Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ziua nunţii — o zi fericită, dar istovitoare

Ziua nunţii — o zi fericită, dar istovitoare

 Ziua nunţii — o zi fericită, dar istovitoare

BIBLIA arată că Iehova Dumnezeu — care cunoaşte oamenii mai bine ca oricine — a oficiat prima căsătorie. El a instituit căsătoria pentru a fi celula de bază a societăţii umane (Geneza 2:18–24). În plus, în Biblie, care este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, găsim o mulţime de principii ce ne pot ajuta să organizăm o nuntă.

De exemplu, Isus a zis că creştinii trebuie ‘să-i restituie Cezarului lucrurile Cezarului’ (Matei 22:21). Aşadar, ei trebuie să respecte legile ţării în care trăiesc. O căsătorie care satisface cerinţele legale îi ocroteşte în multe moduri pe membrii familiei, de pildă stabilind care sunt responsabilităţile faţă de copii (printre care şi întreţinerea şi educarea lor) şi drepturile de moştenire. Mai mult decât atât, există legi menite să-i ocrotească pe membrii familiei de abuzuri şi exploatare. *

Pregătirile

Odată ce un cuplu a decis să se căsătorească, şi aceasta într-un mod care să respecte legile şi principiile din Biblie, precum şi legile ţării în care trăiesc cei doi, ce lucruri concrete trebuie luate în considerare? Printre ele se numără data nunţii şi ce fel de ceremonie de nuntă doresc mirii să organizeze.

„S-ar putea ca dorinţele cuplului să nu coincidă cu cele ale părinţilor, iar cei doi miri să nu ştie ce să aleagă: să facă ceea ce vor ei sau să urmeze tradiţia familiei“, se arată într-o carte care tratează chiar subiectul în discuţie. Ce se poate face în acest caz? „Problema apărută nu e simplu de soluţionat; singura cale este să ascultaţi cu atenţie, să discutaţi problema şi să faceţi concesii. Pentru toţi e un moment tensionat şi, dând dovadă de puţină prevedere şi de înţelegere, veţi contribui foarte mult la uşurarea pregătirilor.“ — The Complete Wedding Organiser and Record.

Deşi pot face mult pentru ca această zi să fie un succes, părinţii iubitori trebuie să reziste tentaţiei de a-şi impune dorinţele. Totuşi, chiar dacă mirii au ultimul cuvânt, ei ar trebui să asculte sfaturile bine intenţionate. Când trebuie să decidă căror sugestii să dea ascultare, ar fi bine ca cei doi miri să-şi amintească următorul sfat biblic: „Toate lucrurile sunt permise, dar nu toate sunt avantajoase. Toate lucrurile sunt permise, dar nu toate zidesc. Fiecare să continue să caute nu propriul său avantaj, ci pe al altuia“. — 1 Corinteni 10:23, 24.

 Pregătirile includ o sumedenie de treburi, de la trimiterea invitaţiilor până la organizarea petrecerii de nuntă. „Cu cât se fac mai bine pregătirile, iar lucrurile sunt mai bine planificate, cu atât se reduc mai mult stresul şi oboseala“, afirmă H. Bowman în cartea sa Marriage for Moderns. „Chiar şi când totul merge strună poate apărea oboseala şi e bine să se depună toate eforturile pentru a o reduce la minimum“, atrage atenţia autorul cărţii.

Apoi trebuie făcute o mulţime de comisioane, iar oaspeţii nu trebuie lăsaţi singuri. Nu s-ar putea oare ca unii prieteni sau membri ai familiei să-şi ofere ajutorul în această privinţă? Nu s-ar putea să li se încredinţeze altor persoane acele sarcini ce nu trebuie neapărat îndeplinite de miri?

Cheltuielile

Este esenţial să existe fonduri băneşti cât de cât rezonabile. Nu e deloc rezonabil şi nici nu e o dovadă de iubire să se aştepte ca mirii sau părinţii lor să facă datorii pentru a plăti o nuntă ce le depăşeşte posibilităţile. Mulţi dintre cei care îşi permit să organizeze o nuntă sofisticată decid totuşi să facă una simplă. În orice caz, unele cupluri au constatat că le-a fost util să întocmească o listă cu cheltuielile estimative şi cu cele reale. De asemenea, poate fi util să se întocmească o listă cu termenele limită pentru tot ceea ce trebuie organizat. Dacă încercaţi să ţineţi minte toate aceste termene, va fi cu siguranţă stresant.

Cât va costa nunta? Preţurile diferă de la ţară la ţară. Însă, oriunde aţi trăi, ar fi bine să vă întrebaţi: Ne putem permite tot ce ne-am propus? Sunt toate lucrurile cu adevărat necesare? Iată ce a spus Tina, o tânără proaspăt căsătorită: „Unele lucruri care la început păreau «indispensabile» s-au dovedit mai târziu a fi inutile“. Gândiţi-vă la sfatul dat de Isus: „Cine dintre voi care vrea să zidească un turn nu se aşază mai întâi şi nu calculează cheltuiala, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine?“ (Luca 14:28). Dacă nu vă puteţi permite tot ce vă doriţi, tăiaţi de pe listă unele lucruri. Chiar dacă vă puteţi permite mai mult, poate că ar fi bine totuşi să faceţi o nuntă simplă.

În Italia, la un târg de produse şi servicii pentru nunţi s-au furnizat şi câteva cifre estimative privitoare la cât s-ar putea cheltui pentru o mireasă italiană obişnuită: machiaj şi coafat, 450 $; închiriere maşină de lux, 300 $; înregistrarea întregii zile pe video, 600 $; album pentru fotografiile de nuntă (fără fotografii) 125–500 $; flori, de la 600 $ în sus; petrecerea de nuntă, 45–90 $ de persoană; rochia de mireasă, peste 1 200 $. Având în vedere importanţa evenimentului, e lesne de înţeles că unii doresc să organizeze ceva special. Însă, indiferent ce decizie luaţi în acest sens, trebuie să daţi dovadă de echilibru.

Cu toate că unii cheltuiesc o avere pentru această ocazie, alţii sunt bucuroşi să economisească banii — sau o fac deoarece n-au altă soluţie. „Amândoi eram pionieri [evanghelizatori cu timp integral] şi n-aveam nici un ban, dar asta n-a avut prea mare importanţă“, a spus o mireasă. „Soacra mea mi-a cumpărat materialul pentru rochie, iar o prietenă mi-a cusut-o, acesta fiind cadoul ei de nuntă. Invitaţiile le-a scris soţul meu, iar un prieten creştin ne-a împrumutat maşina lui. Pentru masă, am cumpărat strictul necesar, iar cineva ne-a făcut vinul cadou. N-a fost ceva costisitor, dar a fost atât cât trebuia.“ Un mire a spus că, atunci când familia şi  prietenii îţi dau o mână de ajutor, „cheltuielile se reduc considerabil“.

Indiferent de situaţia lor financiară, cuplurile creştine trebuie să evite excesele, spiritul lumesc sau lucrurile ostentative (1 Ioan 2:15–17). Ce trist ar fi dacă un eveniment fericit cum e o nuntă l-ar împinge pe cineva să uite de principiile biblice referitoare la moderaţie, care ne avertizează în legătură cu pericolul de a mânca şi a bea peste măsură sau de a nu mai putea fi considerat „ireproşabil“! — Proverbele 23:20, 21; 1 Timotei 3:2.

Să nu cădem pradă tendinţei de a organiza o nuntă mai mare şi mai frumoasă decât a celorlalţi. Să ne gândim la două voaluri extravagante pe care două mirese l-au purtat într-o ţară: primul voal avea 13 m în diametru şi cântărea aproximativ 220 kg, iar celălalt avea 300 m lungime şi a trebuit să fie purtat de 100 de domnişoare de onoare. Ar fi oare în armonie cu sfaturile din Biblie despre rezonabilitate faptul de a imita asemenea extravaganţe? — Filipeni 4:5.

Trebuie respectată tradiţia?

Obiceiurile de nuntă diferă de la ţară la ţară şi de aceea e imposibil să vorbim în paginile de faţă despre toate acestea. Când mirii decid dacă vor urma sau nu un anumit obicei, ar fi bine să-şi pună următoarele întrebări: Care este semnificaţia acestui obicei? Are legătură cu vreo superstiţie despre noroc sau fertilitate — cum e cazul orezului aruncat peste proaspeţii căsătoriţi? E legat de religia falsă sau de alte practici condamnate de Biblie? E un obicei nerezonabil sau unul lipsit de iubire? S-ar putea oare ca invitaţii să se simtă jenaţi, ba chiar să se poticnească? Ar putea da naştere unor îndoieli cu privire la motivaţia mirilor? E de prost gust? Dacă mirii au vreun dubiu cu privire la una dintre aceste întrebări, ar fi mai bine să evite acel obicei, iar, dacă e necesar, să-şi informeze invitaţii din timp în legătură cu decizia luată.

Bucurii şi emoţii

În ziua cea mare, sentimentele pot varia de la euforie la lacrimi. „Bucuria era imensă; totul mi se părea ca un vis ce devine realitate“, mărturiseşte o mireasă. Iată ce-şi aminteşte însă un mire: „A fost cea mai urâtă, dar şi cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Socrii mei plângeau în hohote pentru că le-o luam pe fiica lor cea mare, soţia mea plângea văzându-i pe părinţii ei plângând, iar, în cele din urmă, nu m-am mai putut abţine şi am izbucnit şi eu în plâns“.

Nu trebuie să vă alarmaţi dacă există reacţii de acest gen — ele sunt rezultatul stresului acumulat. Nici nu trebuie să fiţi surprinşi dacă relaţiile dintre membrii familiei, chiar şi cele dintre miri, devin uneori puţin tensionate. „În definitiv, probabil e prima oară când organizaţi împreună un eveniment atât de important şi cu siguranţă emoţiile pot să afecteze în vreun fel relaţiile dintre cei doi“, se arată în cartea The Complete Wedding Organiser and Record. „Nu ajută la nimic să vă supăraţi pentru că lucrurile nu merg cum v-aţi aşteptat; dacă într-un moment ca acesta veţi căuta ajutor şi sfaturi, veţi vedea că se pot face minuni.“

Iată ce a spus un mire: „Mi-aş fi dorit foarte mult, şi am regretat mereu că n-am avut parte, să fi fost o persoană care să-mi dea sfaturi şi căreia să mă confesez, să-i pot împărtăşi cele mai intime sentimente“. Cine ar putea fi mai indicat pentru un asemenea rol decât un prieten matur, o rudă matură sau un alt frate cu experienţă din congregaţia creştină?

Când îşi văd copilul plecând din sânul familiei, părinţii pot fi cuprinşi de tot felul de sentimente contradictorii: bucurie, mândrie, nostalgie, nelinişte. Fără a fi egoişti, ei ar trebui să înţeleagă însă că a sosit timpul ca el să „părăsească pe tatăl său şi pe mama sa“ şi să se alipească de partenerul conjugal şi „să devină o singură carne“, aşa cum a stabilit Creatorul (Geneza 2:24). Iată ce a spus o mamă referitor la reacţia pe care a avut-o când s-a căsătorit primul ei fiu: „Am plâns, dar pe lângă lacrimile de tristeţe au fost şi lacrimi de bucurie pentru că am câştigat o fiică cu adevărat dragă“.

Pentru ca această ocazie să fie plăcută şi înviorătoare, părinţii — ca, de altfel, şi mirele şi mireasa — trebuie să manifeste calităţi creştine, cum ar fi spiritul de colaborare, calmul, altruismul şi îngăduinţa. — 1 Corinteni 13:4–8; Galateni 5:22–24; Filipeni 2:2–4.

 Unele mirese se tem că în ziua nunţii lor se va întâmpla ceva îngrozitor: vor avea pană la maşină şi vor întârzia la ceremonie, va fi vreme urâtă sau se va întâmpla ceva cu rochia de mireasă în ultimul moment şi nu se va mai putea face nimic. Probabil că nu se va întâmpla nimic din toate acestea. Totuşi, fiţi realişti. Nu se poate ca toate lucrurile să meargă strună. Trebuie să acceptaţi ideea că pot apărea şi piedici (Eclesiastul 9:11). Încercaţi să nu vă pierdeţi simţul umorului în faţa unor asemenea probleme şi rămâneţi optimişti. Dacă se întâmplă ceva, iar lucrurile nu merg cum aţi vrut, gândiţi-vă că, în anii de mai târziu, veţi râde când veţi povesti ce vi s-a întâmplat. Nu lăsaţi ca micile întâmplări nefericite să vă strice bucuria din ziua nunţii.

[Notă de subsol]

^ par. 3 În acest sens, multe ţări interzic bigamia, incestul, înşelăciunea, violenţa conjugală şi căsătoria minorilor.

 [Chenarul de la pagina 7]

„Unele lucruri care la început păreau «indispensabile» s-au dovedit mai târziu a fi inutile.“ — TINA, O MIREASĂ

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 7]

O LISTĂ MODEL PRIVIND PREGĂTIRILE DE NUNTĂ *

cu 6 luni înainte sau chiar mai mult

❑ Discutaţi despre planurile de nuntă cu viitorul soţ sau viitoarea soţie, cu socrii şi cu părinţii voştri

❑ Stabiliţi ce fel de nuntă doriţi să organizaţi

❑ Decideţi cât doriţi să cheltuiţi

❑ Verificaţi care sunt cerinţele legale

❑ Rezervaţi locul unde veţi organiza petrecerea de nuntă

❑ Vorbiţi cu fotograful

cu 4 luni înainte

❑ Alegeţi-vă (din garderoba pe care o aveţi), cumpăraţi-vă sau faceţi-vă la comandă îmbrăcămintea pentru nuntă

❑ Comandaţi florile

❑ Alegeţi şi comandaţi invitaţiile

cu 2 luni înainte

❑ Trimiteţi invitaţiile

❑ Cumpăraţi verighetele

❑ Obţineţi actele necesare

cu o lună înainte

❑ Faceţi o probă a întregii ţinute de nuntă

❑ Confirmaţi rezervările şi comenzile făcute

❑ Scrieţi scrisori de mulţumire pentru cadourile pe care le-aţi primit deja

cu 2 săptămâni înainte

❑ Începeţi să duceţi lucrurile personale la noua locuinţă

cu o săptămână înainte

❑ Asiguraţi-vă că toţi cei ce vă vor ajuta ştiu ce aşteptaţi de la ei

❑ Îngrijiţi-vă de returnarea oricărui lucru închiriat sau împrumutat

❑ Lăsaţi în grija altora tot ce se poate lăsa

[Notă de subsol]

^ par. 31 Lista poate fi modificată în funcţie de cerinţele legale locale şi de situaţia personală.

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

„Ceea ce a pus Dumnezeu în acelaşi jug omul să nu despartă“