Salt la conţinut

Salt la cuprins

Rromii — o mie de ani de bucurii şi tristeţi

Rromii — o mie de ani de bucurii şi tristeţi

 Rromii — o mie de ani de bucurii şi tristeţi

PARE a fi o nuntă mare, în stil tradiţional. Mâncare şi băutură e din belşug, iar casa răsună de muzică. Rudele se înghesuie să-l felicite pe timidul mire şi pe fericita lui mireasă. Deşi nu e o nuntă, ci doar o petrecere de logodnă ţinută în seara dinaintea nunţii, au venit peste 600 de oaspeţi. Iată familia mirelui oferindu-le viitorilor cuscri preţul de mireasă. Mâine, mirele, împreună cu familia sa, duce mireasa la casa lui, unde va avea loc o altă petrecere, adevărata nuntă.

Toate rudele proaspătului cuplu vorbesc romani, o limbă considerată străină în orice ţară. Această limbă, cu multele ei dialecte, precum şi numeroasele tradiţii străvechi şi obiceiuri de nuntă sunt moştenirea unui popor răspândit pe tot globul, popor care nu are un teritoriu naţional şi nici un guvern propriu. Despre cine este vorba? Despre rromi *.

Cine sunt rromii?

Dacă ar fi să căutăm originile lingvistice, culturale şi genetice ale rromilor, am ajunge în nordul Indiei, cu circa 1 000 de ani în urmă. În afara elementelor împrumutate în ultimul timp, limba lor este fără îndoială de origine indiană. Nu se ştie prea bine de ce au părăsit rromii Asia. Unii erudiţi sunt de părere că strămoşii lor, artizani şi artişti, au însoţit trupe de soldaţi care, în urma unor conflicte militare,  şi-au părăsit patria. În orice caz, rromii au ajuns în Europa înainte de anul 1300 e.n., după ce au trecut prin Persia şi Turcia.

În ochii europenilor, rromii s-au situat întotdeauna la două extreme. Pe de o parte, în unele romane şi filme au fost idealizaţi: foarte ospitalieri, lipsiţi de griji, firi nomade, rromii au ştiut să dea viaţă prin cânt şi dans bucuriei şi tristeţii. Pe de altă parte, au fost defăimaţi, spunându-se că nu inspiră încredere, că sunt misterioşi şi rezervaţi, veşnic inadaptaţi şi marginalizaţi, alcătuind o comunitate închisă. Pentru a înţelege cum s-au născut astfel de idei preconcepute, să facem o incursiune în trecutul fascinant al rromilor.

Seminţele discriminării

În Evul Mediu, universul majorităţii europenilor se limita la satul sau orăşelul în care locuiau. Imaginaţi-vă, aşadar, ce au gândit ei când au văzut sosind familiile de rromi. Cu siguranţă, aceşti oameni stârneau curiozitatea. Pe lângă pielea măslinie, ochii negri şi părul ca pana corbului, îmbrăcămintea, obiceiurile şi limba noilor veniţi erau complet diferite de ale lor. În plus, rromii nu prea voiau să aibă de-a face cu ceilalţi oameni, obicei însuşit probabil în trecut, în societatea stratificată a Indiei. În numai câteva decenii, curiozităţii iniţiale a europenilor i-a luat locul neîncrederea.

Rromii au fost literalmente marginalizaţi. Au fost obligaţi să-şi întindă tabăra în afara satelor şi nu li s-a permis să intre în sat nici măcar pentru a-şi cumpăra provizii sau a-şi scoate apă. „Fură copii şi-i mănâncă!“, se zvonea despre ei. Rromii erau uneori obligaţi prin lege să gătească în aer liber pentru ca oricine să se poată uita în oala în care găteau. Prin urmare, mâncarea pe o zi le era adesea vărsată. Nu este de mirare că rromii au început să fure mâncare pentru a supravieţui.

Rromii au înfruntat discriminarea rămânând uniţi. Veacuri la rând, viaţa de familie le-a conferit sprijinul şi bucuria de care aveau nevoie. Prin tradiţie, părinţii rromi au o deosebită grijă faţă de copiii lor, iar copiii ţin mult la părinţi şi îi îngrijesc până la adânci bătrâneţi. Mulţi rromi respectă cu străşnicie normele tradiţionale de conduită.

 O viaţă pe drumuri

Rareori primiţi cu bucurie, rromii şi-au continuat traiul nomad, devenind nu numai fierari şi negustori iscusiţi, ci şi artişti de valoare. În felul acesta, rromii îşi puteau întreţine familiile. Unele femei pretindeau că au puteri supranaturale şi câştigau bani din aceasta. În plus, traiul nomad a redus la minimum riscul contaminării culturale sau morale prin relaţii prea strânse cu gadje, care în romani înseamnă „nerrom“. *

Între timp, prejudecăţile au dat naştere la persecuţii. Rromii au fost expulzaţi din unele părţi ale Europei. În alte zone, au fost înrobiţi vreme de secole. Odată cu abolirea sclaviei în 1860, ei s-au răspândit în întreaga lume, mulţi ajungând în Europa Occidentală şi în Americi. Dar, oriunde au mers, şi-au luat cu ei limba, obiceiurile şi talentele.

Deşi asupriţi, rromii îşi găseau uneori bucuria în artă. În Spania, în urma împletirii culturii rrome cu alte culturi s-au născut muzica şi dansul flamenco, în vreme ce în Europa Răsăriteană, muzicanţii rromi au preluat cântece folclorice autohtone, pentru a le interpreta mai apoi în stilul lor caracteristic. Din acordurile pasionale ale muzicii ţigăneşti s-au inspirat chiar şi compozitori ai muzicii clasice, precum Beethoven, Brahms, Dvořák, Haydn, Liszt, Mozart, Rahmaninov, Ravel, Rossini, Saint-Saëns şi Sarasate.

Rromii în epoca modernă

În prezent, între două şi cinci milioane de rromi sau chiar mai mulţi, potrivit unora, trăiesc pretutindeni în lume. Majoritatea locuiesc în Europa. Mulţi nu mai duc un trai nomad şi s-au îmbogăţit. Însă, în multe locuri, rromii sunt încă săraci şi dezavantajaţi şi trăiesc în condiţii mizere.

Cu câtva timp în urmă, în Europa Răsăriteană, ideologia comunistă spunea că toţi cetăţenii trebuie să fie egali. Guvernele încercau, şi reuşeau într-o măsură mai mică sau mai mare, să pună capăt traiul nomad al rromilor oferindu-le locuri de muncă şi locuinţe  construite de stat. Deşi au dus în unele cazuri la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi a sănătăţii rromilor, aceste măsuri nu au smuls din rădăcini concepţiile şi prejudecăţile existente de secole între cei ce nu sunt rromi şi rromi.

Deşi se întrevedeau noi perspective, schimbările politice survenite în Europa Răsăriteană prin anii ’90 ai secolului trecut au deschis răni vechi. Reducerea programelor de asistenţă socială, precum şi neaplicarea cu rigurozitate a legilor privind combaterea discriminării le-au înrăutăţit rromilor situaţia din punct de vedere socio-economic.

Au o speranţă şi o viaţă mai bună

Aşa stăteau lucrurile în Europa Răsăriteană când Andrea, o fată cu părul de abanos, mergea încă la şcoală. Era singura elevă de origine rromă din clasă. Deşi tare din fire, ea nu-şi poate reţine lacrimile în timp ce povesteşte cum o evitau şi o batjocoreau cei din jur. „Întotdeauna eram aleasă ultima când se formau echipele la jocuri“, mărturiseşte Andrea. „Voiam să fug în India unde nu m-aş fi deosebit cu nimic de ceilalţi. De fapt, cineva chiar a strigat odată la un prieten al meu: «Du-te înapoi în India!» La care el a răspuns: «M-aş duce dacă aş avea bani». Nicăieri nu m-am simţit acasă. Nicăieri nu eram acceptaţi.“ Dansatoare talentată, Andrea a visat să câştige faimă şi, implicit, să fie acceptată. Cu toate acestea, în anii adolescenţei, ea a găsit ceva mult mai preţios.

„Într-o zi ne-a vizitat o tânără pe nume Piroska, o Martoră a lui Iehova“, relatează Andrea. „Ea mi-a arătat din Biblie că Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare în parte, că nu ne consideră o masă de oameni. Mi-a explicat că, dacă voiam, puteam să mă bucur de o prietenie strânsă cu Dumnezeu. Am simţit că eram într-adevăr importantă pentru cineva. Când am aflat că în ochii lui Dumnezeu toţi oamenii sunt egali, am câştigat mai multă încredere în mine însămi.

Piroska m-a luat la întrunirile Martorilor, unde am întâlnit atât rromi, cât şi nerromi. Se vedea că sunt cu adevărat uniţi. M-am împrietenit cu Martori de ambele origini. După ce am studiat Biblia cu Piroska timp de aproape un an şi jumătate, am devenit şi eu Martoră a lui Iehova.“ În prezent, Andrea şi soţul ei sunt evanghelizatori cu timp integral şi le vorbesc altora despre iubirea lui Dumnezeu faţă de oamenii tuturor naţiunilor.

 „Mă consideră egalul lor“

Privind înapoi spre anii tinereţii, Hajro, un bărbat de etnie rromă, povesteşte: „Am avut necazuri deoarece m-am asociat cu nişte băieţi certaţi cu legea. Odată, fiind în tovărăşia lor, am fost reţinut pentru furt. Când am fost dus acasă, m-am temut mai mult de reacţia mamei decât de poliţie, deoarece, cum este obiceiul în familiile rrome, am fost învăţat că e greşit să furi de la orice fel de oameni“.

Anii au trecut, iar Hajro şi familia lui au devenit Martori ai lui Iehova. Promisiunea Bibliei potrivit căreia Regatul lui Dumnezeu va înlătura din societatea umană prejudecăţile şi discriminarea i-a atins inima lui Hajro. „Rromii nu au avut niciodată un guvern propriu, care să se îngrijească de ei“, spune el. „De aceea, cred că rromii pot să aprecieze pe deplin binecuvântările pe care Regatul lui Dumnezeu le va aduce tuturor popoarelor. Încă de pe acum văd acele binecuvântări. Din momentul în care am păşit în Sala Regatului, am avut aceleaşi sentimente ca Petru, care a spus: «Cu certitudine, îmi dau seama că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este demn de a fi acceptat de el» (Faptele 10:34, 35). Toţi mă consideră egalul lor. Nu-mi venea să-mi cred urechilor când cineva care nu era  de etnie rromă îmi zicea frala, în romani «frate»!

La început, câţiva membri ai familiei mi s-au împotrivit cu înverşunare. Nu puteau înţelege schimbările pe care le făceam pentru a trăi în armonie cu principiile biblice. Însă, în prezent, rudele noastre şi comunitatea rromă au văzut că respectarea cu fermitate a normelor lui Dumnezeu m-a făcut fericit şi mi-a adus foloase. Majoritatea dintre ei ar dori să ducă o viaţă mai bună.“ Actualmente, Hajro slujeşte ca bătrân creştin şi ca evanghelizator cu timp integral. Soţia lui, Meghan, care nu e de origine rromă, îi învaţă pe oameni, indiferent de etnia lor, cum îi poate ajuta Biblia să se bucure de o viaţă fericită atât acum, cât şi în viitor. Iată ce spune ea: „Am fost pe deplin acceptată de familia şi comunitatea soţului meu. Le place că cineva care nu e de etnie rromă arată un astfel de interes faţă de ei“.

[Note de subsol]

^ par. 3 În diferite părţi ale lumii, rromii au fost numiţi gypsies, gitanos, zigeuner, ţigani sau cigány. Termenii sunt peiorativi. Când vorbesc despre ei înşişi, rromii preferă să folosească termenul „rrom“, care în limba lor înseamnă „om“. Unele grupuri vorbitoare de romani sunt cunoscute sub alte denumiri, cum ar fi „sinti“.

^ par. 12 Deşi unii rromi respectă cu stricteţe multe tradiţii, mulţi au adoptat religia majoritară din ţara în care s-au stabilit.

[Text generic pe pagina 24]

În prezent, rromii trăiesc pretutindeni în lume

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 23]

În perioada nazistă, Hitler a ucis peste 400 000 de rromi în lagărele morţii, alături de evrei, Martori ai lui Iehova şi alţi oameni. În 1940, înainte ca vestea despre campania de exterminare dusă de Hitler să ajungă la urechile tuturor, actorul Charlie Chaplin, el însuşi de origine rromă, a jucat în Dictatorul, un film ce-l satiriza pe Hitler şi mişcarea nazistă. Printre alţi renumiţi artişti care au recunoscut că sunt de origine rromă se numără actorul Yul Brynner, actriţa Rita Hayworth (jos), pictorul Pablo Picasso (jos), interpretul de muzică jazz Django Reinhardt şi cântăreaţa macedoneană Esma Redžepova. Mulţi rromi au ajuns ingineri, medici, profesori şi membri ai unor parlamente.

[Provenienţa fotografiilor]

AFP/Getty Images

Fotografie de Tony Vaccaro/Getty Images

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 26]

Martori rromi

Mulţi rromi au devenit Martori ai lui Iehova. Unii sunt bătrâni de congregaţie, alţii, slujitori cu timp integral. Nu numai funcţionarii guvernamentali, ci şi alţi oameni îi consideră exemplari. Iată ce povesteşte un Martor rrom din Slovacia: „Într-o zi, a bătut la uşa noastră un vecin, care nu e rrom. «Am probleme serioase în căsnicie», a spus el. «De ce aţi venit tocmai la noi?», l-am întrebat. El mi-a răspuns: «Dacă Dumnezeul căruia vă închinaţi vă poate ajuta pe voi, rromii, să duceţi o viaţă mai bună, atunci probabil că ne poate ajuta şi pe noi». I-am dat o carte bazată pe Biblie, cu sfaturi privitoare la viaţa de familie, carte publicată de Martorii lui Iehova.

Mai târziu, a bătut la uşa noastră soţia lui, cerându-ne acelaşi lucru, fără să ştie însă că şi soţul ei venise mai devreme la noi. «Nimeni din blocul ăsta nu ne poate ajuta», a spus ea. I-am dat şi ei aceeaşi carte. Fiecare ne-a rugat să nu-i spunem celuilalt de vizită. O lună şi jumătate mai târziu, am început un studiu biblic cu acest cuplu. Respectarea adevărului biblic ne-a ridicat atât de mult în ochii oamenilor, încât se simt îndemnaţi să ne ceară ajutor spiritual“.

[Legenda fotografiilor]

Narbonne, Franţa

Granada, Spania

„Cred că rromii pot să aprecieze pe deplin binecuvântările pe care Regatul lui Dumnezeu le va aduce tuturor popoarelor.“ — Hajro

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Polonia

[Provenienţa fotografiei]

© Clive Shirley/Panos Pictures

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Rromii în Anglia, 1911

[Provenienţa fotografiei]

Cu amabilitatea Bibliotecii Universităţii din Liverpool

[Legenda fotografiei de la paginile 22, 23]

Slovacia

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Macedonia

[Provenienţa fotografiei]

© Mikkel Ostergaard/Panos Pictures

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

România

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Macedonia

[Legenda fotografiei de la paginile 24, 25]

Republica Cehă

[Legenda fotografiilor de la paginile 24, 25]

Spania

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Dansatoare talentată, Andrea a visat să câştige faimă şi, implicit, să fie acceptată

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 24]

România: © Karen Robinson/Panos Pictures; Macedonia: © Mikkel Ostergaard/Panos Pictures; Republica Cehă: © Julie Denesha/Panos Pictures