Salt la conţinut

Salt la cuprins

Au fost sentinţele divine o dovadă de cruzime?

Au fost sentinţele divine o dovadă de cruzime?

PENTRU a răspunde la această întrebare, să analizăm două sentinţe divine, consemnate în Biblie: Potopul din timpul lui Noe şi distrugerea canaaniţilor.

POTOPUL DIN TIMPUL LUI NOE

CE SPUN UNII OAMENI? „Dumnezeu a dat dovadă de cruzime când a distrus printr-un potop întreaga omenire cu excepţia lui Noe şi a familiei sale.“

CE SPUNE BIBLIA? Dumnezeu a zis: „Nu-mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci doresc mai degrabă ca el să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască“ (Ezechiel 33:11). Aşadar, lui Dumnezeu nu i-a făcut deloc plăcere să-i distrugă pe oamenii răi din timpul lui Noe. Atunci de ce a acţionat el în acest fel?

Biblia ne spune că, atunci când Dumnezeu i-a pedepsit pe oamenii răi din trecut, el le-a dat „celor lipsiţi de pietate un exemplu cu privire la lucrurile viitoare“ (2 Petru 2:5, 6). În ce a constat acest exemplu?

În primul rând, Iehova a arătat că, deşi nu-şi găseşte plăcerea în distrugerea celor răi, el îi vede pe oamenii cruzi care provoacă suferinţă şi îi va trage la răspundere pentru acţiunile lor. În curând, el va înlătura orice nedreptate şi suferinţă.

În al doilea rând, modul în care a acţionat Iehova în trecut arată că, motivat de iubire, el îi avertizează pe oameni înainte de a aplica o sentinţă. Noe a fost un predicator al dreptăţii, dar majoritatea oamenilor l-au ignorat. Biblia spune: „N-au dat atenţie până a venit potopul şi i-a măturat pe toţi“ (Matei 24:39).

A acţionat Dumnezeu de fiecare dată în acest mod? Da. De exemplu, el i-a avertizat pe israeliţi că, dacă vor adopta o cale greşită asemenea naţiunilor din jur, va permite ca duşmanii să le invadeze ţara, să le distrugă capitala, Ierusalimul, şi să-i ducă în exil. Israel a adoptat o cale greşită, ajungând chiar să aducă jertfă copii. A trecut Iehova la acţiune? Bineînţeles, dar numai după ce a trimis în repetate rânduri profeţi care să-i avertizeze pe israeliţi să se schimbe înainte de a fi prea târziu. El chiar a spus: „Domnul Suveran Iehova nu face nimic fără să le dezvăluie lucrurile sale confidenţiale slujitorilor săi profeţi“ (Amos 3:7).

CE ÎNSEAMNĂ ACEASTA PENTRU TINE? Modul în care a acţionat Iehova în trecut ori de câte ori şi-a  aplicat sentinţele ne dă speranţă. Putem fi siguri că, în curând, Iehova îi va judeca pe oamenii cruzi, care cauzează suferinţă. Biblia spune: „Răufăcătorii vor fi nimiciţi . . . Dar cei smeriţi vor stăpâni pământul şi îşi vor găsi desfătarea în belşug de pace“ (Psalmul 37:9–11). Cum consideri o sentinţă prin care omenirea va fi eliberată de suferinţă: crudă sau, mai degrabă, plină de îndurare?

DISTRUGEREA CANAANIŢILOR

CE SPUN UNII OAMENI? „Distrugerea canaaniţilor a fost o crimă de război plină de cruzime, asemenea genocidelor din epoca modernă.“

CE SPUNE BIBLIA? „Toate căile sale [ale lui Dumnezeu] sunt dreptate. [El este] un Dumnezeu al fidelităţii, în care nu este nedreptate.“ (Deuteronomul 32:4) Un act de justiţie divină nu poate fi comparat cu un război omenesc. De ce? Deoarece, spre deosebire de noi, Iehova poate citi inima oamenilor şi vede cum sunt ei în realitate.

De exemplu, când Dumnezeu a judecat cetăţile Sodoma şi Gomora şi a hotărât să le distrugă, Avraam, un bărbat fidel, a fost preocupat de justeţea acestei decizii. Pentru el era de neconceput ca Dumnezeul său, la care nu există nedreptate, ‘să-l nimicească pe cel drept împreună cu cel rău’. Cu multă răbdare, Dumnezeu l-a asigurat că va cruţa Sodoma de la distrugere dacă vor fi acolo zece oameni drepţi (Geneza 18:20–33). Cu siguranţă, Dumnezeu a cercetat inimile acelor oameni şi a văzut cât de mare era răutatea lor (1 Cronici 28:9).

În mod asemănător, Dumnezeu a văzut răutatea canaaniţilor şi a avut motive întemeiate să poruncească să fie distruşi. Canaaniţii erau bine cunoscuţi pentru cruzimea lor. De exemplu, ei obişnuiau să aducă jertfă copii, pe care îi ardeau în foc (2 Regi 16:3). * Canaaniţii ştiau că Iehova le poruncise israeliţilor să ia în stăpânire ţara. Astfel, cei care au ales să rămână şi au purtat război împotriva israeliţilor s-au opus nu numai lor, ci şi lui Iehova, care dovedise în repetate rânduri că îşi sprijinea poporul.

Totuşi, să nu pierdem din vedere că Dumnezeu le-a arătat îndurare canaaniţilor care au renunţat la căile lor rele şi au acceptat normele sale morale înalte. De exemplu, prostituata Rahav a fost salvată împreună cu familia ei. În mod asemănător, când locuitorii oraşului canaanit Gabaon au cerut îndurare, atât lor, cât şi copiilor lor le-a fost cruţată viaţa (Iosua 6:25; 9:3, 24–26).

CE ÎNSEAMNĂ ACEASTA PENTRU TINE? Modul în care Dumnezeu şi-a aplicat sentinţa în cazul canaaniţilor constituie o lecţie importantă pentru noi. Ne apropiem cu rapiditate de „ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate“ (2 Petru 3:7). Dacă îl iubim pe Iehova şi facem ce este drept în ochii săi, ne vom bucura când va elimina suferinţa umană, înlăturându-i de pe pământ pe cei care se împotrivesc guvernării sale drepte.

Canaaniţii erau bine cunoscuţi pentru cruzimea lor şi au ales în mod deliberat să se împotrivească lui Dumnezeu şi poporului său.

Iehova ne aminteşte cu iubire că alegerile pe care le fac părinţii se pot răsfrânge asupra copiilor lor. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Alege viaţa ca să rămâi în viaţă, tu şi urmaşii tăi, iubindu-l pe Iehova, Dumnezeul tău, ascultând de glasul lui şi alipindu-te de el“ (Deuteronomul 30:19, 20). Sunt acestea cuvintele unui Dumnezeu crud sau ale unui Dumnezeu care îi iubeşte pe oameni şi doreşte ca ei să facă alegerea corectă?

^ par. 15 Arheologii au descoperit ruine care dovedesc că închinarea canaaniţilor includea şi jertfirea copiilor mici.