Salt la conţinut

Salt la cuprins

Mese calde de acasă la birou — în stil Mumbai

Mese calde de acasă la birou — în stil Mumbai

Mese calde de acasă la birou — în stil Mumbai

IMAGINEAZĂ-ŢI că-ţi începi ziua la cinci dimineaţa, când pleci spre birou. După o jumătate de zi de muncă, ce bine ţi-ar prinde la ora prânzului o mâncare ca acasă, condimentată exact pe gustul tău! Pentru mii de oameni care muncesc în Mumbai (India), aceasta nu rămâne doar o dorinţă, ci devine realitate graţie renumiţilor dabbawalas, cum se numesc cei ce livrează la birou mâncăruri calde gătite acasă. *

O ocazie ce nu putea fi ratată

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, oraşul Mumbai, numit pe atunci Bombay, era un înfloritor centru comercial. Oamenii de afaceri de aici, atât englezi, cât şi indieni, aveau mult de mers până la birou. Transportul era lent, iar restaurantele, puţine şi rare. Întrucât toţi îşi doreau la prânz mâncare gătită acasă, servitorii erau nevoiţi să o transporte de la locuinţa stăpânului la biroul lui. Văzând în aceasta o bună ocazie de a câştiga bani, un om de afaceri cu spirit intuitiv a adus în oraş tineri din zonele rurale, care nu aveau loc de muncă, şi a pus bazele unui serviciu de livrare domiciliu-birou. Deşi a avut un început mic, în timp afacerea a prosperat.

Cererea de mâncare gătită acasă nu a scăzut nici în prezent. E adevărat, acum există mai multe restaurante, însă mâncarea gătită acasă este mai ieftină şi mai apreciată. În plus, unii oameni au probleme de sănătate şi trebuie să urmeze un anumit regim alimentar. Alţii au restricţii de natură religioasă. Unii, de pildă, nu consumă ceapă sau usturoi. Or preparatele de restaurant conţin astfel de ingrediente. Prin urmare, serviciul de livrare domiciliu-birou elimină problemele legate de regimul alimentar.

Un sistem extrem de eficient

Acest sistem de livrare este relativ simplu şi nu s-a schimbat cu mult de-a lungul anilor, cu excepţia amplorii. Azi, mai bine de 5 000 de bărbaţi şi câteva femei transportă peste 200 000 de prânzuri pe zi, de la locuinţe aflate în cartierul lor la diverse birouri răspândite în acest oraş aglomerat, cu o populaţie de peste 20 de milioane de locuitori. Activitatea harnicilor dabbawalas se întinde pe o rază de 60 km; unii merg pe jos, transportând 30, 40 de sufertaşe într-un cărucior, iar alţii călătoresc cu bicicleta sau cu trenurile suburbane. În orice caz, toţi livrează exact ceea ce trebuie la adresa exactă şi la ora exactă. De fapt, se spune că sistemul înregistrează o singură eroare la 6 milioane de livrări! Cum au reuşit ei să stabilească un asemenea record?

În 1956, dabbawalas au fost înregistraţi legal ca societate caritabilă, cu un comitet executiv şi personal administrativ. Grupurile de lucrători, care au fiecare un coordonator, funcţionează ca entităţi separate. Toţi sunt însă parteneri şi acţionari în cadrul societăţii. Acesta, spun ei, ar fi secretul succesului lor. De fapt, în cei peste o sută de ani de existenţă, în sistemul dabbawalas n-a avut loc nicio grevă.

Dabbawalas poartă un card de identitate şi sunt uşor de recunoscut, după cămaşa şi boneta lor albe şi după pantalonii largi. Dacă nu poartă boneta, întârzie sau lipsesc nemotivat de la muncă ori sunt prinşi că beau alcool în timpul serviciului, riscă să fie amendaţi.

O zi din viaţa unui dabbawala

Până la 8.30, un membru al familiei clientului, probabil soţia, pregăteşte mâncarea şi o pune în sufertaş, numit în India dabba. De obicei, un dabba are mai multe compartimente care se potrivesc perfect unul peste celălalt şi care sunt fixate cu ajutorul unor cleme metalice. Dabbawala adună mai multe sufertaşe dintr-o anumită zonă, le pune pe bicicletă sau într-un cărucior şi porneşte în viteză spre gară, unde se întâlneşte cu alţi colegi de grup. Aici sortează recipientele în funcţie de destinaţie, asemenea poştaşului, corespondenţa.

Fiecare sufertaş are un cod de culoare alfanumeric ce indică zona de unde provine mâncarea, cea mai apropiată gară, staţia de destinaţie, numele clădirii şi numărul etajului. Recipientele destinate unei anumite zone sunt strânse laolaltă şi puse într-un cadru lung de lemn, în care încap maxim 48 de sufertaşe. La sosirea trenului, acestea sunt încărcate într-un compartiment special din apropierea cabinei mecanicului. Când trenul ajunge într-o gară importantă, sufertaşele sunt sortate din nou şi transportate până la staţia de destinaţie. Acolo sunt sortate pentru ultima oară şi livrate clientului cu bicicleta sau cu căruciorul.

Aceste modalităţi de transport nu sunt doar eficiente, ci şi ieftine. Mai mult, un dabbawala nu rămâne niciodată blocat în trafic; cu bicicleta poate oricând s-o ia pe un drum lăturalnic sau să se strecoare printre maşini. Drept urmare, mâncarea ajunge la biroul clientului nici mai devreme, nici mai târziu de 12.30. Apoi, între 13.15 şi 14.00, după ce destoinicul dabbawala a luat şi el masa de prânz, adună sufertaşele goale şi le returnează proprietarilor. Un membru al familiilor acestora le spală şi le pregăteşte pentru a doua zi. Întregul proces, de la început şi până la sfârşit, este rapid şi eficient, desfăşurându-se asemenea unui concurs de ştafetă.

Un serviciu umil, dar mult apreciat

Reputaţia excelentă pe care şi-au făcut dabbawalas nu a trecut neobservată. Unele organizaţii au analizat sistemul lor de livrare pentru a aplica aceleaşi principii şi în alte domenii de afaceri. Dabbawalas au fost şi protagoniştii unor filme documentare. Publicaţia Forbes Global Magazine le-a acordat o diplomă Six Sigma pentru performanţele lor ce se apropie de perfecţiune. Dabbawalas au intrat în Cartea recordurilor şi au fost menţionaţi în studii de caz la Facultatea de Administraţie şi Afaceri din cadrul Universităţii Harvard (SUA). Au fost vizitaţi chiar şi de oficialităţi, inclusiv de un membru al familiei regale britanice, care a fost atât de impresionat de munca lor, încât i-a invitat pe unii la nunta lui în Anglia.

Azi, dabbawalas folosesc computerul şi telefonul mobil pentru a prelua comenzi şi a ţine evidenţa contabilă a activităţii lor. Modalitatea de livrare a mâncării nu s-a schimbat însă. De aceea, la ora prânzului, mulţi lucrători flămânzi din Mumbai se bucură la gândul că o masă caldă gătită acasă va sosi dintr-o clipă în alta la biroul lor — şi nu va întârzia niciun minut!

[Notă de subsol]

^ par. 2 Dabba înseamnă „recipient“, iar wala se referă la persoana care prestează acest serviciu. Există mai multe variante de scriere a cuvântului.

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Încărcarea sufertaşelor în tren

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Compartimentele unui „dabba“ se potrivesc perfect unul peste celălalt, facilitând transportarea lui

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Acest sistem eficient de livrare a devenit un model pentru multe firme