Aspecte semnificative ale activităţii de anul trecut

„ÎL VOI lăuda pe Iehova cât voi trăi. Îi voi cânta melodii Dumnezeului meu cât voi fi“ (Ps. 146:2). Cât de încântat ar fi psalmistul dacă ar trăi în prezent şi ar vedea că Iehova este lăudat acum mai mult ca oricând! Cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia? contribuie într-o oarecare măsură la aceste laude. Ea merge direct la inima multor oameni ce caută adevărul despre Dumnezeu. — Fap. 17:27.

Pentru a-l lăuda pe Iehova într-o măsură şi mai mare, multe filiale au organizat cursuri de limbi străine. Scopul lor este ca vestitorii şi pionierii care fac aceste cursuri să poată ajunge cu vestea bună la cât mai mulţi oameni. Poate că şi tu te simţi îndemnat să-ţi extinzi serviciul sacru învăţând o altă limbă.

 I s-au adus laude lui Iehova şi prin campania mondială de trei săptămâni, pe parcursul căreia s-a distribuit invitaţia specială la Congresul de District „Eliberarea se apropie!“ Astfel de congrese s-au ţinut în aproximativ 155 de ţări. Milioane de vestitori ai Regatului din cele peste 99 000 de congregaţii au participat la campanie, prima de acest gen. Comitetul unui congres a scris: „Cu această ocazie, unii au devenit vestitori nebotezaţi, iar alţii care erau inactivi s-au simţit încurajaţi să-şi reia activitatea“. Un frate care a fost inactiv timp de 35 de ani a primit invitaţia de la un Martor care venise la uşa lui, iar de atunci n-a mai lipsit de la nicio întrunire! În continuare vă prezentăm câteva experienţe trimise de unele filiale.

Franţa

O doamnă catolică şi soţul ei se aflau în vizită la o rudă. Aici au văzut invitaţia, iar temele cuvântărilor le-au stârnit curiozitatea. Prin urmare, au venit la congres împreună cu cei trei copii ai lor. Un om de ordine i-a întâmpinat cu căldură, le-a dat câte o Biblie şi i-a îndrumat să se aşeze lângă o familie de Martori care locuia la numai 3 km de casa lor! Cele două familii au stat toată ziua împreună şi au stabilit să înceapă un studiu biblic. În săptămâna de după congres, era vizita supraveghetorului de circumscripţie. Această familie interesată de adevăr a asistat la una dintre întrunirile congregaţiei.

India

O binecunoscută cântăreaţă pe nume Sunita a mers în Canada pentru a susţine câteva spectacole. Aici i-a întâlnit pe Martori care au invitat-o la o întrunire în limba punjabi. A acceptat invitaţia şi a fost foarte încântată de program, în special pentru că s-a pus accentul pe Biblie. Când a primit invitaţia la congres, şi-a anulat imediat spectacolele programate pentru sfârşitul de săptămână în care se ţinea congresul, întrucât a dorit să asiste la program în toate cele trei zile. Sunita n-a regretat decizia luată. „Acesta este adevărul“, a zis ea la sfârşitul primei  zile. Când s-a întors în India, a mers la Sala Regatului din oraş împreună cu mama, fiul şi nepotul ei şi cu o prietenă. Foştii pastori din religia ei au abordat-o, însă Sunita le-a spus că este hotărâtă să devină Martoră a lui Iehova. De fapt, le-a mai zis că şi ei ar trebui să vină la Sala Regatului!

Serbia

O doamnă din China, căreia îi vom zice Mei Li, locuieşte în Belgrad. În 2006, ea a început să citească Turnul de veghe în limba ei maternă. Mei Li a primit o invitaţie la congresul din Leipzig (Germania), unde programul urma să se ţină şi în chineză. Chiar dacă Leipzigul se află la aproximativ 1 000 km de Belgrad, ea era hotărâtă să meargă la congres. A reuşit să obţină o viză de trei zile. A luat avionul până la München, iar de acolo a luat trenul până la Leipzig. Toată călătoria a costat-o salariul pe două luni. Însă ceea ce a aflat din programul congresului şi din conversaţiile purtate cu ceilalţi delegaţi au impresionat-o mult. Când s-a întors la Belgrad, Mei Li şi mama ei au acceptat un studiu biblic şi au început să asiste la studiul de carte în limba chineză.

Statele Unite

Iată ce a scris comitetul unui congres: „Pe parcursul celor trei zile de congres am remarcat în auditoriu multe persoane noi. O doamnă a primit invitaţia chiar a doua zi după ce se rugase lui Dumnezeu să-i arate o cale în viaţă. A venit la congres atât sâmbătă, cât şi duminică, deşi locuia la două ore de mers cu maşina de locul desfăşurării congresului. În plus, a fost de acord să înceapă un studiu biblic“. În acelaşi raport se mai spunea: „Un bărbat pur şi simplu a fugit pe stradă după fratele care îi lăsase o invitaţie fiului său. Fratele nu ştia ce intenţii avea bărbatul respectiv, dar a fost foarte încântat când acesta l-a rugat cu amabilitate să vină înapoi la ei acasă pentru a discuta unele lucruri. Cu Biblia în mână, bărbatul a pus mai multe întrebări. S-⁠a început apoi un studiu biblic“.

Un frate a oferit invitaţia unui bărbat aflat pe un şantier. „Pot să le spun şi celorlalţi despre congres?“ a întrebat bărbatul.

 „Bineînţeles!“ a zis fratele, fără să ştie că bărbatul respectiv conducea o emisiune la radio sâmbăta dimineaţă. El s-a ţinut de cuvânt şi ‘le-a spus şi celorlalţi’ citind invitaţia chiar în emisiunea sa! Ca urmare, mulţi ascultători au cerut informaţii în legătură cu invitaţia la congres.

Morgan, în vârstă de 12 ani, slujeşte ca pionieră auxiliară. Cu o săptămână înainte de campania specială, a stat de vorbă cu un bărbat care i-a pus mai multe întrebări biblice. Ea l-a invitat la cuvântarea publică de la Sala Regatului. Bărbatul a venit, însă a trebuit să plece imediat după program pentru că avea o înmormântare în familie. Când a început campania specială, Morgan i-a oferit acestui bărbat o invitaţie la congres. „Voi veni în mod sigur sâmbătă şi duminică. Vineri însă trebuie să merg la serviciu“, a zis el. Apoi a întrebat-o ce fac Martorii în astfel de situaţii. „De obicei îşi iau liber în ziua respectivă, dar sunt şi cazuri când trebuie să-şi dea demisia“, a spus Morgan.

 La următoarea vizită, bărbatul i-a zis lui Morgan că i-a cerut şefului liber pentru ziua de vineri, spunându-i că, dacă nu-i dădea zi liberă, avea să demisioneze. Şeful i-a mărturisit că era un angajat prea valoros ca să-l piardă şi i-a zis că putea să-şi ia liber nu numai vineri, ci şi joi, pentru a face pregătirile necesare.

Bărbatul a asistat la congres în toate cele trei zile, dar nu a venit singur. A fost însoţit de 8 membri apropiaţi ai familiei şi de 12 prieteni cu familiile lor. În total, au venit 35 de persoane! La început, când îi spusese lui Morgan că va veni însoţit de vreo 30 de persoane, ea i-a zis: „O, dar nu pot să ocup atâtea locuri!“

„Nu-i nicio problemă“, a spus el. „Vom găsi noi un loc unde să stăm, indiferent cât de incomod va fi.“ Bineînţeles, cu toţii au găsit locuri confortabile.

„CARTEA . . . ÎNVAŢĂ CA ŞI ISUS“

Potrivit rapoartelor primite, cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, un auxiliar de studiere a Bibliei, se dovedeşte un instrument deosebit de util în lucrarea de predicare. „Deschide ochii şi hrăneşte mintea şi inima“, a spus o persoană care studiază Biblia. Un supraveghetor de district a mărturisit: „Cartea îţi reţine atenţia deoarece învaţă ca şi Isus. Nu se pierde în cuvinte, ci merge direct la ţintă. Este clară, dar şi foarte încurajatoare“. Vă prezentăm în continuare câteva experienţe.

Australia

În timp ce făcea nişte reparaţii acasă la o doamnă bolnavă, un frate i-a vorbit acesteia despre speranţa Regatului. După câteva zile, fratele a vizitat-o împreună cu o soră care este pionieră. Doamna a vrut să ştie mai multe despre zilele din urmă. Martorii au deschis cartea Ce învaţă Biblia la capitolul 9 intitulat „Trăim noi în «ultimele zile»?“ şi au discutat pe baza lui. Doamna a rămas surprinsă de ceea ce spune Biblia. „Biserica mea m-a ţinut în întuneric“, a zis ea.

 Fratele scrie: „Când ne-am întors, am studiat capitolul 1, «Care este adevărul despre Dumnezeu?», precum şi fragmentul aferent din apendice, unde se explică de ce în unele Biblii nu se menţionează numele lui Dumnezeu. Când doamna a citit în nota introductivă a Bibliei sale că traducătorii au înlocuit numele «Iehova» cu «Domnul» s-a supărat foarte tare întrucât i se zisese că traducerea pe care o avea ea era una bună. Doamna şi-a exprimat dorinţa de a asista la întrunirile creştine“.

Belgia

O soră pe nume Ingrid a întâlnit o femeie venită din Africa. Ea avea prejudecăţi faţă de Martorii lui Iehova. Totuşi, când Ingrid, plină de amabilitate, i-a arătat cartea Ce învaţă Biblia, femeia şi-a schimbat atitudinea întrucât îşi dorea mult să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar a acceptat un studiu, insistând să fie citite toate versetele menţionate în carte. Acum, această femeie asistă la întruniri, face deseori comentarii şi îşi doreşte să devină vestitoare a Regatului.

Brazilia

Paulo a studiat Biblia cu Martorii în primii ani ai adolescenţei. Din nefericire, când avea 16 ani, familia lui s-a destrămat. Ca să o ajute pe mama sa, Paulo a intrat într-o trupă de samba. În scurt timp însă, a ajuns să comită imoralitate şi să se îmbete. Totuşi, unele adevăruri biblice i-au rămas în inimă. De exemplu, când a trebuit să cânte la un centru voodoo s-a simţit foarte tulburat, şi asta întrucât înţelesese că această practică are legătură cu demonismul. În plus, a început să vadă cât de lipsită de sens era viaţa lui. În 2005, când un frate tânăr i-⁠a arătat cartea Ce învaţă Biblia, Paulo a simţit imediat cum interesul său pentru adevărurile biblice creşte din nou. A reînceput studiul, iar după puţin timp a părăsit trupa. În prezent asistă la întrunirile creştine.

 Marea Britanie

În timp ce predica din casă în casă, Marilyn a întâlnit-o pe Melanie, o tânără mamă care a arătat interes faţă de Biblie. Ea i-a lăsat un tract şi i-⁠a promis că se va întoarce. După ce a căutat-o de mai multe ori, Marilyn a reuşit să o găsească pe Melanie acasă. „M-am hotărât să folosesc imediat cartea Ce învaţă Biblia“, spune Marilyn. „Astfel am început un studiu biblic. Cu puţin timp înainte de Crăciun, am rămas surprinsă când Melanie mi-a spus că era ultima oară când mai făcea pom de Crăciun. Deşi nu ajunsesem cu studiul la acest subiect, ea citise deja din carte despre Crăciun.“

Columbia

Consuelo a primit zile libere de la şefa ei ca să meargă la congresul de district. Când s-a întors la muncă, şefa a întrebat-o cum a fost la congres. A urmat o discuţie însufleţită, iar Consuelo i-a arătat cartea Ce învaţă Biblia. Şefa a întrebat-o dacă i-o putea împrumuta. După două zile, i-a adus-o înapoi, spunându-i că a fost o lectură interesantă. „Dar cartea nu este făcută doar să fie citită! Cartea se studiază“, i-a spus Consuelo, după care i-a arătat cum se face studiul. „Vrei să spui că pot studia această carte?“, a întrebat şefa. Aşa cum v-aţi dat seama, s-a început un studiu cu această doamnă. După puţin timp, ea a început să le depună mărturie  membrilor familiei şi prietenilor. În plus, a început să asiste la întrunirile creştine, fiind însoţită uneori de fiul şi de bunica ei.

Guyana

Joseph, un pionier regular, a început un studiu biblic cu un bărbat care îi întâlnise pe Martori cu câţiva ani înainte, în Georgetown, capitala ţării. Când a mers să studieze primul capitol al cărţii Ce învaţă Biblia, Joseph a constatat că era aşteptat nu numai de acest bărbat, ci şi de cei doi fii ai săi şi de soţiile lor. Cu toţii au acceptat câte un exemplar al cărţii. Săptămâna următoare, bărbatul i-a zis lui Joseph că îi împrumutase cartea unui profesor. După ce a citit-o, acesta a zis: „Cartea conţine adevărul“. Prin urmare, a venit la studiu şi profesorul. Între timp, şi un vecin a auzit de studiu şi a întrebat dacă putea veni şi el. Pentru că se apropia Comemorarea, Joseph i-a invitat pe toţi să asiste la acest eveniment. Deşi bărbatul cu care Joseph începuse studiul n-a putut veni deoarece era bolnav, familia lui, precum şi profesorul şi familia lui au fost prezenţi. Cu toţii fac progrese spirituale frumoase.

Polonia

În timp ce predica stradal, Lucjan s-a întâlnit cu Jan, un fost coleg de şcoală cu care nu se văzuse de foarte mult timp. Jan avea acum 50 de  ani. Pe parcursul discuţiei lor, Jan i-a mărturisit că îi murise soţia şi că se apucase de fumat, ba chiar devenise alcoolic. Lucjan a amintit unele idei din cartea Ce învaţă Biblia. „Când l-am vizitat după câteva zile împreună cu un prieten, Jan ne aştepta cu nerăbdare“, povesteşte Lucjan. „La cererea lui am început imediat un studiu din cartea Ce învaţă Biblia.“ Adevărul i-a atins inima, iar Jan se luptă să renunţe la viciile lui şi să-şi controleze vorbirea, întrucât obişnuia să folosească un limbaj vulgar.

Spania

De ce ar sfătui un hematolog o pacientă care suferă de depresie să studieze Biblia? Doi membri ai unui Comitet de Asistenţă Sanitară l-au vizitat pe acest medic şi i-au dat un exemplar al cărţii Ce învaţă Biblia. Atât el, cât şi o pacientă sufereau de depresie din cauza unei boli grave. Impresionat de carte, el i-a arătat-o pacientei sale, asigurând-o că, dacă vor studia cu Martorii, amândoi vor putea privi viitorul cu mai multă încredere. La numai câteva zile, o pionieră care depunea mărturie stradală a întâlnit-o pe doamna respectivă şi i-a propus un studiu biblic, iar ea a acceptat. Şi medicul a început să studieze Biblia şi asistă la întrunirile creştine.

Zambia

Goliat, căpetenia unui sat, avea două soţii şi zece copii. Deşi nu este un uriaş, cum ne-ar sugera numele, el şi familia lui au făcut paşi uriaşi, progresând spiritualiceşte. Goliat a început să facă schimbări imediat după ce a citit cartea Ce învaţă Biblia. În ianuarie 2006, el şi familia lui au mers pentru prima oară la întrunirile creştine. În februarie, a rugat-o pe cea de-a doua soţie să plece, iar el şi-a legalizat căsătoria cu prima soţie (Mat. 19:4–6; 1 Tim. 3:2). În martie, a renunţat la poziţia de căpetenie a satului, iar în aprilie, el şi soţia lui, Esther, au devenit vestitori nebotezaţi. Bineînţeles că decizia lor de a-i sluji lui Iehova nu le-a fost pe plac demonilor, care au început să o hărţuiască pe Esther. Ea însă li s-a împotrivit, urmând îndemnul din Iacov 4:7. Care a fost rezultatul? „Acum eu şi soţul meu suntem persoane libere“, a spus ea.

 SE DEPUNE MĂRTURIE ÎN ALTE LIMBI

Întrucât în mai multe ţări, numărul imigranţilor care vorbesc o altă limbă este mare, iar mulţi dintre ei au venit din ţări în care lucrarea de predicare este interzisă, putem spune că „s-a deschis o uşă largă care duce la activitate“ (1 Cor. 16:9). Astfel, mulţi fraţi şi surori profită de noua situaţie şi învaţă o limbă străină. În plus, în unele ţări există populaţii locale destul de numeroase ale căror limbi nu sunt vorbite de majoritatea locuitorilor. Vestitorii Regatului care învaţă aceste limbi au parte de bogate binecuvântări.

Pentru ca lucrarea să progreseze în astfel de teritorii, mai multe filiale au organizat cursuri de învăţare a unor limbi străine. Având ca obiectiv accelerarea procesului de învăţare, lecţiile se concentrează asupra situaţiilor reale ce apar în predicare. „Cursul te ajută efectiv să vorbeşti şi să gândeşti în limba respectivă“, spune Elisa, care studiază albaneza.

Belgia

Filiala raportează că peste 300 de vestitori au urmat cursuri de învăţare a zece limbi străine. S-au organizat 17 clase, vârsta cursanţilor fiind cuprinsă între 9 şi 71 de ani. „Nu am învăţat doar limba turcă, ci şi să-i iubesc pe cei ce o vorbesc“, spune Enora. Annelies, care studiază chineza, a fost intervievată de un reporter al postului naţional de televiziune. Acesta dorea să realizeze un reportaj despre o persoană care face ceva nou în viaţă. Bineînţeles, Annelies a explicat motivul pentru care învăţa chineza. Un an mai târziu, reporterul a revenit, iar Annelies i-a vorbit despre frumoasele rezultate pe care le-a avut în lucrarea de predicare. Se pare că reporterul a fost impresionat. Ca urmare, reportajul său a fost difuzat pe postul naţional de televiziune la o oră de maximă audienţă. A inclus un interviu cu Annelies şi un scurt film în care ea depunea mărturie în chineză într-o staţie de autobuz.

Olanda

„Pe lângă faptul că pregătesc mai mulţi lucrători pentru teritoriul de limbi străine, aceste cursuri i-au ajutat pe  fraţi să fie în fruntea congregaţiilor“, se spune într-un raport al filialei. În Olanda este mare nevoie de astfel de fraţi în teritoriul român, deschis recent. Filiala organizase din când în când întruniri în limba română, dar numai un singur frate putea să ţină teme. Însă starea sănătăţii lui era precară. În prezent, datorită cursului de limbă română, există şi alţi fraţi calificaţi care pot supraveghea întrunirile. Un frate conduce săptămânal studiul de carte, un altul, studiul Turnului de veghe, iar al treilea slujeşte deja ca translator când se ţin cuvântări în limba olandeză.

Spania

Începând din 2003, filiala a organizat cursurile a 48 de clase pentru învăţarea a zece limbi. Ca urmare a acestei măsuri, numărul studiilor biblice a crescut rapid la aproximativ 50 000. Juan şi Mari Paz, un cuplu de pionieri speciali, au fost invitaţi în locuinţa unei familii de români. În scurt timp, s-au adunat să asculte 16 persoane, printre care şi Mario, un tânăr de 19 ani. Dintre toţi, cel mai interesat era Mario. Deşi acesta nu vorbea spaniolă, iar pionierii nu vorbeau româna, el a acceptat broşura Ce pretinde în limba sa maternă. Săptămâna următoare, Mario a cerut un studiu biblic şi a asistat la un congres special de o zi, chiar dacă a înţeles foarte puţin din program. După numai câteva săptămâni, el asista la toate întrunirile congregaţiei şi a început să facă unele comentarii simple în spaniolă. A făcut schimbări în aspectul lui exterior şi a început să le împărtăşească şi altora noua lui speranţă. În prezent, conduce un studiu biblic cu o familie de români, care face progrese frumoase.

Între timp, Juan şi Mari au început să înveţe româna, iar în scurt timp conduceau 30 de studii în limba română! Juan conduce şi o grupă de studiu de carte în această limbă. După studiu, 10 vestitori fac un curs de limbă română condus chiar de Mario, primul cu care s-a iniţiat un studiu biblic.

Statele Unite

Peste 50 de milioane de persoane nu vorbesc acasă limba engleză. Dintre Martorii lui Iehova din această  ţară, aproximativ 254 000 de vestitori slujesc în 3 052 de congregaţii şi 53 de grupe de limbă spaniolă. Alţi 26 000 de vestitori slujesc în 690 de congregaţii şi grupe de altă limbă. Pentru a veni în sprijinul lucrării de predicare efectuate în acest teritoriu foarte vast şi variat, filiala a organizat peste 450 de clase pentru învăţarea a 29 de limbi. „În circumscripţia noastră s-au format patru congregaţii noi în ultimii doi ani“, a scris un supraveghetor de circumscripţie. „Trei dintre ele s-au format după cursurile de învăţare a limbii franceze.“

„Este un vis care a devenit realitate“, a spus un frate care a învăţat spaniola. „De foarte mulţi ani, eu şi soţia mea ne doream să fim misionari, dar aveam doi copii de crescut. Acum, copiii sunt mari, iar eu m-am pensionat. Cu trei luni în urmă, eu şi soţia mea ne-am mutat într-o congregaţie de limbă spaniolă şi am primit deja teme la Şcoala de Minister Teocratic. De asemenea, avem multe vizite ulterioare şi, probabil, vom avea cinci studii biblice. La 67 de ani, respectiv 64 de ani, ne-am dat seama că nu suntem prea bătrâni ca să învăţăm o limbă străină.“

Dacă teritoriul în care predici nu este foarte productiv şi dacă situaţia îţi permite, te-ai putea gândi, sub rugăciune, să înveţi altă limbă pentru a te muta într-un teritoriu unde se vorbeşte o limbă străină sau o limbă indigenă. Acest lucru ţi-ar putea aduce multe binecuvântări şi ar da un nou avânt activităţii tale de predicare.

Germania

În această ţară, primele cursuri de învăţare a unei limbi străine au fost organizate cu mai bine de 30 de ani în urmă, iar la ele au participat peste 1 000 de Martori. S-au predat nouă limbi, de la albaneză la vietnameză. „E un curs mult mai bun decât cel pe care l-am făcut în facultate“, a spus o soră. Întrucât cursanţii învaţă şi  cum gândesc oamenii din alte ţări, ei sunt mai bine pregătiţi să sensibilizeze inimile ascultătorilor atunci când le depun mărturie.

Paula, care are 82 de ani, a început să înveţe vietnameza. Pentru a merge la întruniri trebuie să parcurgă aproape 150 km. „Nu sunt talentată la limbi străine, dar îi sunt foarte recunoscătoare lui Iehova pentru că mi-a dat atâtea bucurii“, a spus ea. Paula a studiat cu o familie de vietnamezi. Mai întâi, soţul a arătat interes faţă de adevăr, iar apoi şi soţia. În prezent, amândoi sunt botezaţi.

După botez, acest cuplu şi fiica lor şi-au împlinit visul, acela de a-i sluji lui Iehova în ţara lor natală. Şi-au construit o casă destul de mare ca să se poată ţine aici întrunirile congregaţiei, iar soţul slujeşte ca bătrân de congregaţie şi pionier auxiliar. Soţia este pionieră regulară. Bucuria Paulei a fost fără margini când a primit o scrisoare de la această familie în care se spunea că fiica lor a fost botezată chiar de tatăl ei. Iată ce i-a scris Paulei această fată: „Dragă «buni». Mi-e tare dor de tine. Deseori mă gândesc la tine. Să ştii că vei rămâne mereu bunica mea Paula. Te iubesc“. Ce experienţă frumoasă a avut draga noastră soră, care, deşi înaintată în vârstă, s-a încumetat să înveţe o limbă atât de grea!

Canada

Începând din 2002 s-au organizat 31 de clase în zece oraşe, la care au participat, în total, 554 de cursanţi. Paul, un bătrân de congregaţie, este paraplegic. El a învăţat dialectul mandarin. Linda, infirmiera angajată cu jumătate de normă care îl îngrijeşte, este din China. Întrucât cei din biserica ei îi vorbiseră de rău pe Martori, Linda nu dorea să audă mesajul despre Regat. Într-o zi, Paul a rugat-o să-l ducă la Sala Regatului, unde dorea să asculte o cuvântare publică în dialectul mandarin. Linda l-a dus, dar a stat deoparte, fără să arate vreun interes. Nu după mult timp l-a dus pe Paul şi la studiul de carte. De data aceasta, Linda, care este o mamă fără partener, a ascultat cu atenţie, deoarece la studiu se vorbea despre viaţa de familie. După aceea, o pionieră a întrebat-o pe Linda  dacă nu vrea să studieze Biblia. Ea a acceptat şi a făcut repede progrese spirituale, iar în prezent este sora noastră.

În Canada sunt multe populaţii indigene care vorbesc propria lor limbă. Cu câţiva ani în urmă, o pionieră pe nume Carma i-a depus mărturie unui bărbat care era indian blackfoot. „N-a vrut să mă asculte când am încercat să-i depun mărturie în engleză“, povesteşte Carma, care locuieşte cu părinţii ei într-o rezervaţie a indienilor blackfoot. „Mi-a zis că aparţin unei religii a albilor şi că Biblia e cartea omului alb. Atunci m-am gândit că dacă aş şti mai multe despre limba şi cultura indienilor blackfoot, poate că m-ar asculta.“ Carma s-a hotărât să înveţe această limbă. Ulterior, a ajutat 23 de vestitori care făceau un curs săptămânal de învăţare a limbii indienilor blackfoot.

Una dintre surorile care urmau cursul a depus mărturie unui cuplu de indieni blackfoot aflaţi în vizită la fiul lor bolnav, care era internat în spital. Impresionaţi de interesul surorii faţă de limba lor, cei doi soţi i-au dat adresa. Carma a aflat că soţul era chiar acel bărbat căruia ea îi depusese mărturie cu un an înainte! Ea s-a dus împreună cu sora la vizita ulterioară. „Nu numai că au ascultat, dar şi au fost de acord cu ceea ce spunea  Biblia“, povesteşte Carma. „Sora le-a oferit o Biblie şi un auxiliar de studiere a Bibliei. Cu ochii în lacrimi, femeia a luat cele două publicaţii şi le-a strâns la piept, în timp ce soţul dădea din cap în mod aprobator. Acum, soţia studiază Biblia, la studiu fiind prezent şi soţul ei.“

Filiala anunţă că la Comemorarea din 2006 au asistat 34 de indieni blackfoot, programul fiind ţinut chiar în limba lor maternă. Un adevărat succes al cursului!

Italia

În această ţară s-au organizat cursuri de învăţare a 18 limbi, la care au participat aproximativ 7 200 de vestitori. Unul dintre aceşti cursanţi l-a întâlnit pe Samson, care venea dintr-o ţară unde lucrarea de predicare a Regatului este interzisă. La vârsta de 24 de ani, Samson a pornit într-o „călătorie a speranţei“, cum a numit-o el. Mai întâi, a traversat un deşert, după care a navigat până în Italia. Aici l-a întâlnit pe fratele care învăţase limba lui. Samson a ascultat cu interes şi chiar a venit la o întrunire creştină. Apoi, timp de zece luni, cei doi au pierdut orice legătură unul cu altul. Când s-au întâlnit din nou, fratele a început un studiu biblic cu Samson. Studiul se ţinea în restaurante de tip fast-food, în staţii de metrou sau în parcări. După ce a asistat la Comemorare,  Samson a început să-şi aducă viaţa în armonie cu Biblia, punând chiar capăt relaţiei cu femeia cu care stătea de aproape un an. Acum, el este unul dintre fraţii noştri.

Nicaragua

Pe parcursul anului 2006, fraţii au reuşit pentru prima oară să depună o frumoasă mărturie unei populaţii indigene, şi anume populaţiei mayangnan. Majoritatea lor aparţin Bisericii Morave, o grupare protestantă, iar în oraşele lor, de obicei, pastorul este şi primar, deşi nu în mod oficial. Unul dintre aceşti pastori a încălcat tradiţia şi le-a permis lui Hamilton şi Abner, doi pionieri speciali, să stea în oraş. Chiar le-a găsit o locuinţă şi le-a oferit o Biblie completă în limba mayangna. Fraţii au învăţat limba şi, în scurt timp, au început multe studii biblice. De fapt, la întrunirea ţinută cu ocazia primei vizite a supraveghetorului de circumscripţie, pionierii au fost translatori. Atunci au asistat 13 persoane, iar la Comemorare, 90 de persoane. Cu ocazia Comemorării, fraţii au tradus în limba mayangna cele două cântări, iar toţi cei prezenţi au cântat cu mult entuziasm.

Aflând de acest interes deosebit arătat de localnici, filiala a fost de acord ca pionierii să rămână în această repartiţie pe timp nedeterminat. Dar erau oare de acord şi autorităţile locale? La o întrunire a oraşului, unii i-au acuzat pe Martorii lui Iehova că ar fi „anticristul“. Dar un bărbat care studiase cu Martorii făcea parte chiar din consiliul orăşenesc. El a spus: „De când au venit în oraşul nostru, n-am văzut pe nimeni făcându-le de mâncare ori spălându-le hainele acestor doi tineri. Îşi poartă singuri de grijă. Au învăţat chiar şi  limba noastră! Mai mult, ne-⁠au învăţat din Biblie lucruri pe care noi nu le ştiam. Dacă aceşti oameni n-ar fi de la Dumnezeu, ar fi plecat de mult“. Astfel, fraţii au putut rămâne în oraş.

NOI MATERIALE PENTRU SURZI

Statele Unite

În 2006 s-a lansat Vestea bună după Matei în limbajul american al semnelor, sub forma unui set de DVD-uri. Pentru prima oară, vestitorii surzi pot „citi“ toate capitolele Traducerii Lumii Noi în propriul limbaj. „Aceasta este cea mai frumoasă scrisoare pe care am primit-o vreodată de la Iehova“, a spus un bătrân de congregaţie care are deficienţe auditive. Altul a zis: „Acum reuşesc să înţeleg fiecare verset în contextul lui“. O soră care şi-a propus să parcurgă câte un capitol pe zi a scris: „Era să întârzii la o întâlnire, pentru că efectiv am pierdut noţiunea timpului şi am parcurs vreo patru, cinci capitole!“

Brazilia

Lucrarea de predicare în rândul celor care folosesc limbajul semnelor progresează într-un ritm uluitor. În prezent, în ţară există 232 de congregaţii de surdomuţi, care alcătuiesc 10 circumscripţii şi un district.  În aceste congregaţii activează peste 1 000 de bătrâni şi slujitori auxiliari, precum şi 146 de pionieri speciali, dintre care 8 sunt surzi. Mai mult de 100 dintre aceşti bătrâni şi slujitori auxiliari spun că au progresat spiritualiceşte datorită materialelor excelente pe care organizaţia lui Iehova le furnizează pentru persoanele cu deficienţe auditive. Printre aceste auxiliare de studiu amintim: Cunoştinţa care conduce la viaţă veşnică, Ce ne învaţă în realitate Biblia?, Vegheaţi!, Ce pretinde Dumnezeu de la noi? şi revista Turnul de veghe. Începând din 2006, programul Şcolii de Minister Teocratic a fost adaptat pentru limbajul semnelor, folosindu-se materialele disponibile în acest limbaj.

„Am mers la multe biserici şi am asistat la slujbele lor, dar acum îmi dau seama că numai Martorii lui Iehova pot cu adevărat să le predea din Biblie surzilor“, a spus o profesoară în vârstă de 30 de ani. Ea mai precizează că ceea ce a învăţat-o biserica ei nu avea nici logică şi nu era nici util. În pofida presiunilor pe care le exercită prietenii ei, este hotărâtă să asiste în continuare la întrunirile creştine. Fie ca Iehova să atragă la Fiul său astfel de oameni sinceri! — Ioan 6:44; Rev. 14:6.

EVENIMENTE ÎN PLAN JURIDIC

Eritrea

Deoarece fraţii noştri nu au participat la referendumul naţional, Martorilor lui Iehova li s-a retras cetăţenia în 1994 printr-un decret prezidenţial. Decizia le-a creat fraţilor noştri mari greutăţi economice, iar sute dintre ei au plecat din ţară căutând azil în alte părţi ale lumi. Alţii au rămas, printre care şi familii cu copii de vârstă şcolară. Întrucât toţi elevii de clasa a IX-a, băieţi şi fete, trebuie să facă pregătire militară, mulţi tineri au decis să nu-şi continue studiile şi să rămână cu opt clase.

Era periculos pentru fraţi să asiste la întrunirile congregaţiei şi să meargă în lucrarea de predicare. Au fost arestate congregaţii întregi! Cu toate acestea, fraţii şi surorile noastre au dat dovadă de curaj şi ‘au ascultat în continuare mai  mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni’ (Fap. 5:29). În prezent, 31 de fraţi şi surori sunt în închisoare, printre ei se află şi un frate de 73 de ani care este cetăţean olandez. Alţii sunt în închisoare pentru că au refuzat să efectueze serviciul militar. Trei fraţi, mai exact Paulos Eyassu, Isaac Mogos şi Negede Teklemariam, sunt închişi din 1994.

Franţa

La 25 februarie 2005 s-a înaintat o cerere către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) privind taxele impuse pe nedrept Asociaţiei Martorilor lui Iehova. S-a trimis curţii şi o plângere semnată de peste 874 000 de persoane din întreaga ţară. Cu toate acestea, în ianuarie 2006, autorităţile fiscale au dispus ca fraţii să plătească întreaga valoare a taxelor.

Martorii lui Iehova au contactat de urgenţă CEDO pentru a informa curtea în legătură cu situaţia apărută. Curtea a hotărât să înceapă imediat o examinare preliminară a cererii. La 4 mai 2006, curtea i-a cerut guvernului francez să-şi prezinte argumentele în scris. Se urmăreşte să se stabilească dacă a fost încălcată libertatea religioasă a Martorilor lui Iehova şi dacă aceştia sunt în vreun fel discriminaţi.

Germania

La 10 februarie 2006, Curtea Administrativă Federală din Leipzig a hotărât că landul Berlin trebuie să recunoască Asociaţia Religioasă a Martorilor lui Iehova din Germania în calitate de persoană juridică de drept public. Această decizie pune capăt unei lupte juridice care durează de 15 ani. Acum, Asociaţia Religioasă este scutită de plătirea impozitelor şi i se acordă şi alte drepturi de care beneficiază principalele religii. La 13 iunie 2006, landul Berlin a emis actul de recunoaştere oficială, iar la 5 iulie l-a prezentat în faţa a doi membri ai Comitetului Filialei.

Grecia

Ani de zile, autorizaţiile de construire şi de funcţionare a Sălilor Regatului au fost emise cu întârziere sau nu au fost eliberate, deoarece, conform legii, cererile trebuiau aprobate mai întâi de un episcop al Bisericii Ortodoxe Greceşti.  La 30 mai 2006, Parlamentul a decis ca toate cererile religiilor care nu sunt ortodoxe să fie analizate doar de Ministerul Educaţiei şi Cultelor.

La 15 iulie 2005, administraţia unui stadion acoperit din Loutraki, Corint, a revocat decizia de a le închiria fraţilor noştri stadionul pentru un congres de district. Administraţia a contestat că Martorii lui Iehova sunt o „religie recunoscută oficial“. A fost sesizat imediat ombudsmanul (corespondentul Avocatului Poporului), iar în februarie 2006, conducerea stadionului a promis că va analiza noile cereri, având în vedere că Martorii lui Iehova sunt o religie recunoscută oficial.

Nepal

În octombrie 2005, Martorii lui Iehova au fost înregistraţi ca societate religioasă. Unul dintre scopurile declarate în statutul organizaţiei este acela de „a promova instruirea spirituală“. Recunoaşterea obţinută va contribui la progresul veştii bune în această ţară predominant hindusă.

România

Deşi au fost înregistraţi în calitate de cult religios în 1990, Martorii lui Iehova nu au fost trecuţi pe lista cultelor recunoscute oficial, publicată de guvern în 1997. Ca urmare, fraţilor nu li se permitea să construiască Săli ale Regatului şi nu li se acorda dreptul de a fi scutiţi de serviciul militar, toate aceste drepturi fiind acordate cultelor recunoscute oficial. Curtea Supremă a României i-a cerut guvernului să recunoască statutul de cult al Martorilor lui Iehova, însă guvernul s-a opus de repetate ori să pună în aplicare hotărârea curţii. În martie 2006, sub îndrumarea CEDO, guvernul a încheiat o înţelegere amiabilă cu Martorii lui Iehova, punându-se astfel capăt unei lupte juridice care dura de 9 ani. Guvernul a recunoscut că organizaţia noastră trebuie să se bucure de „toate drepturile şi obligaţiile acordate de lege“ cultelor recunoscute oficial.

Turcia

Filiala a înaintat o cerere de înregistrare ca religie, însă guvernul a susţinut că acest lucru nu este posibil, deşi  legislaţia a fost modificată pentru a corespunde standardelor Uniunii Europene. În prezent, cauza este pe rolul instanţelor interne, dar ar putea ajunge în cele din urmă la CEDO.

O altă problemă este legată de serviciul militar. Fraţii sunt chemaţi la încorporare de trei sau patru ori pe an până când trec de limita de vârstă stabilită de lege. De fiecare dată sunt condamnaţi. Unii au fost amendaţi, iar alţii, închişi, chiar de mai multe ori. În 2004, Yunus Erçep a depus o cerere la CEDO. Deşi a fost amendat de multe ori, fratele Erçep a fost închis în octombrie 2005. După ce a executat 5 luni din pedeapsa de 12 luni, a fost eliberat. În aceeaşi zi a fost rechemat în instanţă şi amendat pentru că refuzase în trecut să efectueze serviciul militar.

Uzbekistan

În ultimii patru ani au fost puse pe rol peste 1 100 de cauze în care erau implicaţi fraţii noştri ce au fost arestaţi, reţinuţi, amendaţi ori bătuţi. Peste 800 dintre aceste incidente au avut loc în timpul Comemorării din 2005 şi 2006. În multe locuri unde s-a ţinut Comemorarea au sosit autobuze cu poliţişti înarmaţi cu bastoane de cauciuc, toţi cei prezenţi fiind arestaţi. Mulţi au fost amendaţi, iar unii, bătuţi crunt.

Cu toate acestea, fraţii au depus o frumoasă mărturie. De exemplu, unui frate şi unei surori li s-a intentat proces penal pentru că au asistat la întrunirile congregaţiei şi pentru că au predicat. Avocatul lor a cerut o analiză în faţa instanţei a literaturii care le fusese confiscată când au fost arestaţi. S-au citit cu voce tare cartea Cunoştinţa şi broşura Ce pretinde, unele fragmente fiind citite chiar de judecător. Întrucât capitolul 5 al cărţii Cunoştinţa, intitulat „Închinarea cui o acceptă Dumnezeu?“ i-⁠a stârnit interesul, judecătorul a cerut să se citească şi în timpul pauzei de prânz.

Când s-a citit Matei 28:19, 20, versete citate în carte, judecătorul a exclamat: „Deci de asta predicaţi!“ Apoi a întrebat de ce i-a persecutat regimul nazist al lui Hitler pe  Martorii lui Iehova. I s-au dat trei videocasete: Triunghiurile violete, Martorii lui Iehova rezistă ferm atacului nazist, Biblia — Istorie exactă, profeţii sigure. Deşi au fost amendaţi, fratele şi sora noastră au putut depune mărturie unor magistraţi şi unor poliţişti cum nici nu s-au gândit vreodată. — Luca 21:12, 13.

Sudan

Din iunie 2006, Martorii lui Iehova sunt înregistraţi ca religie în opt state. Fraţii au construit în aceste regiuni Săli ale Regatului şi pot ţine congrese fără probleme. Literatura este importată fără taxe vamale, iar în Khartoum există un birou de filială.

Rusia

La 12 aprilie 2006, o congregaţie de 200 de vestitori din Moscova celebra Comemorarea, când în sala închiriată în care se desfăşura programul au pătruns peste 50 de poliţişti înarmaţi. Şeful Secţiei de Poliţie Lyublino a întrerupt întrunirea susţinând că, în baza interdicţiei impuse Martorilor lui Iehova din Moscova, nu se pot ţine astfel de adunări. Poliţia i-a legitimat pe toţi cei prezenţi, a confiscat literatura şi a reţinut 14 fraţi mai bine de patru ore la Secţia de Poliţie Lyublino. Când un frate a venit la poliţie ca să acorde  asistenţă juridică, a fost trântit la pământ şi ameninţat cu un cuţit. I s-a zis să nu depună nicio plângere. Totuşi, la 17 aprilie, 4 dintre cei 14 fraţi au depus o plângere împotriva Secţiei de Poliţie Lyublino.

Audierile au început în 16 mai la Curtea Districtuală Lyublino din Moscova, judecător fiind Z. V. Zubkova. Nu s-a prezentat niciunul dintre poliţiştii care participaseră la razie, ci doar avocatul lor. Fără să dea vreo explicaţie, judecătorul a respins 50 de obiecţii ridicate de avocaţii fraţilor, precum şi majoritatea capetelor de cerere. În schimb, a admis cererea avocatului secţiei de poliţie de a accepta ca probă o copie a deciziei Curţii Districtuale Intermunicipale Golovinsky, prin care a fost interzisă activitatea Martorilor lui Iehova din Moscova, precum şi opinia psihologului L. V. Kulikov, care depusese mărturie împotriva Martorilor lui Iehova în procesul anterior.

La 15 iunie 2006, judecătorul a decis că reţinerea reclamanţilor fusese ilegală, dar nu a luat nicio măsură faţă de întreruperea programului Comemorării. În plus, în sentinţă se susţine că sala închiriată nu corespundea cerinţelor pentru desfăşurarea unor servicii religioase. La 30 iunie 2006, Martorii lui Iehova au făcut recurs la Tribunalul Moscova, menţionând, printre altele, numeroasele erori procedurale comise de Curtea Districtuală Lyublino în timpul audierilor. Comemorarea s-a ţinut totuşi fără probleme în alte 22 de locuri din Moscova.

În paragraful introductiv al acestei treceri în revistă a evenimentelor marcante din anul trecut a fost amintită următoarea dorinţă a psalmistului: „Îi voi cânta melodii Dumnezeului meu cât voi fi“ (Ps. 146:2). În prezent, milioane de slujitori ai lui Iehova demonstrează în mod clar că sunt animaţi de aceeaşi dorinţă arzătoare. Într-adevăr, cât va mai dura actualul sistem, nu vom permite zidurilor închisorilor, decretelor date de autorităţi ori barierelor lingvistice să ne oprească din a-i cânta melodii Tatălui nostru ceresc!

[Chenarul/Fotografia de la pagina 9]

Nu doar o invitaţie

Pe invitaţia la congres era un cupon prin care persoanele interesate puteau solicita un studiu biblic ori un exemplar al cărţii Ce învaţă Biblia, sau pe amândouă. Filialele din întreaga lume au început să primească imediat cupoane completate. Filiala din Statele Unite a primit aproape 2 000 de cupoane, inclusiv 300 de cereri pentru studii biblice. În mod sigur, eforturile asidue depuse de fraţii şi surorile noastre de a distribui invitaţia vor aduce roade în continuare.

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 12, 13]

Cerere mare de cărţi Ce învaţă Biblia

Până la sfârşitul lunii iulie 2006 s-au tipărit peste 47 de milioane de exemplare ale cărţii Ce învaţă Biblia, în 155 de limbi, fără a lua în calcul şi cele 10 ediţii ale cărţii în Braille. Într-o singură lună, congregaţiile din Statele Unite au solicitat, în medie, 42 000 de cărţi pe zi. O treime din comenzi erau în regim de urgenţă. Familiile Betel din întreaga lume consideră un privilegiu să muncească din greu pentru a le furniza fraţilor şi surorilor toată această literatură.

 [Chenarul/Fotografiile de la paginile 28, 29]

 Dedicări de filiale

Albania

În 1992 a luat sfârşit interdicţia impusă activităţii noastre, care a durat 50 de ani. Printre cei 325 de fraţi şi surori care au asistat la dedicarea noii filiale, situată la periferia capitalei, Tirana, s-au aflat şi patru Martori în vârstă care i-au slujit lui Dumnezeu în acei ani de interdicţie. Au fost prezenţi delegaţi din 32 de ţări. În 1992, când au sosit primii misionari, în ţară activau doar nouă vestitori botezaţi. În prezent sunt 3 617 proclamatori ai Regatului. Theodore Jaracz şi Gerrit Lösch, membri ai Corpului de Guvernare, au susţinut teme cu ocazia programului de dedicare ţinut la 3 iunie 2006. A doua zi, ei s-au adresat unui auditoriu de 5 153 de persoane pe un stadion neacoperit. În ciuda ploii torenţiale, toţi au ascultat cu atenţie.

Croaţia

Martorii din această ţară au avut parte anul trecut de o dublă binecuvântare: lansarea ediţiei complete a Sfintelor Scripturi — Traducerea Lumii Noi în croată, cu ocazia congresului de district, şi dedicarea noilor clădiri recent finalizate ale filialei din Zagreb. Vineri, 11 august, fratele Jaracz a ţinut cuvântarea de dedicare în faţa unui auditoriu de 142 de persoane. Prima dedicare avusese loc cu şapte ani în urmă, adică în 1999.

Slovenia

Sâmbătă, 12 august, fratele Jaracz a ţinut cuvântarea de dedicare a noii filiale din Kamnik, oraş aflat la aproximativ 20 km nord de capitală, Ljubljana, şi la circa 130 km vest de Zagreb (Croaţia). Până atunci, familia Betel locuise în câteva apartamente din capitală. Cât de bucuroşi au fost beteliştii că puteau în sfârşit să locuiască împreună ca o adevărată familie! La cuvântarea de dedicare au asistat 144 de persoane, reprezentând 20 de ţări.

[Legendele fotografiilor]

Filiala din Albania

La întrunirea specială au fost prezente 5 153 de persoane

Noile clădiri ale filialei din Croaţia

Filiala din Slovenia

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Se depune mărturie unei tinere surde (Brazilia)

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Prima clasă de limbă hindi (Germania)

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Linda şi Paul

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Carma depune mărturie în limba indienilor blackfoot

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Curs de limbă spaniolă (Roma, Italia)

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

I se depune mărturie lui Samson

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Hamilton şi Abner predau Biblia în limba mayangna

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Sală a Regatului din sudul Sudanului