Regele Siriei vrea să-l prindă pe Elisei, profetul lui Dumnezeu, şi îl urmăreşte până la cetatea Dotan. Noaptea, regele trimite la Dotan cai, care de război şi o armată. În zori, oraşul este înconjurat de oşti (2 Regi 6:13, 14).

Când slujitorul lui Elisei se trezeşte şi iese afară, îi vede pe cei care vor să-l prindă pe profet şi spune: „Vai, stăpânul meu! Ce-o să ne facem?“. Însă Elisei îi dă următoarea asigurare: „Nu te teme, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei“. Apoi, profetul începe să se roage: „O, Iehova, deschide-i ochii, te rog, ca să vadă!“. Din relatare aflăm ce s-a întâmplat în continuare: „Imediat, Iehova i-a deschis ochii slujitorului şi el a văzut. Şi iată că regiunea muntoasă era plină de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei“ (2 Regi 6:15–17). Ce putem învăţa din acest episod, precum şi din alte întâmplări din viaţa lui Elisei?

Elisei a rămas calm în timpul atacului armatei siriene deoarece s-a încrezut în Iehova şi a văzut puterea sa ocrotitoare în acţiune. Deşi, în prezent, nu ne aşteptăm ca Iehova să facă miracole, suntem convinşi că el îşi ocroteşte poporul. În mod figurativ, şi noi suntem înconjuraţi de cai şi care de foc. Dacă vom vedea cu ochii credinţei caii şi carele de foc şi dacă ne vom încrede întotdeauna în Dumnezeu, ‘vom locui în siguranţă’ şi vom primi binecuvântarea sa (Ps. 4:8). Să vedem în continuare ce putem învăţa din alte întâmplări din viaţa lui Elisei.

Elisei ara pe un câmp când profetul Ilie s-a apropiat şi a aruncat peste el veşmântul de profet. Elisei a înţeles semnificaţia acestui gest. A dat un ospăţ, şi-a luat rămas-bun de la părinţii săi şi a plecat de acasă pentru a-i sluji lui Ilie (1 Regi 19:16, 19–21). Elisei a fost gata să-i slujească lui Dumnezeu cu toată fiinţa. Astfel, Iehova l-a putut folosi şi, în cele din urmă, l-a numit profet în locul lui Ilie.

 După cât se pare, Elisei i-a slujit lui Ilie şase ani. În acest timp, Elisei „turna apă pe mâinile lui Ilie“ (2 Regi 3:11). Pe atunci, oamenii mâncau cu mâna, nu foloseau cuţit sau furculiţă. Când stăpânul termina de mâncat, slujitorul îi turna apă ca să se spele pe mâini. Aşadar, unele activităţi pe care le făcea Elisei erau umile. Însă el a considerat că era un privilegiu să fie slujitorul lui Ilie.

În mod asemănător, mulţi slujitori ai lui Iehova din prezent slujesc în diverse forme ale serviciului cu timp integral. Ei sunt motivaţi de credinţă şi doresc să-i slujească lui Iehova cu toată fiinţa. De exemplu, serviciul la Betel, proiectele de construire şi alte forme ale serviciului cu timp integral implică faptul de a pleca de acasă şi de a face unele munci care ar putea fi considerate umile. Nimeni nu ar trebui să le considere lipsite de importanţă sau înjositoare. În ochii lui Iehova, serviciul acestor fraţi este foarte valoros (Evr. 6:10).

Înainte ca Iehova „să-l ducă pe Ilie sus, la ceruri, într-o vijelie“, l-a trimis pe profet de la Ghilgal la Betel. Ilie i-a spus lui Elisei să nu vină cu el, dar el i-a răspuns: „Nu te voi părăsi“. În timpul călătoriei, Ilie i-a mai spus de două ori lui Elisei să nu-l însoţească, dar fără niciun rezultat (2 Regi 2:1–6). Aşa cum Rut s-a alipit de Naomi, tot aşa Elisei a rămas lângă Ilie (Rut 1:8, 16, 17). Cu siguranţă, Elisei a apreciat privilegiul de a-i sluji lui Ilie, pe care i-l încredinţase Dumnezeu.

Elisei este un exemplu demn de urmat pentru noi. Vom preţui responsabilităţile primite în organizaţia lui Dumnezeu dacă nu uităm că îi slujim lui Iehova. Nu există onoare mai mare! (Ps. 65:4; 84:10)

În timp ce călătoreau, Ilie i-a spus lui Elisei: „Cere ce să fac pentru tine înainte de a fi luat de lângă tine“. Cererea pe care a făcut-o Elisei a fost de natură spirituală, aşa cum a fost şi cererea pe care o făcuse Solomon cu mulţi ani mai înainte. Elisei a cerut ‘să vină peste el două părţi din spiritul’ lui Ilie (1 Regi 3:5, 9; 2 Regi 2:9). În Israel, fiul întâi născut avea dreptul la două părţi din moştenire (Deut. 21:15–17). De fapt, cu acea ocazie, Elisei a cerut să fie moştenitorul spiritual al lui Ilie. Mai mult decât atât, Elisei a dorit să fie la fel de curajos ca Ilie, un om „cu adevărat gelos pentru Iehova“ (1 Regi 19:13, 14).

Cum a răspuns Ilie la cererea slujitorului său? El i-a spus: „Greu lucru ai cerut. Dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, aşa ţi se va întâmpla, dar, dacă nu mă vei vedea, nu se va întâmpla aşa“ (2 Regi 2:10). După cât se pare, răspunsul lui Ilie a avut o semnificaţie dublă. Pe de o parte, numai Dumnezeu era în măsură să hotărască dacă lui Elisei îi va fi îndeplinită cererea. Pe de altă parte, dacă voia să primească ce a cerut, el trebuia să rămână alături de Ilie, indiferent ce s-ar fi întâmplat.

Dar cum a considerat Dumnezeu cererea lui Elisei? Relatarea spune: „Pe când mergeau ei şi vorbeau în timp ce mergeau, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe cei doi. Şi Ilie a urcat la cer într-o vijelie. Elisei a văzut toate acestea“. a Iehova i-a răspuns lui Elisei în acest fel. El a văzut cum Ilie a fost luat de lângă el, a primit o porţie dublă din spiritul acestuia şi a devenit profet, continuând misiunea pe care o primise Ilie (2 Regi 2:11–14).

Elisei a ridicat apoi veşmântul de profet care căzuse de pe Ilie şi s-a îmbrăcat cu el. Acest veşmânt era o dovadă că Elisei era acum profetul lui Dumnezeu. Numirea sa a fost reconfirmată mai târziu, când Elisei a despărţit în mod miraculos apele Iordanului.

Fără îndoială că ceea ce a văzut Elisei când Ilie a urcat la cer într-o vijelie l-a impresionat foarte mult. La urma urmei, nu este ceva obişnuit să vezi care şi cai de foc. Această scenă i-a dovedit lui Elisei că Iehova a răspuns la cererea sa. În prezent, Iehova nu ne răspunde la rugăciuni folosindu-se de viziuni cu care şi cai de foc. Însă putem fi convinşi că Dumnezeu îşi foloseşte puterea  pentru a se asigura că voinţa lui este înfăptuită. Iar, atunci când observăm cum binecuvântează Iehova partea pământească a organizaţiei sale, este ca şi cum am vedea carul său ceresc în mişcare (Ezec. 10:9–13).

Elisei a trecut prin multe situaţii care l-au convins că Iehova are o putere extraordinară. De fapt, cu ajutorul spiritului sfânt, Elisei a înfăptuit şaisprezece miracole, de două ori mai multe decât cele care îi sunt atribuite lui Ilie. b Episodul descris la începutul articolului este cel în care Elisei a văzut a doua oară cai şi care de foc.

Deşi, la Dotan, era înconjurat de duşmani, Elisei şi-a păstrat calmul. De ce? Deoarece cultivase o credinţă puternică în Iehova. Şi noi avem nevoie de o credinţă puternică. Aşadar, să-l rugăm pe Dumnezeu să ne dea spirit sfânt pentru a manifesta credinţă, precum şi alte faţete ale rodului spiritului (Luca 11:13; Gal. 5:22, 23).

Episodul de la Dotan l-a ajutat pe Elisei să se încreadă şi mai mult în Iehova şi în puterea ocrotitoare a armatelor sale invizibile. Profetul şi-a dat seama că Dumnezeu şi-a trimis armatele de îngeri să înconjoare oraşul asediat. Lovindu-i pe duşmani cu orbire, Dumnezeu i-a salvat în mod miraculos pe Elisei şi pe slujitorul său (2 Regi 6:17–23). În acele momente critice, precum şi în alte situaţii, Elisei a manifestat credinţă şi încredere deplină în Iehova.

Să ne încredem şi noi în Iehova la fel ca Elisei! (Prov. 3:5, 6) Astfel, „Dumnezeu ne va arăta îndurare şi ne va binecuvânta“ (Ps. 67:1). Deşi nu suntem înconjuraţi în mod literal de cai şi care de foc, în iminentul „necaz mare“, Iehova îşi va ocroti poporul (Mat. 24:21; Rev. 7:9, 14). Până atunci, să nu uităm că „Dumnezeu este refugiul nostru“ (Ps. 62:8).