Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Scrieţi-i lui Anton!“

„Scrieţi-i lui Anton!“

„Scrieţi-i lui Anton!“

● Anton, un adolescent Martor al lui Iehova, locuia în Şelcan, un sătuc din Stavropol Krai (Rusia). În copilărie, Anton fusese diagnosticat cu distrofie musculară Duchenne, o boală incurabilă care provoacă atrofierea rapidă a muşchilor şi în final decesul, de regulă înainte de vârsta de 20 de ani. La nouă ani, el nu a mai putut să meargă şi să se ridice.

Evgheni şi soţia lui, Diana, l-au cunoscut pe Anton în timp ce vizitau o congregaţie locală a Martorilor. Diana povesteşte: „Chiar dacă era foarte slăbit pe plan fizic, era puternic pe plan spiritual. Întrucât fratele său mai mare murise la 19 ani din cauza aceleiaşi boli, Anton ştia că nu mai avea mult de trăit. Cu toate acestea, era fericit şi optimist“.

Atât Diana, cât şi soţul ei l-au încurajat pe Anton să facă mai mult în serviciul creştin scriindu-le scrisori de mărturie locuitorilor din satele izolate învecinate. În 2005, Anton a trimis aproximativ 500 de astfel de scrisori. Spre dezamăgirea sa însă, nu a primit nici măcar un răspuns. Deşi era descurajat, Anton a continuat să scrie scrisori şi l-a rugat din inimă pe Iehova să-l ajute să fie mai eficient în lucrarea de predicare în pofida limitelor sale.

Într-o zi, în timp ce citea un ziar, Anton a găsit în paginile lui o scrisoare de la o femeie bolnavă, care avea nevoie de încurajare. S-a hotărât să-i scrie o scrisoare, iar o parte a fost publicată în acelaşi ziar. Iată câteva dintre cuvintele lui: „Deşi sufăr de o boală incurabilă, citirea Bibliei mă ajută să privesc cu încredere viitorul. Îmi place să primesc scrisori şi mereu le aştept cu nerăbdare“.

Profund mişcată, doamna respectivă a scris aceluiaşi ziar încă o scrisoare, care a fost tipărită cu titlul: „Scrieţi-i lui Anton!“. Femeia îşi exprima recunoştinţa faţă de gândurile spirituale pe care i le împărtăşise Anton, adăugând: „Haideţi să-l ajutăm pe Anton. Scrieţi-i scrisori! Tânărul acesta are mare nevoie de mângâiere“. În ziar a fost menţionată şi adresa lui Anton.

N-a trecut mult şi, la micul oficiu poştal din satul lui Anton, au început să sosească scrisori adresate lui, până la 30 pe zi! Îi scriau oameni din întreaga Rusie, precum şi din ţările baltice, din Germania şi chiar din Franţa. A primit sute de scrisori de la cititorii ziarului. „Anton era în culmea fericirii“, îşi aminteşte Diana. „Acum putea să le scrie tuturor acestor oameni pentru a le împărtăşi convingerile sale bazate pe Biblie.“

Anton a corespondat aproape un an cu cei care îi scriseseră şi le-a vorbit despre adevărurile din Biblie. Dar mâinile sale i-au slăbit tot mai mult în putere, văzându-se nevoit în cele din urmă să-şi dicteze scrisorile. În septembrie 2008, Anton a încetat din viaţă la vârsta de 20 de ani. Deşi boala îl măcinase, credinţa şi iubirea lui pentru predicare l-au ajutat să ajungă la inima a sute de oameni.