dumnezeu așa cum le cerea el, respectând toate cerințele Legii? Pe atunci, acest lucru părea imposibil, întrucât babilonienii nu își eliberau niciodată prizonierii. Dar Iehova nu a ținut cont de politica babiloniană. El promisese că își va elibera poporul, ceea ce s-a și întâmplat. Promisiunile lui Iehova nu rămân niciodată neîmplinite (Is. 55:11).

6, 7. De ce este necesar să ne ajustăm înțelegerea învățăturii referitoare la captivitatea în Babilonul cel Mare?

⁶ S-au aflat vreodată creștinii într-o situație asemănătoare captivității în Babilon? Ani la rând, revista Turnul de veghe a afirmat că slujitorii lui Dumnezeu din epoca modernă au intrat în captivitatea Babilonului cel Mare în 1918 și că au fost eliberați în 1919. Totuși, în articolul de față și în următorul, vom vedea câteva motive care au impus reanalizarea acestui subiect.

⁷ Babilonul cel Mare este imperiul mondial al religiei false. Dacă membrii poporului lui Dumnezeu ar fi fost în 1918 captivi în Babilonul cel Mare,  aceasta ar fi însemnat că, la acea dată, ei erau, într-un anumit fel, sclavii religiei false. Totuși, faptele arată că, în deceniile dinaintea Primului Război Mondial, slujitorii unși ai lui Dumnezeu ieșeau din Babilonul cel Mare, nu deveneau sclavii lui. E adevărat că cei unși au fost persecutați în Primul Război Mondial, dar necazurile lor au fost provocate, în principal, de autoritățile laice, nu de Babilonul cel Mare. Se pare, așadar, că poporul lui Iehova nu a intrat în captivitatea Babilonului cel Mare în 1918.

8. Explicați cum s-a corupt adevăratul creștinism. (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

⁸ La Penticosta din 33 e.n., mii de evrei și prozeliți au fost unși cu spirit sfânt. Acești creștini au devenit „un neam ales, o preoție regală, o națiune sfântă, un popor care să fie o proprietate specială”. (Citește 1 Petru 2:9, 10.) Apostolii au vegheat cu atenție asupra congregațiilor creștine. Dar, îndeosebi după moartea lor, s-au ridicat bărbați care au început să vorbească „lucruri denaturate ca să-i tragă pe discipoli după ei” (Fap. 20:30; 2 Tes. 2:6-8). Mulți dintre acești bărbați aveau poziții de răspundere în congregații, slujind ca supraveghetori, iar, mai târziu, ca episcopi. Începea, astfel, să se formeze o clasă clericală, în ciuda faptului că Isus le spusese continuatorilor săi: „Voi toți sunteți frați” (Mat. 23:8). Atrași de ideile filozofice ale lui Aristotel și Platon, unii oameni importanți au înlocuit treptat învățăturile curate din Cuvântul lui Dumnezeu cu idei religioase false.

9. Explicați cum a fost susținut creștinismul apostat de statul roman și cu ce rezultat.

⁹ În 313 e.n., împăratul roman păgân Constantin a recunoscut legal această formă apostată de creștinism. De atunci, Biserica și Statul au început să colaboreze strâns. De exemplu, după ce a convocat Conciliul de la Niceea, Constantin a ordonat ca preotul dizident Arius să fie trimis în exil deoarece respinsese ideea că Isus este Dumnezeu. Mai târziu, în timpul împăratului Teodosiu I (379-395 e.n.), Biserica Catolică, cum ajunsese să fie cunoscut creștinismul corupt, a devenit religia oficială a Imperiului Roman. Istoricii consideră că Roma păgână a fost „creștinată” în secolul al IV-lea. În realitate însă, la vremea aceea, creștinismul apostat făcea parte deja din Babilonul cel Mare, alături de religiile păgâne din Imperiul Roman. Cu toate acestea, un număr mic de creștini unși, asemănători grâului, se străduiau să-i slujească lui Dumnezeu, dar nimeni nu asculta ce spuneau ei. (Citește Matei 13:24, 25, 37-39.) Ei se aflau, realmente, în captivitatea Babilonului cel Mare!

10. De ce au început unii oameni să pună la îndoială învățăturile Bisericii?

¹⁰ Totuși, în primele secole ale erei creștine, mulți oameni puteau să citească Biblia în greacă sau latină și să compare învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu cu dogmele Bisericii. Aflând din Biblie că învățăturile Bisericii erau false, unii le-au respins. Totuși, era riscant să-și exprime deschis opiniile deoarece puteau să-și piardă viața.

11. Cum a ajuns Biblia sub controlul clerului?

¹¹ Cu trecerea timpului însă, tot mai puțini oameni știau greacă și latină,  iar Biserica li se împotrivea celor care încercau să traducă Biblia în limbile de circulație ale vremii. Din acest motiv, doar unii clerici și câțiva oameni instruiți puteau citi Biblia. Cei care nu erau de acord cu învățăturile Bisericii erau aspru pedepsiți. Creștinii unși fideli trebuiau să se întrunească în grupuri mici, iar unii nu se puteau întruni deloc. Asemenea evreilor exilați în Babilon, clasa preoțească unsă nu putea să i se închine lui Iehova în mod organizat. Babilonul cel Mare îi strângea pe oameni ca într-o menghină!

12, 13. Ce factori au slăbit, într-o oarecare măsură, controlul exercitat de Babilonul cel Mare? Explicați.

¹² Dar aveau creștinii adevărați să fie vreodată liberi să i se închine lui Dumnezeu așa cum voia el? Da! Licăriri de lumină spirituală începeau să străpungă întunericul, la această schimbare contribuind doi factori importanți. Primul a fost inventarea presei de tipărit cu litere mobile, la mijlocul secolului al XV-lea. Până atunci, Biblia era copiată de mână, cu multă migală. Copiile se găseau greu și erau foarte costisitoare, unui copist iscusit trebuindu-i zece luni ca să copieze de mână întreaga Biblie. Mai mult decât atât, materialele folosite, pergamentul sau velinul, erau foarte scumpe. În schimb, cu o presă de tipărit și hârtie, un tipograf priceput putea tipări 1 300 de pagini pe zi.

¹³ Al doilea factor important a fost traducerea Bibliei. La începutul secolului al XVI-lea, câțiva bărbați curajoși s-au hotărât să traducă Biblia în limbile de circulație ale vremii. Mulți dintre ei  au făcut această lucrare cu riscul vieții. Conducătorii Bisericii s-au alarmat deoarece știau că, odată ajunsă în mâna unui bărbat sau a unei femei cu teamă de Dumnezeu, Biblia devenea o armă periculoasă. Și așa s-a și întâmplat. De îndată ce a devenit disponibilă, oamenii au citit-o și au început să se întrebe: Unde se vorbește în Cuvântul lui Dumnezeu despre purgatoriu, despre slujbe de înmormântare plătite, despre papi și despre cardinali? Capii religioși se simțeau ofensați pentru că oamenii puneau astfel de întrebări. Cum de îndrăzneau gloatele să le pună la îndoială autoritatea? Prin urmare, Biserica a ripostat, declarându-i eretici pe toți cei care le respingeau doctrinele, dintre care unele se bazau pe ideile filozofice păgâne ale lui Platon și ale lui Aristotel. Aceștia trăiseră cu sute de ani înainte de Cristos. Biserica dădea sentința de condamnare la moarte, iar Statul o executa. Scopul acestor măsuri radicale era acela de a-i împiedica pe oameni să citească Biblia și să pună la îndoială autoritatea Bisericii. În mare parte, aceste măsuri au dat rezultate. Totuși, au existat câțiva oameni curajoși care nu s-au lăsat intimidați de Babilonul cel Mare. Ei găsiseră în Cuvântul lui Dumnezeu adevărul și voiau să cunoască și mai mult. Eliberarea din religia falsă se apropia.

14. a) Ce au făcut mulți dintre cei însetați după adevăr? b) Explicați cum a căutat fratele Russell adevărul.

¹⁴ Mulți dintre cei însetați după adevăr au fugit în țări unde controlul exercitat de Biserică nu era așa de mare. Ei își doreau să citească, să studieze Biblia și să vorbească despre cele învățate, fără ca cineva să le impună ce să creadă. Una dintre aceste țări a fost Statele Unite ale Americii. Aici, Charles Taze Russell și câțiva colaboratori au început în 1870 să studieze Biblia în mod sistematic. Inițial, fratele Russell a vrut să afle care dintre marile religii preda adevărul. În acest sens, el a comparat cu atenție învățăturile mai multor religii, inclusiv ale celor necreștine, cu învățăturile Bibliei. În scurt timp, și-a dat seama că niciuna dintre aceste religii nu urma în totalitate ceea ce spune Biblia. El chiar s-a întâlnit cu mai mulți reprezentanți ai bisericilor locale, sperând că aceștia vor accepta adevărurile pe care el și colaboratorii lui le descoperiseră în Biblie și că le vor preda enoriașilor lor. Dar aceștia nu erau interesați de adevăr. Astfel, Studenții în Biblie au înțeles că trebuiau să rupă orice legătură cu cei care erau hotărâți să susțină religia falsă. (Citește 2 Corinteni 6:14.)

15. a) Când au ajuns creștinii sub jugul Babilonului cel Mare? b) Ce întrebări vor fi analizate în articolul următor?

¹⁵ În acest articol am învățat că adevărații creștini au intrat în captivitatea Babilonului cel Mare imediat după moartea ultimului apostol, adică în secolul al II-lea e.n. Dar trebuie să aflăm răspunsul și la următoarele întrebări: De unde știm că în deceniile dinaintea anului 1914 creștinii unși se eliberau de sub jugul Babilonului cel Mare? Este adevărat că Iehova a fost nemulțumit că slujitorii săi au încetinit ritmul în lucrarea de predicare pe parcursul Primului Război Mondial? Și-au încălcat unii frați, în această perioadă, neutralitatea creștină, pierzând, astfel, aprobarea lui Iehova? Când s-au eliberat ei din sclavia religiei false? La aceste întrebări se va răspunde în articolul următor.