Salt la conţinut

Salt la cuprins

Este obligatorie respectarea săptămânală a unei zile sfinte?

Este obligatorie respectarea săptămânală a unei zile sfinte?

Potrivit Bibliei

Este obligatorie respectarea săptămânală a unei zile sfinte?

PE ÎNTREGUL glob, milioane de musulmani, evrei şi creştini respectă săptămânal o zi dedicată unor activităţi religioase speciale. Motivul? Ibrahim, un musulman devotat, care merge în fiecare vineri la moschee ca să se roage şi să asculte o predică, explică: „Doresc să mă simt aproape de Dumnezeu şi să găsesc pacea minţii“.

Învăţăm oare din Biblie că Dumnezeu ne cere să ţinem săptămânal o zi sfântă? Este esenţial să ne închinăm lui Dumnezeu într-o anumită zi pentru a avea parte de înviorare spirituală?

O măsură temporară

Cu mai bine de 3 500 de ani în urmă, Dumnezeu a elaborat un cod de legi special, pe care l-a transmis prin intermediul profetului Moise. Legea mozaică includea un sistem de zile de odihnă, sau sabate, care erau dedicate închinării. Ziua de odihnă cea mai frecventă era sabatul săptămânal. Începea vinerea la apusul soarelui şi ţinea până sâmbăta la apusul soarelui (Exodul 20:8–10).

Li se cerea oamenilor din toate naţiunile să respecte această zi de odihnă săptămânală? Nu. Legea lui Moise le-a fost dată doar israeliţilor şi prozeliţilor lor. Iată ce i-a zis Dumnezeu lui Moise: „Fiii lui Israel să ţină sabatul . . . Este un legământ pe timp indefinit“ (Exodul 31:16, 17). *

Potrivit Bibliei, Legea mozaică a fost „o umbră a lucrurilor viitoare“ (Coloseni 2:17). Prin urmare, sabatul era una dintre măsurile temporare luate în vederea închinării care îndreptau atenţia spre o serie de măsuri viitoare, mult superioare (Evrei 10:1). Biblia arată că, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Legea dată Israelului antic, inclusiv cerinţa de a ţine un sabat săptămânal, a luat sfârşit odată cu moartea lui Isus (Romani 10:4). Cu ce a fost înlocuită Legea?

Un nou mod de închinare

Biblia dezvăluie cu claritate care este forma de închinare aprobată de Dumnezeu după ce Legea mozaică şi-a împlinit scopul. Include oare aceasta şi respectarea săptămânală a unei zile dedicate închinării?

Scripturile arată că unele porunci date naţiunii Israel din vechime se aplicau şi congregaţiei creştine. Dintre acestea făceau parte şi poruncile de a nu practica idolatria şi fornicaţia şi de a nu consuma sânge (Faptele 15:28, 29). Este demn de reţinut că porunca referitoare la sabatul săptămânal nu se număra printre cele pe care creştinii trebuiau să le respecte (Romani 14:5).

Ce ne mai dezvăluie Biblia despre modul de închinare al creştinilor din secolul întâi? Ei se întruneau cu regularitate ca să se roage, să citească din scrierile sfinte, să asculte cuvântări şi să-l laude pe Dumnezeu prin cântări (Faptele 12:12; Coloseni 3:16). La aceste întruniri, creştinii erau instruiţi, îşi întăreau credinţa şi se încurajau reciproc (Evrei 10:24, 25).

Nicăieri în Biblie nu citim că întrunirile creştine trebuiau ţinute într-o anumită zi a săptămânii, cum ar fi duminica. Atunci de ce atât de mulţi creştini consideră duminica o zi sfântă? Obiceiul lor de a se închina duminica a luat naştere după încheierea scrierii Bibliei şi după apariţia a nenumărate credinţe şi tradiţii care nu se bazează pe Biblie.

A restabilit Dumnezeu mai târziu o zi pe săptămână în vederea unei închinări în grup? Nu. Tot ce ţine de închinarea adevărată este descris în detaliu în paginile Bibliei. Nicio altă scriere inspirată nu a fost adăugată Sfintelor Scripturi. Apostolul Pavel a consemnat sub inspiraţie divină: „Chiar dacă vreunul dintre noi sau un înger din cer v-ar anunţa o altă veste bună decât aceea pe care v-am anunţat-o noi, să fie blestemat!“ (Galateni 1:8).

O închinare înviorătoare, aprobată de Dumnezeu

Deşi conducătorii religioşi din timpul lui Isus respectau cu scrupulozitate o zi sfântă pe săptămână, închinarea lor nu a fost acceptată de Dumnezeu deoarece inima lor era rea. Ei iubeau banii şi îi dispreţuiau pe oamenii de rând, pe cei umili. Căutau poziţii proeminente, erau corupţi şi se implicaseră mult în luptele politice ale vremii (Matei 23:6, 7, 29–33; Luca 16:14; Ioan 11:46–48). Ei susţineau că îl reprezintă pe Dumnezeu. Totuşi, au transformat sabatul, care conform voinţei lui Dumnezeu trebuia să fie o sursă de înviorare, într-un sistem opresiv de reguli omeneşti (Matei 12:9–14).

Este evident, aşadar, că respectarea săptămânală a unei zile sfinte nu constituie în sine o cerinţă ca închinarea noastră să fie aprobată de Dumnezeu. Dar cum este închinarea aprobată de Dumnezeu? Isus a făcut următoarea invitaţie: „Veniţi la mine, voi, toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi, şi eu vă voi înviora!“ (Matei 11:28). Închinarea care se bazează întru totul pe învăţăturile lui Isus este înviorătoare, fără urmă de ipocrizie şi fără ritualuri apăsătoare.

Pe întregul pământ, Martorii lui Iehova urmează îndeaproape modelul închinării practicate de primii continuatori ai lui Isus. Ei au un program săptămânal de instruire biblică. Zilele în care se ţin întrunirile sunt stabilite în funcţie de situaţia locală, nu în funcţie de tradiţii nebiblice. Vă invităm să asistaţi la o astfel de întrunire ţinută de Martorii lui Iehova din localitatea voastră şi să vă convingeţi singuri cât de înviorătoare este această formă de închinare.

[Notă de subsol]

^ par. 7 Expresia biblică „timp indefinit“ nu înseamnă neapărat veşnic. Ea se poate referi şi la o perioadă lungă, nespecificată.

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

● Trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu într-o anumită zi a săptămânii? (Romani 10:4; 14:5)

● De ce trebuie să ne întrunim în vederea închinării? (Evrei 10:24, 25)

● Cum poate fi închinarea noastră cu adevărat înviorătoare? (Matei 11:28)

[Tabelul/Ilustraţiile de la paginile 10, 11]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

MARŢI

MIERCURI

1 JOI

2 VINERI

3 SÂMBĂTĂ

4 DUMINICĂ