Salt la conţinut

Salt la cuprins

Marele Bazin Artezian — Ce este acesta?

Marele Bazin Artezian — Ce este acesta?

Marele Bazin Artezian — Ce este acesta?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AUSTRALIA

NE AFLĂM la bordul unui avion şi zburăm spre vest pe deasupra ultimelor terminaţii, întinse ca nişte degete, ale marelui lanţ muntos australian de pe coastă. Priveliştea ce ni se deschide în faţa ochilor e de-a dreptul fascinantă. Cerul albastru fără nici un nor de deasupra noastră este ca o boltă ce se-ngemănează cu pământul la orizont. Cât vedem cu ochii, pământul e neted ca-n palmă. Nu peste mult timp lăsăm în urmă peticele de culturi verzi de pe covorul savanei aurii, iar înaintea noastră se iveşte un peisaj arid, cu sol roşiatic, pătat ici, colo cu iarbă maronie.

Chiar dacă vi se pare de necrezut, sub acest sol se află o întindere de apă cât două treimi din Marea Mediterană. Acest uriaş rezervor de apă subterană e cunoscut sub numele de Marele Bazin Artezian.

Viaţa celor care trăiesc în zonele izolate din interiorul continentului, unde soarele e arzător, depinde în totalitate de acest ocean subteran. Pentru a înţelege de ce este atât de importantă această comoară îngropată şi cum s-a format ea, trebuie să înţelegem mai întâi cum e Australia.

Uscată la suprafaţă

Pe bună dreptate s-a zis despre Australia că e o ţară arsă de soare. Pe acest continent, cel mai mic dintre cele cinci continente ale lumii, se află al doilea deşert ca mărime din lume. Tot aici curge şi unul dintre cele mai lungi râuri din lume, şi anume râul Darling. Totuşi, râurile Australiei nu sunt prea bogate în apă. În Statele Unite, numai fluviul Mississippi varsă în ocean anual cu aproape 60% mai multă apă decât toate râurile şi pâraiele din Australia la un loc. De ce plouă atât de puţin pe acest continent?

Având în vedere poziţia sa pe glob — continentul se află la 30° latitudine sudică —, vremea de aici e influenţată în mare măsură de presiunea ridicată specifică acestei latitudini. Celulele de vreme bună aduc în centrul ţării aer cald. Deplasându-se pe deasupra suprafeţei netede, curenţii de aer nu întâlnesc în cale lanţuri muntoase înalte ca să adune din aer umiditatea. Singurul lanţ muntos masiv este cel care se întinde de-a lungul coastei estice a continentului. Cel mai înalt vârf de aici are numai 2 230 m, un copilaş pe lângă giganţii de pe glob. Toţi curenţii care aduc precipitaţii dinspre Oceanul Pacific, aflat la est, şi care se îndreaptă spre interiorul continentului întâlnesc în cale aceşti munţi şi îşi varsă încărcătura esenţială vieţii pe o fâşie îngustă de pământ de-a lungul coastei. Lipsa înălţimilor, temperaturile medii ridicate şi aşezarea munţilor pe coasta estică, toate acestea fac ca Australia să fie cel mai uscat continent de pe faţa pământului — cel puţin la suprafaţă.

Plină de apă în adâncime

Sub scoarţa aridă a Australiei se găsesc 19 bazine de apă subterană importante. Marele Bazin Artezian, cel mai mare dintre acestea, se întinde în subteran pe o cincime din continent. El măsoară o suprafaţă de 1,7 milioane de kilometri pătraţi, de la capătul peninsulei Cape York, în nord, până la lacul Eyre, aflat în Australia de Sud. El conţine un volum de 8 700 de kilometri cubi de apă, suficient pentru a umple lacurile Michigan şi Huron, din America de Nord, până la cota lor de inundaţie.

Dar, spre deosebire de Marile Lacuri din America de Nord, la apa din Marele Bazin Artezian nu se ajunge prea uşor. Bazinul e alimentat cu apă când precipitaţiile se infiltrează în sol şi umplu straturile acvifere de gresie. În acest mod în bazin pătrund zilnic aproximativ 300 de megalitri de apă. Dar ce se întâmplă cu toată această apă?

Un burete uriaş îmbibat cu apă

Marele Bazin Artezian e ca un burete, însă de proporţii gigantice. Straturile de gresie, permeabile ca un burete, a căror grosime variază de la 100 de metri la aproape 3 kilometri, sunt prinse între straturi de rocă impermeabilă. Aceste straturi curbate coboară spre vest, marginea estică a lor fiind vizibilă de-a lungul Cordilierei Australiene. Precipitaţiile se infiltrează pe toată lungimea acestei margini estice şi se preling încet spre vest, deplasându-se cu doar 5 metri pe an.

Dacă se forează un puţ în zona lanţului muntos şi se trece prin stratul impermeabil superior, ajungându-se la stratul de gresie, apa din acest strat acvifer captiv se ridică la suprafaţă prin propria ei presiune. Deoarece apa iese sub presiune, acest puţ e numit puţ artezian, expresia provenind de la numele fostei provincii franceze Artois, unde s-a forat primul puţ de acest tip. După ce s-a descoperit comoara arteziană a Australiei, în străvechiul rezervor subteran de apă s-au forat mii de puţuri.

Secarea rezervorului

Pe la sfârşitul anilor 1800, locuitorii Australiei, nerăbdători să cultive întinsele câmpii din Queensland şi New South Wales, au început să exploateze cu mult entuziasm ceea ce ei credeau a fi o resursă nelimitată de apă. În 1915, din Marele Bazin Artezian ieşeau la suprafaţă prin aproximativ 1 500 de puţuri 2 000 de megalitri de apă pe zi (aproximativ cantitatea necesară pentru umplerea a 1 000 de bazine olimpice de înot). Însă rezervorul s-a golit mai repede decât se putea el umple şi, prin urmare, din multe puţuri nu a mai ieşit nici o picătură de apă.

În prezent, dintre cele 4 700 de puţuri arteziene forate, numai din 3 000 mai curge apa în mod natural. Există alte 20 000 de puţuri folosite pentru a scoate apă din acest burete uriaş, ea fiind adusă la suprafaţă cu ajutorul unor pompe acţionate de mori de vânt, mori pe care le zărim acum din avion, risipite pe toată întinderea de sub noi. Guvernele australiene îngrijorate de problema apei depun eforturi pentru a ocroti acest rezervor, întrucât actualmente 95% din apa arteziană ce iese la suprafaţă se iroseşte, fiind pierdută prin evaporare.

E cât se poate de clar de ce conservarea acestei resurse este atât de valoroasă: apa subterană reprezintă singura sursă sigură de apă pentru 60% din teritoriul Australiei. Multe oraşe şi sectoare industriale din interiorul continentului depind în totalitate de această rezervă. Dar ce gust are apa? Iată ce spune Jason, care a crescut la o fermă din Queensland, fermă ce folosea numai apă arteziană: „Are un gust puţin sărat şi, de aceea, când e posibil, prefer apa de ploaie; însă vitelor le place foarte mult această apă“. Gustul este dat de mineralele dizolvate ce s-au acumulat în apă pe măsură ce ea s-a infiltrat prin straturile de rocă. La marginea bazinului, apa e aproape pură, însă spre centru ea poate fi atât de sărată, încât numai vitele şi oile reuşesc să o bea. Apa care nu este scoasă la suprafaţă pentru a fi folosită de om îşi continuă drumul spre vest, spre ţinuturile aride din interiorul continentului.

Un uriaş sensibil

Îndreptându-ne mereu spre apus, zărim sub noi la mare distanţă mici ochiuri strălucitoare de apă, ca nişte nasturi, împrăştiate pe toată întinderea deşertului. După ce a străbătut sute de kilometri în subteran, călătorie ce a durat mii de ani, apa provenită din precipitaţii ajunge în sfârşit la marginea sud-vestică a Marelui Bazin Artezian şi iese la suprafaţă, formând izvoare naturale de tip movilă, izvoare pe care tocmai le zărim dedesubt. Când apa acestor izvoare se evaporă, rămân depozite minerale, care se acumulează în timp. Aceste depozite reţin nisipul adus de vânt, iar movila ce se formează în jurul izvorului se înalţă încetişor, profilându-se în peisajul din jur.

Dar până şi aceste locuri izolate ce oferă adăpost plantelor şi păsărilor au ajuns să fie distruse de om. În cartea Discover Australia se spune: „Odată cu introducerea vitelor şi a iepurilor şi, mai recent, cu sosirea turiştilor, multe dintre aceste izvoare de tip movilă foarte sensibile la factori externi au fost distruse. . . . Dar, probabil, cel mai grav lucru este că, în urma scoaterii apei din puţuri pentru adăparea turmelor de vite, debitul multor izvoare s-a redus considerabil, iar din unele dintre ele nu mai curge decât un firicel de apă“.

Acest străvechi rezervor de apă este un uriaş sensibil — imens ca mărime, totuşi vulnerabil în faţa acţiunii omului. La fel ca în cazul tuturor resurselor planetei, pentru a ocroti această uriaşă instalaţie subterană de apă, adică Marele Bazin Artezian, e nevoie de o administrare atentă.

[Harta de la pagina 25]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

MARELE BAZIN ARTEZIAN

[Provenienţa hărţii]

Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Aceste mori de vânt, un simbol al outback-ului australian, pompează apa şi fac ca deşertul să prindă viaţă

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Viaţa celor ce trăiesc în această fermă izolată depinde în totalitate de apa subterană, lucru valabil pentru 60% din teritoriul Australiei

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Apa veche de mii de ani iese la suprafaţă prin aceste izvoare naturale de tip movilă

[Provenienţa fotografiei]

Prin amabilitatea National Parks and Wildlife South Australia

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Un lac sărat aflat la marginea sud-vestică a Marelui Bazin Artezian

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Acumularea în timp a depozitelor minerale în jurul acestor izvoare a dus la ridicarea lor până la o înălţime de 15 metri

[Provenienţa fotografiei]

Prin amabilitatea National Parks and Wildlife South Australia