Salt la conţinut

Salt la cuprins

Numele Iehova în Pacific

Numele Iehova în Pacific

 Numele Iehova în Pacific

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN FIJI

MULŢIMEA era complet uimită. Cei ce sosiseră pe insula lor din Pacific şi-au închis ochii înainte de a gusta din bucatele alese pregătite în cinstea lor. „Ce faceţi?“, au întrebat localnicii.

„Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile Sale“, li s-a răspuns.

„Unde trăieşte Dumnezeul vostru?“, au dorit localnicii să ştie.

„În cer“, au spus vizitatorii.

„Care e numele Lui?“

„Iehova.“

„Dumnezeul vostru mănâncă?“, au întrebat localnicii.

„Dumnezeu e Spirit“, li s-a răspuns. „El nu e ca noi; El este veşnic. Pământul, cerul, marea şi toate lucrurile au fost făcute de El. Dumnezeu ne-a făcut şi pe noi.“

Băştinaşii au rămas uimiţi la auzul acestor adevăruri simple. Apoi i-au întrebat pe străini de ce veniseră pe insula lor. Răspunsul a fost simplu: „Am venit să vă învăţăm despre adevăratul Dumnezeu, Iehova, şi despre Fiul Său, Isus, Mântuitorul nostru“. — From Darkness to Light in Polynesia, de William Wyatt Gill.

Cine erau aceşti străini? Erau Martori ai lui Iehova? Nu. Erau doi învăţători tahitieni, de fapt, doi evanghelizatori, care în 15 iunie 1824 au sosit pe insula Mangaia (aflată la sud de Insulele Cook). Dar de ce au folosit ei numele Iehova? A fost o simplă întâmplare?  Răspunzând la aceste întrebări, vom putea înţelege motivul pentru care numele Iehova este încă foarte important în multe culturi din insulele Pacificului.

Numele lui Dumnezeu folosit în mod frecvent

În secolul al XIX-lea, mulţi misionari veniţi în Pacific din Anglia şi din America foloseau numele Iehova în discuţiile lor cotidiene, precum şi în scrierile lor. De fapt, un istoric a ajuns chiar să afirme, în mod greşit de altfel, că aceşti primi misionari „erau slujitori ai lui Iehova, nu discipoli ai lui Cristos“.

Scrisorile acestor misionari începeau adesea cu o frază de genul: „Fie ca Dumnezeu, Domnul nostru Iehova, şi Isus Cristos, regele păcii, să vă mântuiască“. Aşadar, nu e surprinzător că Albert Schütz, un binecunoscut lingvist, a declarat că abecedarul realizat în Fiji în 1825 avea un singur cuvânt împrumutat din engleză: numele Iehova.

Folosirea numelui lui Dumnezeu de către primii misionari a avut un impact profund asupra băştinaşilor din Pacific. Unii dintre discipolii misionarilor au fost trimişi, la rândul lor, ca misionari, sau învăţători, să ducă mesajul pe alte insule. Referitor la sosirea pe insula Mangaia a celor doi misionari tahitieni, despre care am vorbit la începutul articolului, cartea The Covenant Makers — Islander Missionaries in the Pacific, de Doug Munro şi Andrew Thornley, face următorul comentariu: „Pentru învăţătorii tahitieni, Iehova era singurul Dumnezeu adevărat. El crease întreaga lume, iar omul făcea parte din creaţia lui Dumnezeu. . . . [Ei] susţineau că Iehova era singurul Dumnezeu adevărat, iar Fiul Său, Isus Cristos, era Mântuitorul omenirii“.

În timp ce purtau mesajul Bibliei pe diverse insule, unii dintre primii misionari au avut de înfruntat pericole de necrezut, băştinaşii fiind, uneori, violenţi. Vorbind despre problemele întâmpinate, cartea Mission, Church, and Sect in Oceania, de James Boutilier, Daniel Hughes şi Sharon Tiffany, afirmă: „Credinţa lor puternică în Iehova a învins de multe ori teama şi disperarea“.

Un exemplu remarcabil de o astfel de credinţă în Iehova a fost cel din 1823, când mesajul Bibliei a fost dus pe insula Rarotonga din arhipelagul Insulelor Cook. Marinarul-misionar John Williams sosise aici cu corabia şi trimisese pe insulă două cupluri ca să le propovăduiască băştinaşilor. Însă după o ceartă cu un rege foarte beat, misionarii au fost bătuţi crunt. Le-au fost furate toate lucrurile, iar ei de-abia au scăpat cu viaţă.

Întorşi pe corabie, misionarii i-au descris pe locuitorii insulei ca fiind cei mai fioroşi sălbatici pe care i-au întâlnit vreodată. Temându-se de tot ce era mai rău, Williams a decis ca nimeni să nu se mai ducă pe insulă, cel puţin pentru o vreme. Auzind acest lucru, un tânăr învăţător pe nume Papeiha s-a oferit să încerce să propovăduiască pe insulă singur. „Chiar de mă omoară sălbaticii, eu tot mă duc la ei“, a spus el.

Iată care au fost cuvintele lui Papeiha, cuvinte citate de repetate ori în relatările despre activitatea primilor misionari: „Ko Jehova toku tiaki! Tei roto au i tona rima!“ (Iehova e păstorul meu! Eu sunt în mâna Lui!). Apoi, doar cu câteva haine pe el şi cu o carte care conţinea câteva fragmente din Biblie în tahitiană, a sărit în apă şi a înotat până la ţărm. Ajuns pe insulă nu numai că a supravieţuit, dar şi a găsit mulţi indigeni care au reacţionat favorabil la mesajul adus de el.

More Ta’unga a fost unul dintre aceşti indigeni. În 1842, el a fost primul misionar care a înfiinţat un centru de misionari pe insula Noua Caledonie. Iată ce a scris în jurnalul său despre un localnic pe care el l-a învăţat să scrie şi să citească: „Încetul cu încetul a învăţat aceste lucruri. Apoi mi-a zis: «Vreau să mă rog». Dar l-am sfătuit să nu se grăbească. După un timp m-a întrebat din nou:  «Mă laşi să mă rog?», cerându-mi să-i spun de ce nu sunt de acord ca el să se roage. Aşa că i-am zis: «Mai întâi trebuie să renunţi la idolii tăi şi după aceea poţi să te rogi lui Iehova. Numai El te poate auzi». Astfel că mi-a adus coşul lui cu idoli, spunându-mi: «Arde-i! Acum Iehova va fi Dumnezeul meu». El a ajuns să facă rugăciuni foarte frumoase“.

Indigenii din Pacific îl acceptă pe Iehova

Întrucât misionarii obişnuiau să folosească numele lui Dumnezeu, nu ne surprinde faptul că toţi cei cărora le-au predicat au început să-l accepte pe Iehova ca Dumnezeu al lor. Cartea Missionary Adventures in the South Pacific, de David şi Leona Crawford, aminteşte de o mare întrunire ţinută pe una dintre insulele din nordul Pacificului după sosirea vasului cu misionari Morning Star. Cartea arată că indigenii „au votat prin ridicare de mână că vor abandona idolatria şi se vor închina lui Iehova; majoritatea dintre ei au ridicat ambele mâini şi le-au ţinut mult timp aşa ca să se vadă clar hotărârea lor. Mai mult, ei şi-au luat angajamentul să se îngrijească de toate necesităţile învăţătorilor. Au pus deoparte o bucată de pământ, pe care i-au dedicat-o lui Iehova pentru a se ridica pe ea o biserică şi o casă parohială“.

Vorbind despre convertirea lui Malietoa, o mare căpetenie din Samoa, cartea Wiliamu — Mariner-Missionary — The Story of John Williams, de Ernest Hayes, spune: „Malietoa a ţinut un lung discurs în faţa tribului său, făcând promisiunea că va deveni închinător al lui Iehova şi că va înălţa o biserică pentru a-i aduce închinare. Le-a poruncit supuşilor lui care rămâneau acasă să se apuce să înveţe despre Iehova şi despre Isus Cristos“.

Întreaga activitate misionară a influenţat profund multe comunităţi de pe insulele Pacificului. Chiar şi azi, în unele ţări ca Fiji şi Samoa e ceva obişnuit să se audă numele Iehova menţionat la radio sau să fie văzut în ziarele locale.

Însă acesta nu e singurul efect. În cartea sa Treasure Islands — The Trials of the Ocean Islanders, publicată în 1977, Pearl Binder arată cât de important era numele Iehova pentru locuitorii insulei Banaba. Această populaţie, originară din Kiribati, a ajuns să se stabilească pe insula Rabi din Fiji. Iată ce scrie Pearl Binder: „Misionarii care au venit pe insula Banaba le-au lăsat locuitorilor ceva mult mai de preţ decât şi-au putut imagina ei. . . . Credinţa lor în Iehova a fost elementul central în viaţa lor, i-a ţinut uniţi cum nimic altceva n-ar fi putut să o facă de-a lungul a 70 de ani de suferinţe tot mai cumplite, iar în prezent continuă să-i susţină spiritualiceşte. Fără Iehova, Dumnezeul albilor (pe care albii îl desconsideră din ce în ce mai mult), locuitorii insulei Banaba ar fi fost pierduţi“.

Numele lui Dumnezeu în traducerile Bibliei

Unul dintre principalele obiective ale primilor misionari a fost traducerea Bibliei în limbile vorbite pe insulele din Pacific, traduceri care să fie uşor de înţeles. Datorită eforturilor lor sârguincioase, Biblia a ajuns să fie disponibilă în multe limbi din această zonă. Traducătorilor li s-a părut firesc să translitereze numele Iehova, aşa cum au transliterat de altfel toate celelalte nume din Biblie.

Pentru cei care cercetează cu seriozitate Biblia este important că primii traducători au folosit numele Iehova atât în traducerile Scripturilor ebraice, cât şi în cele ale Scripturilor greceşti creştine, numite şi Noul Testament. Un studiu efectuat asupra şapte limbi vorbite pe insulele Pacificului dezvăluie că în Scripturile greceşti creştine numele Iehova apare în 72 de versete; şi nu e vorba numai de traduceri din secolul al XIX-lea, ci şi de o traducere modernă în limba rotuman, publicată în 1999. În Scripturile greceşti creştine ale acestei versiuni, numele Iehova apare în 48 de versete.

 Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, William Wyatt Gill, un misionar care a trăit mulţi ani pe insulele Pacificului, a scris referitor la una dintre primele traduceri ale Bibliei următoarele: „Am folosit Biblia în rarotongan timp de 42 de ani şi, să-mi fie cu iertare, dar o consider o traducere excepţională a originalului. . . . La fel ca în toate versiunile din Pacific şi din Noua Guinee, numele sacru «Iehova» este transliterat, niciodată tradus, ceea ce accentuează cu mare forţă diferenţa dintre Dumnezeul cel viu şi obiectele la care păgânii se închină“.

De ce au folosit ei numele lui Dumnezeu

Dar de ce au folosit toţi aceşti misionari, traducători ai Bibliei şi învăţători numele personal al lui Dumnezeu, Iehova, într-o măsură atât de mare? Ei l-au folosit mai ales pentru că au considerat necesar să facă diferenţa dintre Iehova, singurul Dumnezeu adevărat, şi mulţimea de zei falşi la care se închinau băştinaşii din Pacific (Ioan 17:3; 1 Corinteni 8:5, 6). Toţi aceşti zei aveau un nume şi deci era cât se poate de firesc ca închinătorii lor să întrebe: „Cine este Dumnezeul vostru? Care e numele lui?“ Dacă primii misionari ar fi folosit termenul local pentru „zeu“ ar fi creat confuzie, iar indigenii ar fi putut considera că Cel Atotputernic e doar un alt zeu pe care să-l adauge la panteonul lor de zei. Prin urmare, nu ne miră că primii misionari au folosit atât de mult numele Iehova.

Înseamnă acest lucru că toţi cei ce folosesc numele lui Dumnezeu, Iehova, şi înţeleg cine este el? Nu. Hiram Bingham, un traducător-misionar, fiul celebrului misionar hawaiian cu acelaşi nume, le-a depus mărturie locuitorilor insulei Abaiang (din Kiribati); în timp ce aceştia îşi distrugeau idolul, Bingham a strigat că „există un singur Dumnezeu: Iehova“. Însă iată ce se spune în cartea Missionary Adventures in the South Pacific referitor la această întâmplare:

„Totuşi Bingham ştia că distrugerea acelui idol nu însemna că băştinaşii treceau cu adevărat la creştinism — oricum nu atunci. Ei nu înţeleseseră mare lucru din adevărata semnificaţie a mesajului evangheliei, dar se făcuse un pas“. E clar că nu e suficient doar să ştim numele lui Dumnezeu, Iehova. Adevăraţii creştini trebuie să ajungă să-l cunoască pe Iehova ca persoană şi să asculte de el în toate privinţele. — Romani 10:13–17.

Chiar şi fidelul Moise, un bărbat care ştia numele lui Dumnezeu şi îl folosea, a trebuit să înveţe mai multe despre el. Iată cum s-a rugat Moise: „Acum, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere în ochii Tăi“ (Exodul 33:13). Da, Moise nu s-a mulţumit să cunoască doar numele Iehova. El a vrut să afle ce calităţi are Iehova şi ce să facă pentru a-i fi plăcut lui. În urma cererii sale, Moise a primit un minunat privilegiu: acela de a vedea o manifestare miraculoasă referitoare la semnificaţia numelui Iehova. — Exodul 33:19; 34:5–7.

În mod asemănător, mii de Martori ai lui Iehova de pe insulele din Pacific folosesc Bibliile traduse de primii misionari pentru a-i ajuta pe cei sinceri să înţeleagă atât semnificaţia numelui Iehova, cât şi ce anume cere el de la cei care vor să i se închine „cu spirit şi adevăr“ (Ioan 4:23, 24). Da, numele lui Dumnezeu, Iehova este glorificat „în insulele mării“. Astfel mii de persoane îşi pun speranţa în numele său măreţ. — Isaia 24:15; 42:12; 51:5; Proverbele 18:10.

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Băştinaşii din Pacific care au aflat numele lui Dumnezeu de la primii misionari ai creştinătăţii l-au făcut cunoscut şi altora

[Provenienţa ilustraţiei/fotografiei]

Palmierul şi fotografia din stânga: din cartea Gems From the Coral Islands

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

John Williams

[Provenienţa ilustraţiei]

Culver Pictures

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Papeiha

[Provenienţa ilustraţiei]

Prin amabilitatea Institute of Pacific Studies, din cartea Mission Life in the Islands of the Pacific, de Aaron Buzacott

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Martorii lui Iehova fac cunoscut numele lui Dumnezeu în întreaga lume