Salt la conţinut

Festivitatea de absolvire a celei de-a 133-a clase a Școlii Biblice Galaad

Sâmbătă, 8 septembrie 2012

Festivitatea de absolvire a celei de-a 133-a clase a Școlii Biblice Galaad

După cinci luni de studiu intens, 48 de cursanți au absolvit cursurile Școlii Biblice Galaad, desfășurate la centrul de învățământ al Martorilor lui Iehova din Patterson (statul New York). La programul de absolvire au asistat 9 694 de persoane, între care rude și prieteni ai cursanților, dar și alți invitați.

Din 1943, peste 8 000 de slujitori cu experiență au fost instruiți pentru a îndeplini serviciul de misionar. Întrucât are Biblia ca manual principal de studiu, cursul le întărește cursanților credința și îi ajută să dezvolte calitățile spirituale necesare pentru a face față dificultăților pe care le aduce cu sine misionariatul, sub toate formele lui.

„Tot ce merită iubit să fie preocuparea voastră.“ Anthony Morris, membru al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova și președinte al programului, a făcut o introducere bazată pe Filipeni 4:8: „Tot ce merită să fie iubit . . . să fie preocuparea voastră“.

Fratele Morris a scos în evidență că, dacă ne preocupăm de lucrurile ce merită iubite, ne putem păstra atitudinea pozitivă într-o lume lipsită de iubire. „Căutați mereu lucruri ce merită iubite și fiți, la rândul vostru, demni de a fi iubiți“, a spus el.

Tatăl nostru ceresc ne oferă în acest sens un bun exemplu: el nu se concentrează asupra greșelilor noastre (Psalmul 130:3). „Nu vă concentrați asupra greșelilor fraților și ale surorilor voastre, a îndemnat fratele Morris, și rămâneți demni de a fi iubiți.“

„Acumulați cunoștință, dar nu deveniți peste măsură de înțelepți.“ Harold Corkern, membru al Comitetului Filialei din Statele Unite, a ținut o cuvântare bazată pe Eclesiastul 7:16. Dumnezeu vrea să ne folosim cunoștința într-un mod potrivit și să nu permitem ca aceasta „să ni se urce la cap“, a spus el.

De asemenea, fratele Corkern a accentuat necesitatea de a arăta iubire când sfătuim sau corectăm. Nu ar trebui să așteptăm de la alții mai mult decât așteaptă Dumnezeu. „Folosiți-vă înțelepciunea, cunoștințele și judecata în mod potrivit, a îndemnat fratele Corkern, iar frații vor fi încântați să stea în compania voastră.“

„Nu uitați lucrările lui Dumnezeu.“ (Psalmul 78:7) Guy Pierce, membru al Corpului de Guvernare, și-a început cuvântarea explicând că purtarea unui copil — fie bună, fie rea — se răsfrânge asupra părinților săi (Proverbele 20:11). În mod asemănător, purtarea noastră se răsfrânge asupra Tatălui nostru ceresc. „Copiii lui Dumnezeu și copiii Diavolului se recunosc prin aceasta: Cine nu practică dreptatea nu provine de la Dumnezeu.“ (1 Ioan 3:10)

Așa cum a arătat fratele Pierce, cursanții au fost invitați să urmeze Școala Galaad datorită frumoaselor lor calități creștine, între care și umilința. El i-a îndemnat pe absolvenți să rămână umili. Instruirea primită nu îi face superiori altora, ci, dimpotrivă, îi face capabili să contribuie la unitatea familiei mondiale de frați și să ofere un exemplu de umilință (Psalmul 133:1). „De-acum înainte, veți avea ocazia de a învăța mai mult și de a continua să creșteți în cunoștință și înțelegere despre Iehova Dumnezeu“, a spus fratele Pierce.

„Am făcut ce trebuia să facem.“ William Samuelson, supraveghetor al Departamentului școlilor teocratice, a pus următoarea întrebare: „Cum ar trebui să reacționăm când primim o repartiție care nu se potrivește dorințelor și așteptărilor noastre?“. Putem învăța multe din ceea ce se spune în Luca 17:7–10: „Când veți face toate lucrurile care v-au fost încredințate, să ziceți: «Suntem niște sclavi netrebnici. Am făcut ce trebuia să facem»“. În comparație cu Stăpânul nostru, Iehova, suntem, fără doar și poate, „sclavi netrebnici“.

Cursanții au petrecut săptămâni întregi studiind într-o sală de curs. În cazul unora, aceasta a constituit probabil o dificultate. „Dar ați făcut ce trebuia să faceți, a spus fratele Samuelson, iar acum vedeți cu ochii voștri foloasele; aveți o credință mai puternică.“ Fratele Samuelson a concluzionat: „În calitate de administratori de încredere, fie ca întotdeauna să prețuiți privilegiul de a-i sluji Stăpânului universului“.

„Nu uitați promisiunea lui Iehova de a vă susține când treceți prin încercări.“ Sam Roberson, asistent al supraveghetorului Departamentului școlilor teocratice, i-a conștientizat pe cursanți că vor trece uneori și prin momente de descurajare. De aceea, i-a sfătuit să-și amintească de numeroasele personaje biblice care s-au bucurat de sprijinul lui Dumnezeu. De exemplu, Moise l-a asigurat pe Iosua: „Iehova . . . nu te va lăsa și nicidecum nu te va părăsi“ (Deuteronomul 31:8). La sfârșitul vieții sale, Iosua a putut declara: „Niciun cuvânt dintre toate cuvintele bune pe care vi le-a spus Iehova, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit“ (Iosua 23:14).

Iehova Dumnezeu le-a promis slujitorilor săi: „Nicidecum nu te voi lăsa și nicidecum nu te voi părăsi“ (Evrei 13:5). El ne asigură că va acționa în deplină armonie cu semnificația numelui său, Iehova („El face să devină“), și va deveni orice este necesar pentru a se îngriji de slujitorii săi. „Nu renunțați niciodată“, a îndemnat fratele Roberson. „Nu cedați niciodată. Nu vă dați bătuți niciodată. Nu uitați: El niciodată, dar absolut niciodată, nu vă va dezamăgi.“

„Sunetul lor a ieșit pe tot pământul.“ (Romani 10:18) Ajutați de Mark Noumair, instructor la Școala Galaad, cursanți din diferite țări au relatat sau au pus în scenă experiențe frumoase avute în timp ce predicau în zona Patterson. De exemplu, un cuplu din Africa de Sud a fost încântat să întâlnească trei femei din țara natală și să le vorbească în zulu și xhosa. Alt cuplu, din Sri Lanka, a întâlnit un bărbat indian ale cărui soție și fiică trăiesc în Sri Lanka. Bărbatul nu văzuse niciodată o Biblie. De aceea, cei doi soți i-au oferit cu plăcere una dintre Bibliile lor.

„Pregătiți pentru orice lucrare bună.“ Gene Smalley, asistent al Comitetului de Redactare, a intervievat două cupluri de absolvenți. Unul dintre cupluri era din Sierra Leone. Cei doi au relatat că, întrucât în repartiția lor nu aveau apă curentă, s-au văzut nevoiți în fiecare zi să aducă apă în casă. Dar astfel de dificultăți au fost o nimica toată în comparație cu bucuria de a conduce 50 de studii biblice cu persoane interesate. Toți cei patru absolvenți și-au exprimat aprecierea pentru modul în care cursul ‘i-a pregătit pentru orice lucrare bună’ în viitoarele lor repartiții (2 Timotei 3:16, 17).

„Perseverați până la sfârșit și chiar și după aceea.“ Gerrit Lösch, membru al Corpului de Guvernare, a început cuvântarea-cheie explicând că alergătorii de cursă lungă trebuie să-și dozeze energia pentru a se asigura că sfârșesc cursa. Spre deosebire de cursele sportive însă, în care există un singur câștigător, în cursa creștină, toți cei care perseverează până la sfârșit sunt câștigători.

Perseverența presupune să-i slujim lui Dumnezeu încontinuu și să nu ne pierdem speranța în fața obstacolelor, a persecuțiilor, a necazurilor sau a dezamăgirilor. Isus a spus: „Cel care va persevera până la sfârșit, acela va fi salvat“ (Matei 24:13). Cât de încurajator este să știm că Iehova și Isus observă perseverența noastră! Fratele Lösch a prezentat apoi aspecte care ne pot ajuta să perseverăm în pofida dificultăților. Iată ce îndemnuri a dat el:

  • Rugați-vă lui Dumnezeu, „care dă perseverență“ și „care în fiecare zi ne poartă sarcina“ (Romani 15:5; Psalmul 68:19).

  • Fiți hotărâți să nu faceți compromis, având convingerea că „Dumnezeu este fidel și nu va lăsa să fiți ispitiți peste ceea ce puteți îndura, ci, împreună cu ispita, va pregăti și calea de ieșire, ca s-o puteți suporta“ (1 Corinteni 10:13).

  • Nu pierdeți din vedere speranța creștină. „Pentru bucuria care-i era pusă înainte, [Isus] a suportat stâlpul de tortură.“ (Evrei 12:2)

Fratele Lösch a subliniat că acum, când suntem atât de aproape de „linia de sosire“, nu este momentul să renunțăm. „Să alergăm cu perseverență cursa care ne este pusă înainte.“ (Evrei 12:1)

La finalul acestui program deosebit, unul dintre cursanți a citit o scrisoare din partea clasei, în care absolvenții își exprimau recunoștința pentru instruirea practică primită, adăugând că studiul profund, cronologic al Bibliei nu doar le-a adâncit înțelegerea scopului lui Dumnezeu, dar le-a și întărit enorm credința. „Suntem hotărâți, au declarat ei, să punem în aplicare tot ce am învățat.“