1, 2. a) Ce înseamnă a fi martor şi în ce aspect important a dat greş mass-media din această lume? b) De ce nu se bazează Iehova pe mass-media din această lume?

CE ÎNSEAMNĂ a fi martor? Un martor este o persoană care asistă la un eveniment şi apoi relatează ce s-a întâmplat. De exemplu, în oraşul Pietermaritzburg, din Africa de Sud, este publicat de peste 160 de ani un ziar care în prezent se numeşte Martorul. Denumirea este cât se poate de potrivită, întrucât scopul unui ziar este acela de a prezenta cu exactitate evenimente care au loc în lume. Editorul şi fondatorul ziarului Martorul a promis că acesta va spune „adevărul, tot adevărul şi numai adevărul”.

² Din nefericire însă, mass-media din această lume a ignorat sau chiar a denaturat majoritatea faptelor importante din istorie. De exemplu, mass-media n-a spus adevărul despre Dumnezeul atotputernic şi despre ce a făcut el. Însă iată ce a declarat Iehova prin intermediul profetului Ezechiel: „Naţiunile vor şti cu siguranţă că eu sunt Iehova” (Ezec. 39:7). Suveranul universului nu se bazează pe mass-media din această lume. El are aproximativ opt milioane de Martori, care le vorbesc oamenilor din toate naţiunile despre el şi despre ce a făcut şi ce face pentru omenire. Această armată de Martori vorbeşte şi despre lucrurile minunate pe care Dumnezeu a promis că le va face în viitor. Acordând prioritate lucrării de depunere de mărturie, dovedim că trăim la înălţimea numelui pe care ni l-a dat Dumnezeu, aşa  cum se spune în Isaia 43:10: „«Voi sunteţi martorii mei», zice Iehova, «da, slujitorul meu pe care l-am ales»”.

3, 4. a) Când au adoptat Studenţii în Biblie un nume nou şi ce au simţit ei în legătură cu această schimbare? (Vezi imaginea de la începutul articolului.) b) Ce întrebări vom analiza în acest articol?

³ Numele lui Iehova va dăinui pentru totdeauna deoarece el este ‘Regele eternităţii’. Iehova a spus: „Acesta este numele meu pe veşnicie şi prin el îşi vor aduce aminte de mine din generaţie în generaţie” (1 Tim. 1:17; Ex. 3:15; compară cu Eclesiastul 2:16). Este un mare privilegiu să purtăm numele lui Iehova! În 1931, Studenţii în Biblie au adoptat numele „Martorii lui Iehova”. După aceea, în paginile acestei reviste au fost publicate multe scrisori de apreciere. Iată ce a scris o congregaţie din Canada: „Vestea bună că suntem «Martorii lui Iehova» ne-a încântat şi ne-a reînnoit hotărârea de a arăta că suntem demni de acest nou nume”.

⁴ Cum poţi arăta că apreciezi privilegiul de a purta numele lui Dumnezeu? Poţi să explici pasajul biblic care stă la baza numelui nostru, „Martorii lui Iehova”?

5, 6. a) În ce sens au fost părinţii israeliţi martori ai lui Iehova? b) Ce trebuiau să mai facă părinţii israeliţi şi de ce trebuie părinţii din prezent să le imite exemplul?

⁵ Fiecare israelit din zilele lui Isaia era un „martor” al lui Iehova, iar naţiunea ca întreg era „slujitorul” său (Is. 43:10). Părinţii israeliţi depuneau mărturie învăţându-şi copiii despre ce făcuse Dumnezeu pentru strămoşii lor. De exemplu, când le-a poruncit să ţină Paştele în fiecare an, Iehova le-a spus: „Când fiii voştri vă vor zice: «Ce înseamnă acest serviciu pentru voi?», să spuneţi: «Este jertfa de Paşte pentru Iehova, care a trecut pe deasupra caselor fiilor lui Israel în Egipt, când i-a lovit pe egipteni, dar a scăpat casele noastre»” (Ex. 12:26, 27). Probabil că acei  părinţi le-au spus copiilor lor şi cum a reacţionat faraonul când Moise i-a cerut să-i lase pe israeliţi să meargă în pustiu ca să i se închine lui Iehova. Faraonul a întrebat: „Cine este Iehova, ca să ascult de glasul lui şi să-l las pe Israel să plece?” (Ex. 5:2). Fără îndoială, ei le-au spus cum a răspuns Iehova la întrebarea faraonului şi cum a arătat el că este Cel Atotputernic. Iehova a adus zece plăgi asupra Egiptului şi i-a salvat pe israeliţi de armata egipteană la Marea Roşie. Astfel, israeliţii au fost martori direcţi ai faptului că Iehova este adevăratul Dumnezeu şi că el îşi îndeplineşte toate promisiunile.

⁶ Cu siguranţă, israeliţii care apreciau privilegiul de a purta numele lui Iehova le-au vorbit copiilor lor, dar şi străinilor care le-au devenit sclavi despre lucrurile minunate pe care le făcuse Dumnezeu. De asemenea, israeliţii ştiau că trebuie să aibă o conduită sfântă. Iehova le-a spus: „Fiţi sfinţi, căci eu, Iehova, Dumnezeul vostru, sunt sfânt”. Părinţii israeliţi trebuiau să-i înveţe pe copiii lor să fie sfinţi, adică să trăiască în armonie cu normele lui Iehova (Lev. 19:2; Deut. 6:6, 7). Acesta constituie un exemplu demn de urmat pentru părinţii din prezent. Ei trebuie să-şi înveţe copiii să aibă o conduită sfântă, prin care să onoreze numele glorios al lui Dumnezeu. (Citeşte Proverbele 1:8; Efeseni 6:4.)

7. a) Ce au putut să vadă popoarele din jur cât timp israeliţii i-au fost fideli lui Iehova? b) Ce responsabilitate au toţi cei care poartă numele lui Dumnezeu?

⁷ Aşadar, cât timp au fost fideli, israeliţii au depus o mărturie frumoasă despre numele lui Dumnezeu. Ca urmare, popoarele din jur au putut să vadă că ‘numele lui Iehova era chemat peste’ israeliţi şi că Dumnezeu îşi ocrotea poporul (Deut. 28:10). Din nefericire însă, de cele mai multe ori de-a lungul istoriei lor, israeliţii au fost infideli, închinându-se la idoli. Mai mult, asemenea zeilor canaaniţi la care se închinau, israeliţii au devenit cruzi, jertfindu-şi copiii şi asuprindu-i pe săraci. Din exemplul lor negativ învăţăm un lucru important: Trebuie să ne străduim întotdeauna să fim sfinţi, imitându-l astfel pe Cel Preasfânt, al cărui nume îl purtăm!

8. Ce misiune a primit Isaia de la Iehova şi cum a reacţionat profetul?

⁸ Prin intermediul profetului Isaia, Iehova i-a avertizat pe israeliţi că Ierusalimul va fi distrus şi că poporul său va fi dus în captivitate. Însă Iehova a prezis şi că va face „un lucru nou”, eliberându-şi poporul într-un mod impresionant (Is. 43:19). Primele şase capitole ale cărţii Isaia conţin multe avertismente cu privire la distrugerea care urma să se abată asupra Ierusalimului şi a oraşelor din jur. Iehova, care cunoaşte bine inima omului, ştia că israeliţii nu aveau să se căiască. Totuşi, el i-a spus lui Isaia să continue să-i avertizeze. Isaia a fost tulburat şi a vrut să ştie până când va continua naţiunea să nu asculte de Iehova. Dumnezeu i-a zis: „Până când oraşele vor ajunge nişte ruine şi vor rămâne fără niciun locuitor, până când casele vor rămâne fără niciun om pământean, iar pământul va ajunge o pustietate”. (Citeşte Isaia 6:8-11.)

9. a) Când s-a împlinit profeţia lui Isaia despre Ierusalim? b) Cărui avertisment trebuie să-i acordăm atenţie în prezent?

⁹ Isaia a primit această misiune în ultimul an de domnie al lui Ozia, adică în jurul anului 778 î.e.n. El şi-a continuat serviciul de profet aproximativ 46 de ani, până după 732 î.e.n., în timpul domniei lui Ezechia. După aceea, Iehova a continuat să-şi avertizeze poporul încă 125 de ani, până la distrugerea Ierusalimului, care a avut loc în 607 î.e.n. Aşadar, israeliţii au fost avertizaţi cu mult timp înainte cu privire  la ce avea să se întâmple. Şi în prezent, prin intermediul slujitorilor săi, Iehova îi avertizează pe oameni în legătură cu ceea ce se va întâmpla în viitor. De 135 de ani, încă de la prima ediţie, Turnul de veghe le spune oamenilor că, în curând, conducerea dezastruoasă a lui Satan se va încheia şi va începe Domnia de O Mie de Ani a lui Isus Cristos (Rev. 20:1-3, 6).

10, 11. La împlinirea cărei profeţii a lui Isaia au fost martori iudeii din Babilon?

¹⁰ Mulţi iudei ascultători, care s-au predat babilonienilor, au supravieţuit distrugerii Ierusalimului şi au fost luaţi captivi în Babilon (Ier. 27:11, 12). După 70 de ani, slujitorii lui Dumnezeu au fost martori la împlinirea unei profeţii uluitoare: „Iată ce a spus Iehova, Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel: «Pentru voi îi voi trimite în Babilon, voi coborî zăvoarele închisorilor»” (Is. 43:14).

¹¹ Iehova a împlinit această profeţie într-un mod uimitor. Într-o noapte de la începutul lunii octombrie a anului 539 î.e.n., în timp ce regele Babilonului şi nobilii săi beau vin în cinstea zeilor lor din cupele sfinte luate de la templul din Ierusalim, armatele Mediei şi Persiei au cucerit Babilonul. În 538 sau 537 î.e.n., Cirus, cuceritorul Babilonului, le-a poruncit iudeilor să se întoarcă la Ierusalim şi să reconstruiască templul lui Dumnezeu. Toate acestea au fost profeţite de Isaia, care a spus şi că Iehova avea să le poarte de grijă şi să-i ocrotească pe slujitorii săi pe drumul de întoarcere la Ierusalim. Iehova i-a numit pe iudei „poporul pe care l-am întocmit pentru mine, ca să istorisească faptele mele demne de laudă” (Is. 43:21; 44:26-28). După ce s-au întors la Ierusalim şi au reconstruit templul lui Iehova, iudeii au devenit martori ai faptului că Iehova, singurul Dumnezeu adevărat, îşi îndeplineşte întotdeauna promisiunile.

12, 13. a) Ce s-a întâmplat când israeliţii s-au întors la Ierusalim ca să reconstruiască templul? b) Ce se aşteaptă din partea ‘altor oi’ în timp ce sprijină „Israelul lui Dumnezeu” şi ce speranţă au ele?

¹² Când israeliţii s-au întors ca să reconstruiască templul, mii de străini li s-au alăturat, iar, mai târziu, mulţi alţii au devenit prozeliţi (Ezra 2:58, 64, 65; Est. 8:17). În prezent, „o mare mulţime” de „alte oi” ale lui Isus le oferă sprijin loial creştinilor unşi, care alcătuiesc „Israelul lui Dumnezeu” (Rev. 7:9, 10; Ioan 10:16; Gal. 6:16). Atât cei unşi, cât şi membrii marii mulţimi poartă numele dat de Dumnezeu: „Martorii lui Iehova”.

¹³ În timpul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos, marea mulţime va avea bucuria de nedescris de a le spune celor ce vor învia ce a însemnat să fii Martor al lui Iehova în zilele din urmă ale sistemului lui  Satan. Însă acest lucru va fi posibil numai dacă în prezent trăim la înălţimea acestui nume şi ne străduim să rămânem sfinţi. Totuşi, oricât ne-am strădui, în fiecare zi greşim şi trebuie să-l rugăm pe Iehova să ne ierte. Astfel, recunoaştem că suntem păcătoşi şi că faptul de a purta numele sfânt al lui Dumnezeu este o onoare cu totul deosebită. (Citeşte 1 Ioan 1:8, 9.)

14. Ce înseamnă numele „Iehova”?

¹⁴ Ca să ne sporim aprecierea pentru onoarea de a purta numele lui Dumnezeu, este bine să medităm la semnificaţia acestui nume. Redat de regulă prin „Iehova”, numele divin provine dintr-un verb ebraic care exprimă o acţiune şi poate fi tradus prin „a deveni”. Astfel, se consideră că numele „Iehova” înseamnă „El face să devină”. Această definiţie este potrivită deoarece Iehova este Creatorul universului şi al fiinţelor inteligente şi îşi îndeplineşte întotdeauna scopul. Aşadar, nimeni, nici măcar Satan, nu-l poate împiedica pe Iehova să-şi îndeplinească în mod progresiv voinţa şi scopul.

15. Ce aspect al personalităţii sale a dezvăluit Iehova când l-a trimis pe Moise să scoată poporul Israel din Egipt? (Vezi chenarul „ Un nume cu o semnificaţie profundă”.)

¹⁵ Când i-a încredinţat lui Moise misiunea de a scoate poporul Israel din Egipt, Iehova a dezvăluit un aspect al personalităţii sale folosind un verb înrudit, de această dată la persoana întâi. În Biblie citim: „Dumnezeu i-a spus lui Moise: «Eu voi deveni ce voi vrea să devin». Şi a adăugat: «Iată ce să le spui fiilor lui Israel: „Eu voi deveni m-a trimis la voi”»” (Ex. 3:14). Pentru israeliţii aflaţi în sclavie, Iehova a devenit tot ce a fost necesar ca să-i elibereze, să-i ocrotească, să-i îndrume şi să se îngrijească de toate necesităţile lor materiale şi spirituale. Aşadar, indiferent de situaţie, Iehova va deveni tot ce este necesar pentru a-şi îndeplini scopul.

16, 17. a) Cum putem să ne arătăm recunoştinţa pentru privilegiul de a purta numele lui Dumnezeu? b) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁶ În prezent, Iehova continuă să acţioneze în armonie cu semnificaţia numelui său îngrijindu-se de toate necesităţile noastre spirituale şi materiale. Însă semnificaţia numelui lui Dumnezeu nu se limitează la ceea ce vrea el să devină. Iehova poate face ca creaţia sa să înfăptuiască tot ce este necesar pentru a-i îndeplini scopul. De exemplu, el îi foloseşte pe Martorii săi pentru a-i înfăptui lucrarea. Meditarea la acest lucru ne va impulsiona să continuăm să trăim la înălţimea numelui pe care îl purtăm. Să ne gândim la Kåre, un frate de 84 de ani din Norvegia, care îi slujeşte cu zel lui Iehova de 70 de ani. El spune: „Consider că este o onoare deosebită să-i slujesc lui Iehova, Regele eternităţii, şi să fac parte din poporul care îi poartă numele. Este întotdeauna un mare privilegiu să le explic oamenilor adevărul biblic şi să văd cum li se luminează ochii de bucurie când înţeleg ce spune Biblia. De exemplu, simt o satisfacţie profundă când îi ajut pe alţii să înţeleagă ce este jertfa de răscumpărare şi cum putem primi viaţă veşnică într-o lume dreaptă şi paşnică pe baza acesteia”.

¹⁷ E adevărat, în unele teritorii este tot mai greu să găsim oameni care doresc să înveţe despre Dumnezeu. Cu toate acestea, asemenea lui Kåre, ne bucurăm foarte mult când găsim o persoană receptivă căreia îi putem spune mai multe despre numele lui Iehova. Dar cum putem fi Martori ai lui Iehova şi, în acelaşi timp, martori ai lui Isus? La această întrebare se va răspunde în articolul următor.