1 Mai — Ce semnifică această zi?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MAREA BRITANIE

Ce vă vine în minte când auziţi de 1 Mai? Defilări şi demonstraţii? Dansuri în jurul armindenilor? O zi liberă?

OBICEIURILE de 1 Mai diferă de la o zonă la alta. Cu toate acestea, există o legătură între ele. O scurtă trecere în revistă a originilor zilei de 1 Mai ne va ajuta să înţelegem obiceiurile ce însoţesc în prezent această sărbătoare.

Origini străvechi

În Roma antică, în prima zi a lunii mai se ţineau serbările Floralia, dedicate Florei, zeiţa primăverii şi a florilor. Cu această ocazie, oamenii cântau, dansau şi defilau înveşmântaţi în flori. Prostituatele romane se bucurau cel mai mult de aceste serbări, deoarece o considerau pe zeiţa Flora protectoarea lor.

După ce cucereau noi teritorii, romanii îşi duceau datinile cu ei. Totuşi, ei au descoperit că prima zi a lunii mai era celebrată şi în ţările celtice, aici fiind numită Beltane, sau sărbătoarea focurilor. Cu o seară înainte — seara marcând începutul unei noi zile la celţi — toate focurile erau stinse. La răsăritul soarelui, oamenii făceau focuri pe dealuri sau sub arborii sacri pentru a saluta sosirea verii şi reînvierea naturii. Oamenii duceau vitele la păşune şi le cereau zeilor să le ocrotească. La scurt timp, Floralia a ajuns să se contopească cu Beltane, astfel luând naştere sărbătoarea de 1 Mai.

Pentru popoarele germanice şi scandinave, Walpurgia era echivalentul sărbătorii Beltane. Festivităţile începeau în Noaptea Walpurgiei, când se aprindeau focuri în aer liber pentru alungarea vrăjitoarelor şi a spiritelor rele. Şi alţi europeni şi-au format propriile obiceiuri legate de 1 Mai, dintre care multe au supravieţuit până azi.

Bisericile creştinătăţii nu au putut împiedica celebrarea sărbătorilor de origine păgână. „Întâi Mai, sau Beltane, era ziua în care oamenii dădeau frâu liber propriilor porniri, o sărbătoare pe care Biserica creştină şi alte autorităţi nu au putut-o ţine sub control niciodată“, se spune în ziarul englez Guardian.

Obiceiuri de 1 Mai

În evul mediu, celei mai aşteptate zile libere a Angliei i s-au adăugat noi şi noi obiceiuri. Bărbaţii şi femeile petreceau noaptea în pădurile din vecinătate, adunând flori şi ramuri înmugurite pentru ‘a le închina lunii Mai’ la răsăritul  soarelui. * Potrivit pliantului The Anatomy of Abuses scris de Philip Stubbes, un pamfletar puritan, imoralitatea se practica fără ruşine. Chefliii înfigeau în mijlocul satului un arbore în jurul căruia dansau şi organizau jocuri cât era ziua de lungă. Acest pom de mai se numea arminden. Stubbes îl considera un „idol respingător“. Oamenii alegeau o regină a zilei şi, adesea, un rege, care prezidau festivităţile. Armindenii şi alegerea reginei pătrunseseră şi în tradiţiile altor popoare ale Europei.

Dar ce însemnătate aveau datinile de 1 Mai? În Encyclopædia Britannica se spune: „La început, aceste rituri aveau menirea de a mări fertilitatea pământului şi, implicit, a vitelor şi a oamenilor, dar, cu timpul, această semnificaţie s-a pierdut, iar obiceiurile au început să fie considerate simple festivităţi populare“.

Popularitatea zilei de 1 Mai

Reformatorii protestanţi au încercat să desfiinţeze ceea ce considerau a fi o sărbătoare de origine păgână. În 1555, Scoţia calvinistă a interzis celebrarea zilei de 1 Mai. Apoi, în 1644, Parlamentul britanic condus de puritani a interzis armindenii. Când Anglia nu a mai fost condusă de un rege, pe timpul Commonwealth-ului, au fost impuse limite „practicilor licenţioase“ din ziua de 1 Mai. Totuşi, odată cu restabilirea monarhiei în 1660, armindenii şi-au recăpătat rolul de odinioară.

Pe parcursul secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea, festivităţile de 1 Mai nu s-au bucurat de o popularitate prea mare. Mai recent însă, acestea au reînviat, îmbrăcând o haină mai morală. Multe dintre obiceiurile de 1 Mai considerate tradiţionale, cum ar fi dansul copiilor în jurul armindenilor şi împletirea panglicilor viu colorate, au o istorie mai scurtă. Totuşi, folcloriştii, care studiază trecutul îndepărtat al sărbătorii, descoperă noi aspecte ce dezvăluie originile păgâne ale acesteia.

Emigranţii europeni şi-au luat cu ei în Lumea Nouă obiceiurile legate de 1 Mai, iar urmaşii lor încă sărbătoresc această zi în manieră tradiţională. Cu toate acestea, în multe ţări, ziua de 1 Mai — sărbătoare care în alte părţi ale lumii se ţine în prima zi de luni din mai — e în prezent o simplă zi liberă pentru muncitori.

Întâi Mai devine Ziua Muncii

Defilările şi demonstraţiile de 1 Mai îşi au originile în America de Nord. De ce acolo? Revoluţia industrială a însemnat introducerea unor maşini şi utilaje noi care funcţionau încontinuu. Prin urmare, mulţi proprietari de fabrici le pretindeau muncitorilor să lucreze zilnic 16 ore, cu excepţia zilei de duminică. În  încercarea de a le face muncitorilor viaţa mai uşoară, o federaţie sindicală din Statele Unite şi Canada a cerut scurtarea programului de lucru la opt ore pe zi, începând cu 1 mai 1886. Întrucât majoritatea patronilor au refuzat, la 1 mai mii de muncitori au intrat în grevă.

În timpul Grevei din 1 Mai, numită şi Revolta din Piaţa Haymarket, din Chicago (Illinois), unii grevişti şi-au pierdut viaţa, ei fiind primii martiri ai acestei mişcări muncitoreşti. Ca urmare, muncitorii din Anglia, Franţa, Italia, Olanda, Rusia şi Spania au ieşit pe străzi în semn de solidaritate cu fraţii lor de peste ocean. * În 1889, la un congres internaţional al partidelor socialiste, ţinut la Paris, 1 Mai 1890 a fost declarat ziua demonstraţiilor în favoarea programului de muncă de opt ore. De atunci, an de an, în această zi muncitorii au prilejul să-şi exprime public cererile privitoare la condiţii mai bune de muncă.

În fostele republici ale Uniunii Sovietice, 1 Mai era de regulă sărbătorit prin organizarea de parade militare şi prezentări ale realizărilor tehnologice recente. În prezent, în multe ţări aşa-numita Zi a Muncii, sau Ziua Internaţională a Muncii, e o zi liberă pentru angajaţi. Totuşi, Statele Unite şi Canada sărbătoresc Ziua Muncii în prima zi de luni din septembrie.

Întâi Mai — trecut şi prezent

Întâi Mai a fost întotdeauna o sărbătoare a poporului. Muncitorii îşi luau liber cu sau fără aprobarea patronilor. Rolurile sociale erau inversate. Regele şi regina zilei erau aleşi dintre oamenii de rând, iar clasele conducătoare erau ridiculizate. În scurt timp, ziua de 1 Mai a ajuns să fie identificată cu mişcările muncitoreşti, iar, în secolul al XX-lea, aceasta a devenit o dată-cheie în calendarul socialist.

Asemenea străvechii zile de 1 Mai, Ziua Internaţională a Muncii a devenit ziua defilărilor. Totuşi, în ultimii ani violenţa îşi face simţită prezenţa chiar şi de 1 Mai. În 2000, bunăoară, protestele internaţionale anticapitaliste s-au sfârşit cu încăierări, pagube materiale şi victime.

Cine ne va satisface dorinţa de schimbare

Le stă oare în putere oamenilor să aducă la nivel mondial schimbări în folosul celor defavorizaţi? Nu. Următoarele cuvinte din Biblie s-au dovedit adevărate de nenumărate ori: „Soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii“. — Ieremia 10:23.

Numai cu ajutorul unei puteri superioare celei a oamenilor se vor putea instaura condiţii paşnice pe pământ. Sursa acestei puteri este Creatorul pământului, Iehova Dumnezeu. Iată ce se spune despre el în Cuvântul său, Biblia: „Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă“ (Psalmul 145:16). Vă invităm să examinaţi mai îndeaproape minunatele promisiuni ale lui Dumnezeu.

Ca împlinire a rugăciunii pe care Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, le-a dat-o ca model discipolilor săi, Regatul lui Dumnezeu va veni cu siguranţă, iar voinţa Lui se va îndeplini şi aici pe pământ. Biblia promite că Regele numit de Dumnezeu, Isus Cristos, „va scăpa pe săracul care strigă şi pe cel necăjit care n-are nici un ajutor. Va avea milă de cel sărman şi lipsit şi va scăpa viaţa săracilor; va răscumpăra sufletele lor din apăsare şi din asuprire“. — Psalmul 72:12–14.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Arminden expus de 1 Mai în faţa unei biserici din Londra, secolul al XVI-lea

[Provenienţa fotografiei]

Din cartea Observations on Popular Antiquities

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Protest anticapitalist, 1 Mai 2000, Londra (Anglia)

[Provenienţa fotografiei]

© Philip Wolmuth/Panos Pictures