Salt la conţinut

Salt la cuprins

Sufăr de o tulburare alimentară?

Sufăr de o tulburare alimentară?

 Tinerii se întreabă . . .

Sufăr de o tulburare alimentară?

„Uneori, când mă aşez să mănânc, devin atât de agitată, încât încep să tremur. Mi-e teamă că o să mă îngraş. Atunci îmi zic: «Trebuie să mai slăbesc vreo 2 kg».“ — Melissa *.

„Vreau să fiu atrăgătoare şi mă îngrozeşte gândul că m-aş putea îngrăşa. Totuşi, nu vreau să afle nimeni că vomit mâncarea după ce o mănânc. E foarte jenant.“ — Amber.

„Îmi spun: «. . . Azi o să fie mai bine . . .» Ca mai târziu, pe parcursul zilei, să încep iarăşi să mă îndop. După aceea apare sentimentul vinovăţiei, şi-mi doresc să mor.“ — Jennifer.

E FIRESC să-ţi doreşti să arăţi bine. Şi nu e nimic rău în a-ţi dori să primeşti mângâiere când eşti îngrijorată sau deprimată. Însă, dacă eşti asemenea fetelor ale căror cuvinte au fost citate alături, atunci s-ar putea să ai o problemă. Dacă aceasta este situaţia, atunci să ştii că nu eşti singura. De fapt, milioane de tineri, dintre care majoritatea sunt fete, suferă de o tulburare alimentară. *

Să analizăm mai îndeaproape anorexia, bulimia şi polifagia. Deşi fiecare dintre aceste tulburări prezintă simptome distincte, toate au ca numitor comun o atitudine anormală faţă de mâncare. Dacă crezi că te afli într-una dintre situaţiile descrise mai jos, fii sigură că poţi primi ajutor. Te poţi face bine!

Informaţii generale

ANOREXIA. Indiferent cât de slabă ar fi, bolnava de anorexie se consideră obeză când se priveşte în oglindă. Ca să slăbească, ea va recurge la măsuri extreme. „Eram obsedată de calorii“, mărturiseşte o bolnavă. „Stabileam cu atenţie ce aveam să mănânc într-o săptămână, sărind peste mese şi făcând în exces exerciţii fizice ori de câte ori credeam că am consumat prea multe calorii. Luam câte şase laxative pe zi.“

 Simptomele anorexiei nu întârzie să apară. Un semn obişnuit este scăderea în greutate. În plus, bolnavei s-ar putea să-i cadă părul, să i se usuce pielea şi să-i scadă densitatea oaselor. Ea s-ar putea simţi chiar epuizată. Menstrele sunt neregulate sau chiar dispar câteva luni la rând.

Deşi poate că aceste simptome nu ţi se par îngrijorătoare, să ştii că anorexia pune în pericol viaţa. În urma unui studiu s-a constatat că circa 10% dintre bolnave mor din cauza acestei tulburări, de obicei ca urmare a unei insuficienţe organice sau a altor probleme legate de alimentaţia necorespunzătoare.

BULIMIA. În loc să evite mâncarea, tânăra cu bulimie se îndoapă, consumând până la 15 000 de calorii în doar 2 ore! Apoi ea elimină ce a mâncat, de obicei vomitând sau luând laxative ori diuretice.

De regulă, fata mănâncă pe ascuns. „După ce veneam de la şcoală, dacă ajungeam acasă înaintea celorlalţi, mă îndopam“, spune o fată. „Eram atentă să ascund orice urmă.“ După consumul excesiv de mâncare în general se instalează sentimentul de vinovăţie. „Mă simţeam îngrozitor, dar ştiam că-mi puteam «repara» uşor greşeala. Mergeam la baie şi vomitam. După asta, nu numai că mă simţeam uşurată, dar îmi şi recăpătam controlul.“

În pofida aparentelor foloase, eliminarea provocată a mâncării prezintă riscuri. Folosirea greşită a laxativelor distruge flora intestinală şi poate provoca inflamaţii sau infecţii. Vărsăturile frecvente pot cauza deshidratare, carii dentare, leziuni ale esofagului şi chiar insuficienţă cardiacă.

POLIFAGIA. Asemenea bulimicei, cea care suferă de polifagie consumă o cantitate mare de mâncare. Singura deosebire este că, după aceea, nu elimină ce a mâncat. Prin urmare, ea s-ar putea să fie supraponderală. Unele fete însă, după ce mănâncă în exces, se înfometează sau fac cu rigurozitate exerciţii fizice. Uneori, în felul acesta, ele reuşesc să-şi menţină greutatea corpului, iar membrii familiei şi prietenii nu îşi dau seama că acestea au o problemă.

Asemenea anorexicelor şi bulimicelor, şi cele ce suferă de polifagie au o atitudine nesănătoasă faţă de mâncare. Iată ce spune o tânără despre ea şi celelalte bolnave: „Mâncarea este prietenul nostru secret, intim, poate chiar singurul nostru prieten“. Altă tânără spune: „În timp ce te îndopi, nimic nu mai contează. Mâncarea este cel mai important lucru, te linişteşte. După aceea apar sentimentele de vinovăţie şi deprimarea“.

Deşi nu este însoţită de purgaţie, polifagia este periculoasă. Poate duce la diabet, hipertensiune, boli de inimă şi la multe alte boli. În plus, aceasta poate lăsa urme adânci pe plan afectiv.

 Ţi s-ar putea întâmpla şi ţie?

Bineînţeles, majoritatea oamenilor care vor să slăbească sau care fac exerciţii să se menţină în formă nu suferă de o tulburare alimentară. Cu toate acestea, după analizarea celor de mai sus, poate că te întrebi dacă te îndrepţi şi tu într-acolo. Pune-ţi următoarele întrebări:

▪ Mi-e ruşine sau mă simt jenată de obiceiurile mele alimentare?

▪ Mă ascund de alţii când mănânc?

▪ A devenit mâncarea lucrul cel mai important pentru mine?

▪ Mă cântăresc mai mult decât o dată pe zi?

▪ Sunt dispusă să-mi asum riscuri ca să slăbesc?

▪ Mi-am provocat vomă sau am folosit laxative ori diuretice?

▪ Îmi afectează obiceiurile alimentare viaţa socială? De exemplu, prefer să fiu singură mai degrabă decât cu ceilalţi, pentru a putea mânca în secret sau a elimina ce am consumat?

Dacă răspunsurile tale la aceste întrebări indică o problemă, întreabă-te:

▪ Sunt într-adevăr fericită ducând o astfel de viaţă?

Ce ai putea să faci în această privinţă?

Acţionează cu promptitudine!

Prima măsură pe care o poţi lua este să recunoşti că ai o problemă. Iată ce mărturiseşte Danielle: „După ce m-am gândit la asta, mi-am dat seama că aveam aceleaşi sentimente şi obiceiuri ca fetele bolnave de anorexie. M-am speriat când m-am trezit faţă în faţă cu realitatea“.

În al doilea rând, roagă-te lui Iehova cu privire la problema ta. * Imploră-l să te ajute să discerni ce anume se ascunde în spatele acestei tulburări pentru a o putea învinge. Roagă-te asemenea lui David: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă este vreo cale rea în mine şi du-mă pe calea cea veşnică“. — Psalmul 139:23, 24.

 În plus, s-ar putea să-ţi dai seama că ţi-e greu să scapi de această tulburare alimentară. Probabil că s-a transformat în dependenţă. Acesta poate fi un alt lucru pentru care să te rogi lui Iehova. Danielle chiar asta a trebuit să facă. „Adevărul e că, la început, nu prea voiam să mă fac bine. Prin urmare, a trebuit să mă rog pentru dorinţa de a mă însănătoşi“, recunoaşte ea.

În al treilea rând, vorbeşte cu un părinte sau cu un adult care ar fi în măsură să te ajute. Adulţii iubitori nu te vor face să te simţi jenată. Dimpotrivă, se vor strădui să-l imite pe Iehova, despre care Biblia spune: „El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El“. — Psalmul 22:24.

E-adevărat, drumul spre însănătoşire nu este uşor. În unele cazuri, poate fi nevoie de ajutor de specialitate. * Însă lucrul cel mai important este să treci la acţiune. O tânără bulimică s-a hotărât să facă exact aşa: „Într-o zi, mi-am dat seama că eram dependentă de laxative. Cu toate acestea, nu eram sigură că mă puteam opri. Într-un târziu, am făcut cel mai greu lucru din viaţa mea: am cerut ajutor“.

Şi tu poţi face acelaşi lucru!

[Note de subsol]

^ par. 3 Unele nume din acest articol au fost schimbate.

^ par. 6 Întrucât majoritatea celor ce au o tulburare alimentară sunt fete, pe parcursul articolului vom folosi genul feminin cu referire la bolnavi. Cu toate acestea, multe dintre principiile analizate li se aplică şi băieţilor.

^ par. 32 Când eşti tulburată, poţi simţi grija iubitoare a lui Iehova faţă de tine meditând asupra unor texte biblice precum cele menţionate în continuare: Exodul 3:7; Psalmii 9:9; 34:18; 51:17; 55:22; Isaia 57:15; 2 Corinteni 4:7; Filipeni 4:6, 7; 1 Petru 5:7; 1 Ioan 5:14.

^ par. 35 Creştinii trebuie să se asigure că tratamentul pe care-l urmează nu contravine principiilor biblice.

MEDITEAZĂ LA ACESTE ÎNTREBĂRI

▪ Crezi că suferi de o tulburare alimentară? Dacă da, cui îi poţi cere ajutor?

▪ Cum ţi-ai putea ajuta o prietenă care suferă de o tulburare alimentară?

[Chenarul de la pagina 19]

„Cred că ai o problemă . . .“

Dacă un membru al familiei sau o prietenă îţi spune aceste cuvinte, împotriveşte-te tendinţei de a te justifica. Să presupunem că o prietenă observă că ţi se desface tivul la rochie în spate. Nu ai fi recunoscătoare dacă te-ar avertiza înainte ca acesta să se descoasă de tot? Biblia afirmă: „Este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate“ (Proverbele 18:24). Când cineva îţi spune că îl îngrijorează o problemă pe care o ai, el se dovedeşte a fi exact acest fel de prieten!

[Chenarul/Fotografia de la pagina 19]

„Am vrut . . . să fiu slabă“

„Am început să slăbesc. Tot atunci mi-am scos şi măselele de minte, şi nu puteam să mănânc. Tot acest complex de împrejurări m-a aruncat în ghearele anorexiei. Eram obsedată de felul în care arătam, de silueta mea. Nu eram niciodată suficient de slabă. Slăbisem îngrijorător de mult! Mi-am făcut rău cu mâna mea! Acum nu-mi mai cresc unghiile, mi-am dat peste cap ceasul biologic, am pierdut patru sarcini şi am intrat în menopauză înainte de vreme. Metabolismul meu e complet dereglat şi am colită. Toate acestea pentru că am vrut cu tot dinadinsul să fiu slabă.“ — Nicole.

[Chenarul de la pagina 20]

Dacă ai o recidivă

S-ar putea să obţii victorii în lupta cu o tulburare alimentară, ca la câteva săptămâni sau luni să ai o recidivă. Dacă ţi se întâmplă asta, nu te da bătută. Biblia spune: „Cel drept de şapte ori cade“ (Proverbele 24:16). Pentru că ai recidivat nu înseamnă că nu eşti bună de nimic. O astfel de recădere nu face altceva decât să sublinieze că trebuie să-ţi întăreşti hotărârea, să recunoşti semnele care o anunţă şi să-ţi deschizi, probabil încă o dată, inima unor persoane care-ţi pot acorda sprijin şi ajutor.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 20]

Informează-te

Dacă suferi de o tulburare alimentară, ar fi bine să citeşti mai multe despre acest subiect. Cu cât ştii mai multe despre o problemă, cu atât îţi va fi mai uşor să o învingi. Ţi-ar putea fi de folos să analizezi informaţiile apărute în revista Treziţi-vă! din 22 ianuarie 1999, paginile 3–12, şi din 22 aprilie 1999, paginile 13–15.

[Chenarul de la pagina 21]

ÎN ATENŢIA PĂRINŢILOR

Ce puteţi face dacă fiica voastră a căzut victimă unei tulburări alimentare? Mai întâi de toate, examinaţi cu atenţie informaţiile din acest articol şi din materialele de referinţă propuse la pagina 20. Încercaţi să înţelegeţi de ce a recurs fiica voastră la acest comportament.

S-a observat că multe tinere cu tulburări alimentare au un respect de sine scăzut şi sunt perfecţioniste din fire, având aşteptări prea mari cu privire la sine. Asiguraţi-vă că nu încurajaţi aceste trăsături. Ajutaţi-o să-şi recapete încrederea în sine (Isaia 50:4). Iar pentru a combate perfecţionismul, „rezonabilitatea voastră să fie cunoscută“. — Filipeni 4:5.

De asemenea, analizaţi-vă propria atitudine faţă de mâncare şi greutate. Vi s-a întâmplat vreodată, fără să vă daţi seama, ca fie prin cuvinte, fie prin exemplu să puneţi un accent exagerat pe aceste chestiuni? Nu uitaţi că tinerele sunt foarte preocupate de înfăţişarea lor. Chiar şi simplul fapt de a le tachina spunându-le că sunt „grăsuţe“ sau că au crescut ca din apă poate semăna în mintea lor uşor influenţabilă seminţele unor probleme.

Odată ce aţi reflectat la toate aspectele acestei chestiuni sub rugăciune, purtaţi o discuţie sinceră cu fiica voastră.

▪ Gândiţi-vă bine la ce veţi spune şi când veţi spune.

▪ Exprimaţi-vă fără ocolişuri îngrijorarea şi dorinţa de a o ajuta.

▪ Să nu vă surprindă dacă prima reacţie va fi defensivă.

▪ Ascultaţi cu răbdare.

Dar, lucru şi mai important, implicaţi-vă în lupta fiicei voastre cu tulburarea alimentară. Luptaţi alături de ea ca familie!

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Va trebui probabil să te rogi pentru dorinţa de a te însănătoşi