CREZI că ai ceva în comun cu profeții din vechime? În „Glosarul de termeni biblici” din ediția din 2013 a Traducerii lumii noi în limba engleză, termenul „profet” este definit astfel: „Persoană prin care Dumnezeu își face cunoscute scopurile. Profeții au acționat ca purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu, transmițând nu doar preziceri, ci și învățăturile, poruncile și judecățile lui Iehova”. Chiar dacă nu faci preziceri, tu vorbești în numele lui Dumnezeu, proclamând ceea ce se spune în Cuvântul său (Mat. 24:14).

Este un mare privilegiu să le vorbim altora despre Dumnezeul nostru, Iehova, și să-i învățăm care este voința sa cu privire la omenire! Noi participăm la această lucrare împreună cu ‘îngerul care zboară prin mijlocul cerului’ (Rev. 14:6). Totuși, este posibil să ne confruntăm cu unele probleme care ne-ar putea face să pierdem din vedere acest privilegiu minunat. De exemplu, s-ar putea să ne simțim obosiți, descurajați sau lipsiți de valoare. Profeții fideli din vechime s-au confruntat cu aceleași probleme, însă ei n-au renunțat. Iar Iehova i-a ajutat să se achite de însărcinările lor. Să analizăm câteva exemple și să vedem cum îi putem imita.

Uneori s-ar putea să fim obosiți din cauza activităților de zi cu zi și să nu ne simțim în stare să mergem în predicare. E adevărat, avem nevoie de odihnă; chiar și Isus și apostolii au avut nevoie să se odihnească (Mar. 6:31). Dar să ne gândim la Ezechiel și la misiunea pe care a avut-o în Babilon, în mijlocul israeliților ce fuseseră luați captivi din Ierusalim. Cu o anumită ocazie, Dumnezeu i-a zis lui Ezechiel să ia o cărămidă și să graveze pe ea orașul Ierusalim. Apoi, Ezechiel trebuia să  pornească un asediu simbolic împotriva orașului în miniatură stând culcat pe partea stângă 390 de zile, iar apoi, pe partea dreaptă 40 de zile. Iehova i-a zis lui Ezechiel: „Iată, voi pune funii peste tine ca să nu te întorci de pe-o parte pe cealaltă, până nu-ți vei împlini zilele asediului” (Ezec. 4:1-8). În mod sigur, acest lucru nu putea trece neobservat de israeliții exilați. Mai bine de un an, Ezechiel urma să facă zi de zi această activitate istovitoare. Cum avea el să se achite de însărcinarea primită?

Ezechiel a înțeles de ce fusese trimis ca profet. Când l-a trimis, Dumnezeu i-a spus: „Fie că vor asculta, fie că nu . . . , [israeliții] vor ști că a fost un profet în mijlocul lor” (Ezec. 2:5). El n-a uitat scopul misiunii sale. Astfel, de bunăvoie, el a pus în scenă asediul simbolic asupra Ierusalimului. Ezechiel s-a dovedit a fi un profet adevărat. Când el și ceilalți exilați au primit vestea că „orașul a fost distrus”, israeliții au înțeles că în mijlocul lor fusese un profet (Ezec. 33:21, 33).

În prezent, noi îi avertizăm pe oameni despre distrugerea iminentă a sistemului lui Satan. Chiar dacă din punct de vedere fizic suntem probabil obosiți, ne folosim energia ca să predicăm Cuvântul lui Dumnezeu, să facem vizite ulterioare și să conducem studii biblice. Pe măsură ce profețiile referitoare la încheierea acestui sistem se împlinesc, avem satisfacția de a ști că suntem ‘persoane prin care Dumnezeu își face cunoscute scopurile’.

Cu ajutorul spiritului sfânt, și noi ne străduim din răsputeri să le transmitem oamenilor mesajul lui Dumnezeu. Totuși, uneori ne-am putea simți descurajați din cauza modului în care reacționează aceștia. În acest caz, ar fi bine să ne amintim de exemplul profetului Ieremia. El a fost insultat și batjocorit deoarece le proclama israeliților mesajul lui Dumnezeu. La un moment dat, Ieremia chiar a spus: „Nu voi mai aminti de el și nu voi mai vorbi în numele lui”. Ieremia a fost un om cu sentimente ca ale noastre. Cu toate acestea, el a continuat să transmită mesajul lui Dumnezeu. De ce? Profetul a spus în continuare: „Dar în inima mea a fost ca un foc mistuitor închis în oasele mele. M-am obosit să-l țin în mine, însă n-am putut” (Ier. 20:7-9).

În mod asemănător, dacă ne simțim descurajați din cauza reacției oamenilor, putem învinge acest sentiment meditând la mesajul pe care-l proclamăm. Acesta poate fi ‘ca un foc mistuitor închis în oasele noastre’. Obiceiul de a citi din Biblie în fiecare zi ne poate ajuta să păstrăm aprins focul din noi.

Unii slujitori ai lui Iehova se simt derutați când primesc o însărcinare la care nu se așteptau sau de care nu știu exact cum să se achite. Probabil că profetul Osea s-a simțit la fel. Iehova i-a poruncit: „Du-te și ia-ți o soție care va comite fornicație și copii din fornicație” (Os. 1:2). Imaginează-ți cum te-ai simți dacă ar urma să te căsătorești, iar Dumnezeu ți-ar spune că mireasa ta va comite imoralitate. Osea a acceptat această însărcinare. El a luat-o pe Gomer de soție, iar aceasta i-a născut un fiu. Mai târziu, ea a născut o fiică, iar apoi încă un fiu. Se pare că ultimii doi copii s-au născut în urma unor relații adultere. Iehova îi spusese lui Osea că viitoarea lui soție „va alerga după amanții ei pătimași”. Să remarcăm că ea urma să aibă mai mulți amanți. Iar apoi avea să încerce să se întoarcă la Osea. Dacă ai fi fost în locul acestui profet, ai fi luat-o înapoi pe soția ta? Exact asta i-a spus Iehova lui Osea să facă! Profetul a adus-o înapoi, chiar cumpărând-o cu un preț mare (Os. 2:7; 3:1-5).

Probabil că Osea s-a întrebat cărui scop avea să servească îndeplinirea acestei însărcinări. Totuși, întrucât Osea a făcut în mod fidel ce i-a cerut Iehova, exemplul său ne ajută să înțelegem durerea pe care a simțit-o probabil Dumnezeul Atotputernic când națiunea Israel l-a trădat. Și adevărul este că unii israeliți sinceri chiar s-au întors la Dumnezeu.

 În prezent, Dumnezeu nu-i spune nimănui să-și ia „o soție care va comite fornicație”. Dar ce putem învăța din faptul că Osea a fost dispus să accepte o astfel de însărcinare? De exemplu, putem învăța să fim dispuși să predicăm vestea bună despre Regat „în public și din casă în casă”, chiar dacă nu ne este ușor (Fap. 20:20). Probabil că unele aspecte ale lucrării de predicare ți se par dificile. Nu puțini dintre cei care studiază cu Martorii lui Iehova spun că le place să studieze Biblia, dar că nu vor merge niciodată să predice din casă-n casă. Mai târziu, mulți dintre ei fac exact ceea ce înainte credeau că le-ar fi imposibil să facă. Înțelegi ideea?

Mai putem învăța ceva din faptul că Osea a acceptat o însărcinare dificilă. El ar fi putut refuza să participe la drama simbolică ce avea legătură cu soția sa. Dar cine altcineva ar fi știut despre această însărcinare dacă Osea n-ar fi scris această relatare? Și noi am putea trece printr-o situație în care să avem ocazia să vorbim despre Iehova și nimeni să nu știe despre asta. Așa s-a întâmplat cu Anna, o elevă de liceu din Statele Unite. O profesoară le-a cerut elevilor să scrie un eseu despre un subiect cu privire la care aveau convingeri ferme, iar apoi să încerce să convingă clasa. Anna ar fi putut lăsa să-i scape această ocazie de a depune mărturie. Însă ea a considerat că era o ocazie de la Dumnezeu. Intuind posibila reacție a clasei, Anna s-a rugat lui Iehova și a simțit dorința de a se folosi de ocazia ivită. Ea a scris un eseu intitulat: „Evoluția: Să analizăm dovezile”.

Când Anna a prezentat eseul în fața clasei, o colegă despre care toți știau că credea în evoluție a asaltat-o cu întrebări. Anna și-a apărat cu succes convingerile. Profesoara a fost impresionată și i-a dat Annei premiul pentru cel mai convingător eseu. De atunci, Anna a avut mai multe discuții despre creație cu acea colegă care încercase s-o contrazică. Care a fost rezultatul faptului că a acceptat această „însărcinare” de la Iehova? Anna spune: „Acum predic vestea bună cu convingere și fără să-mi fie teamă”.

Deși nu suntem profeți în sensul absolut al cuvântului, imitând spiritul de sacrificiu al profeților Ezechiel, Ieremia și Osea, și noi putem îndeplini cu succes voința lui Iehova! La închinarea în familie sau la studiul personal, putem să citim și despre alți profeți din vechime și să vedem cum am putea imita exemplul lor.