Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să mă las de şcoală?

Să mă las de şcoală?

Tinerii se întreabă

Să mă las de şcoală?

Câte clase crezi că ar trebui să faci?

․․․․․

Câte clase ar vrea părinţii tăi să faci?

․․․․․

SE POTRIVESC cele două răspunsuri? Chiar dacă da, iar tu eşti încă elev, probabil sunt zile în care ţi-ai dori să nu mai mergi la şcoală. Te regăseşti în următoarele remarci ale unor colegi de-ai tăi?

„Uneori eram atât de stresată, încât nici nu voiam să mă dau jos din pat. Îmi ziceam: «De ce trebuie să merg la şcoală şi să învăţ lucruri pe care nu le voi folosi niciodată?».“ (Rachel)

„De multe ori eram atât de sătul de şcoală, că pur şi simplu îmi doream să renunţ şi să mă angajez undeva. Aveam impresia că şcoala nu-mi folosea la nimic; aş fi vrut mai degrabă să câştig nişte bani în tot acest timp.“ (John)

„Temele îmi luau patru ore în fiecare seară! Eram atât de prinsă cu o mulţime de proiecte, de referate şi de teste, toate unul după altul, încât simţeam că nu mai fac faţă şi voiam să mă las de şcoală.“ (Cindy)

„La noi la şcoală au fost conflicte violente între bande, o ameninţare cu bombă, trei încercări de sinucidere şi chiar un caz de sinucidere. Uneori, mi se părea prea de tot şi-mi doream să plec!“ (Rose)

Te-ai confruntat şi tu cu situaţii similare? Dacă da, ce situaţie te-a făcut să-ţi doreşti să te laşi de şcoală?

․․․․․

Poate chiar acum te gândeşti serios să renunţi. Dar cum poţi şti dacă vrei să faci asta pentru că e momentul sau pur şi simplu pentru că te-ai săturat de şcoală?

Câţi ani de şcoală să fac?

Ştiai că în unele ţări învăţământul obligatoriu este de numai 5–8 clase? În altele însă, sunt obligatorii 10–12 clase. Prin urmare, cerinţele legale diferă de la ţară la ţară.

În plus, în unele state este permisă şcolarizarea la domiciliu, parţială sau totală, elevul nefiind deci nevoit să meargă la o şcoală obişnuită. În aceste cazuri, nu înseamnă că elevul se lasă de şcoală, întrucât el are permisiunea părinţilor şi beneficiază de colaborarea lor.

Dacă te gândeşti, totuşi, să întrerupi studiile înainte de a absolvi clasele obligatorii — fie la o şcoală obişnuită, fie la domiciliu —, trebuie să iei în considerare următoarele întrebări:

Ce spune legea? Aşa cum s-a menţionat, durata învăţământului obligatoriu, stabilită prin lege, diferă de la o ţară la alta. Care e durata învăţământului obligatoriu în ţara ta? Ai terminat aceste clase? Dacă ignori sfatul biblic de ‘a fi supus autorităţilor superioare’ şi renunţi la şcoală înainte de vreme, înseamnă că abandonezi în mod nejustificat şcoala (Romani 13:1).

Mi-am atins obiectivele legate de instruire? Ce obiective ai dori să atingi cu ajutorul instruirii şcolare? Nu eşti sigur? Ar trebui să fii! Altminteri, eşti asemenea unui om care călătoreşte cu trenul şi nu ştie unde vrea să ajungă. Aşadar, discută cu părinţii şi completează spaţiile libere din chenarul  „Obiectivele mele legate de instruire“, de la pagina 28. Aceasta te va ajuta să nu pierzi din vedere scopul şcolarizării şi să stabileşti împreună cu părinţii durata ei (Proverbele 21:5).

Profesorii şi alte persoane îţi vor da, fără îndoială, sfaturi în privinţa duratei instruirii. Însă decizia finală le aparţine părinţilor (Proverbele 1:8; Coloseni 3:20). Dacă renunţi la şcoală înainte de a-ţi atinge obiectivele pe care le-ai fixat împreună cu părinţii, înseamnă că abandonezi în mod nejustificat şcoala.

De ce vreau să renunţ? Ai grijă să nu te amăgeşti singur (Ieremia 17:9). Oamenii au tendinţa de a atribui intenţii nobile unor acţiuni în realitate egoiste (Iacov 1:22).

Scrie mai jos ce motive onorabile ai ca să renunţi înainte de vreme la şcoală.

․․․․․

Acum, scrie unele motive egoiste.

․․․․․

Ce motive onorabile ai menţionat? Poate vrei să-ţi ajuţi financiar familia sau să te implici într-o lucrare de voluntariat, de pildă, să-i ajuţi pe alţii să-l cunoască pe Dumnezeu. Dar care ar fi unele motive egoiste? Poate vrei să scapi de examene ori de teme. Dificultatea constă însă în a identifica motivul principal: a vedea dacă este unul onorabil ori unul egoist.

Uită-te peste ce ai scris şi, cu sinceritate, numerotează în ordinea importanţei (de la 1 la 5) motivele pentru care vrei să renunţi la şcoală. Dacă vrei să o faci doar pentru a scăpa de probleme, s-ar putea să ai o mare surpriză.

Ce-i atât de rău în a te lăsa de şcoală?

A te lăsa de şcoală e ca şi cum ai sări din tren înainte de a ajunge la destinaţie. Poate că trenul nu-ţi oferă cele mai bune condiţii de călătorie, iar tovarăşii de drum sunt nepoliticoşi. Dacă sari însă din tren, nu numai că nu vei ajunge la destinaţie, dar chiar te-ai putea răni grav. În mod similar, dacă abandonezi şcoala, s-ar putea să nu-ţi atingi obiectivele legate de instruire şi probabil că îţi vei crea probleme: unele evidente, altele total neprevăzute.

Probleme evidente Este posibil să-ţi găseşti mai greu un loc de muncă, iar dacă vei găsi totuşi unul, vei avea un salariu mai mic decât dacă ţi-ai fi terminat şcoala. Pentru a avea un trai cât de cât decent, va trebui să munceşti mai multe ore, într-un mediu care s-ar putea să fie chiar şi mai neplăcut decât cel de la şcoală.

Probleme neprevăzute Cercetările arată că în cazul celor care abandonează şcoala există un risc mai mare de a se îmbolnăvi, de a deveni părinţi prea devreme, de a fi închişi şi chiar de a ajunge să depindă de programe de asistenţă socială.

Bineînţeles, nici absolvirea şcolii nu este în sine o garanţie că vei evita aceste probleme. Dar de ce să-ţi asumi în mod inutil un astfel de risc?

De ce să nu renunţi

E adevărat, dacă tocmai ai luat o notă mică la un test sau ai avut o zi grea la şcoală, poate că îţi doreşti să renunţi — orice problemă viitoare ar părea nesemnificativă pe lângă cea din prezent. Totuşi, înainte de a alege calea minimei rezistenţe, meditează la ceea ce au spus elevii citaţi anterior despre foloasele pe care le-au tras pentru că nu au abandonat şcoala.

„Am învăţat să perseverez şi să fiu tare. Am mai învăţat că de atitudinea ta depinde dacă îţi place sau nu ceea ce faci. Şcoala m-a ajutat să-mi îmbunătăţesc aptitudinile artistice şi m-a calificat pentru un viitor loc de muncă.“ (Rachel)

„Acum ştiu că, dacă muncesc din greu, îmi pot atinge obiectivele. La liceu urmez un curs tehnic ce mă va califica pentru meseria la care visez: mecanic de tipografie.“ (John)

„Şcoala mă învaţă să rezolv problemele cu care mă confrunt în clasă sau în afara ei. Simt că m-am maturizat găsind soluţii la problemele legate de învăţătură şi de relaţiile cu alţii ori la cele de natură fizică.“ (Cindy)

„Şcoala mă pregăteşte pentru greutăţile de la locul de muncă. În plus, am trecut prin multe situaţii care m-au determinat să-mi examinez temeiul credinţei. Astfel, şcoala m-a ajutat să-mi întăresc convingerile religioase.“ (Rose)

Înţeleptul rege Solomon a scris: „Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui. Mai bun este cel răbdător decât cel cu spiritul trufaş“ (Eclesiastul 7:8). Aşadar, în loc să te laşi de şcoală, caută să rezolvi cu răbdare problemele pe care le ai de înfruntat. Dacă vei face aşa, vei constata că, şi în cazul şcolii, sfârşitul e mai bun decât începutul.

MEDITEAZĂ LA ACESTE ÎNTREBĂRI

● Cum te poate ajuta fixarea unor obiective pe termen scurt legate de instruire să profiţi la maximum de anii de şcoală?

● De ce e important să ştii cât de cât ce loc de muncă ai vrea să ai după terminarea şcolii?

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 27]

CE SPUN ALŢI TINERI

„La şcoală am prins drag de carte. E minunat să poţi înţelege gândurile şi sentimentele cuiva prin lectură!“

„Am probleme cu stabilirea priorităţilor. Dar fără şcoală ar fi mai rău! Ea mă ajută să am un program, să respect o planificare şi să fac lucrurile importante.“

[Legendele fotografiilor]

Esme

Christopher

[Chenarul de la pagina 28]

OBIECTIVELE MELE LEGATE DE INSTRUIRE

Un rol important al instruirii este acela de a te pregăti pentru un loc de muncă ce te va ajuta să te întreţii mai întâi pe tine şi apoi familia pe care probabil ţi-o vei întemeia (2 Tesaloniceni 3:10, 12). Te-ai gândit ce fel de serviciu vrei să ai şi cum te pot pregăti anii de şcoală pentru el? Ca să-ţi dai seama dacă instruirea te îndrumă în direcţia corectă, răspunde la următoarele întrebări:

Care sunt punctele mele forte? (De pildă, te înţelegi bine cu cei din jur? Îţi place să faci munci manuale, să realizezi ori să repari unele obiecte? Eşti bun la analizarea şi rezolvarea problemelor?)

 ․․․․․

Ce locuri de muncă mi-ar permite să-mi pun în valoare punctele forte?

․․․․․

Ce posibilităţi de angajare există în zona în care locuiesc?

․․․․․

Ce materii pe care le studiez acum mă pregătesc pentru a intra în câmpul muncii?

․․․․․

Ce opţiuni legate de instruire m-ar ajuta să-mi ating mai uşor obiectivele?

․․․․․

Nu uita, obiectivul tău este acela de a absolvi o şcoală care să-ţi fie utilă în viaţă. Nu cădea însă nici în cealaltă extremă, de a rămâne o veşnicie pe băncile şcolii — cu alte cuvinte, de a nu coborî niciodată din tren — pentru că vrei să fugi de responsabilităţile de adult.

[Chenarul de la pagina 29]

PENTRU PĂRINŢI

„Profesorii mă plictisesc îngrozitor!“ „Am prea multe teme de făcut!“ „Mă lupt până şi să iau note de trecere! Ce rost mai are să încerc?“ Din cauza unor astfel de dificultăţi, unii tineri sunt tentaţi să abandoneze şcoala înainte de a dobândi deprinderile necesare pentru a-şi câştiga existenţa. Dacă fiul sau fiica voastră vrea să se lase de şcoală, ce aţi putea face?

Analizaţi-vă propria atitudine faţă de instruire. Aţi considerat şcoala o pierdere de vreme, un fel de „închisoare“ în care a trebuit să staţi până aţi putut urmări obiective mai interesante? Dacă da, atitudinea voastră faţă de învăţătură s-ar putea să-i fi influenţat pe copiii voştri. Realitatea este că o bună instruire îi va ajuta să dobândească ‘înţelepciune practică şi capacitate de gândire’, calităţi de care vor avea nevoie ca să reuşească în viaţă (Proverbele 3:21).

Asiguraţi-le un cadru potrivit. Unii copii ar putea lua note mai bune dacă ar şti cum să studieze sau dacă ar avea un cadru propice învăţării. În acest sens, nu e nevoie decât de un birou cu puţine lucruri pe el, de suficientă lumină şi de câteva instrumente de cercetare. Vă puteţi ajuta copilul să progreseze, fie în plan şcolar, fie în plan spiritual, oferindu-i instruire şi creându-i cadrul potrivit pentru a medita (1 Timotei 4:15).

Implicaţi-vă. Consideraţi-i pe profesori şi pe îndrumătorii şcolari aliaţi, nu duşmani. Faceţi cunoştinţă şi staţi de vorbă cu ei. Discutaţi despre obiectivele copilului vostru şi despre dificultăţile pe care le întâmpină. Dacă îi este greu să ia note bune, căutaţi să aflaţi cauza. De exemplu, consideră cumva că, dacă va fi un elev eminent, va ajunge ţinta hărţuielilor şi a batjocurilor? Are vreo problemă cu un profesor? Ce se poate spune despre materii? Programa şcolară ar trebui să-l stimuleze, nu să-l împovăreze. Sau nu cumva e vorba de o problemă de natură fizică, de pildă, are vederea slabă ori o tulburare de învăţare?

Cu cât vă veţi implica mai mult în instruirea şcolară şi spirituală a copilului vostru, cu atât şansele lui de reuşită vor fi mai mari (Proverbele 22:6).

[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]

A te lăsa de şcoală e ca şi cum ai sări din tren înainte de a ajunge la destinaţie