Lumea în obiectiv

Mine redefinite

Peste 135 de ţări au semnat deja Convenţia de la Ottawa prin care se interzice folosirea minelor antipersonal, iar Statele Unite sunt programate pentru a-⁠şi pune şi ele semnătura în 2006. „Există totuşi o orientare alarmantă spre tehnologiile menite să schimbe definiţia minei interzise“, se spune în revista New Scientist. „Japonia . . . crede că dispozitivele explozive împrăştiate pe plaje nu sunt mine antipersonal atâta timp cât sunt controlate de la distanţă. . . . În loc să fie numită mină, i se spune «dispozitiv care împrăştie proiectile».“ Statele Unite folosesc frecvent mine antipersonal pentru a proteja minele antitanc. Astfel, în prezent se lucrează la perfecţionarea minelor antitanc care pot sări încoace şi-⁠n colo ca să zădărnicească încercările de curăţare a terenurilor minate. Dacă unele mine sunt dezamorsate sau distruse în vederea creării unei căi de acces, minele robotizate rămase „vor detecta lipsa celorlalte mine şi vor începe să sară până vor forma din nou o configuraţie regulată“, se spune în aceeaşi revistă. Aceste mine care se autorefac „vor fi prevăzute la bază cu un picior puternic, acţionat de un piston, care le va propulsa în aer la o înălţime de peste 10 metri“.

Speranţă de viaţă mai mare

Potrivit unui raport efectuat recent de ONU asupra dezvoltării umane, în ultimii 25 de ani speranţa de viaţă a crescut în Peru cu 12,8 ani. Dacă între anii 1970 şi 1975 speranţa de viaţă era de 55,5 ani, între anii 1995 şi 2000 a crescut la 68,3. În ziarul El Peruano s-⁠a afirmat că această creştere a speranţei de viaţă este rezultatul unei mai bune îngrijiri medicale, ceea ce a contribuit la scăderea ratei mortalităţii în rândul nou-⁠născuţilor de la 115% la 43% şi, în rândul copiilor sub cinci ani, de la 178% la 54% pe parcursul aceleiaşi perioade. Se estimează că, în următorii cinci ani, „23% din populaţie va ajunge la vârsta de 60 de ani“, a anunţat El Peruano.

Vitamină folositoare

Când lucrăm pe calculator, ochii reacţionează permanent la punctele luminoase sau întunecate de pe ecran, se arată în Zdrowie, o revistă medicală poloneză. Cu cât aceste semnale vizuale sunt mai puternice, cu atât ochii consumă mai multă rodopsină, un pigment fotosensibil care ne ajută să vedem. Vitamina A are un rol esenţial în producerea rodopsinei. În continuare, în revistă se precizează că printre alimentele bogate în vitamina A se numără ficatul şi untura de peşte. Oamenii care trebuie să reducă din cantitatea de grăsimi consumate, precum şi nivelul de colesterol, pot mânca alimente ce conţin beta-⁠caroten, pe care organismul îl converteşte în vitamina A cu ajutorul luminii solare. Beta-⁠carotenul este prezent în legumele galbene, portocalii, roşii şi verzi, precum şi în fructe cum ar fi caisele, piersicile, prunele uscate, pepenii şi mango.

Accidente cauzate de telefoanele celulare

Drumul nu e singurul loc unde se pot produce accidente din cauza discuţiilor purtate la celular. Funcţionarii gărilor din Japonia spun că pasagerii care aşteaptă pe peron se lasă absorbiţi de conversaţiile purtate la telefoanele lor şi uită unde se află. Printre recentele accidente semnalate de Asahi Evening News se numără acela al unui tânăr care s-⁠a aplecat peste marginea peronului în timp ce vorbea la telefon. Când s-⁠a înclinat în mod inconştient în faţa persoanei cu care vorbea, capul i-⁠a fost şters de un tren care intra în gară. Din fericire, tânărul a scăpat doar cu „o tăietură deasupra ochiului drept“. Însă, într-⁠o altă situaţie, „un elev de liceu care vorbea la un celular s-⁠a aplecat peste marginea peronului şi a fost lovit mortal de un tren de marfă“. Membrii personalului gărilor spun că oamenii îşi scapă uneori din greşeală telefoanele pe calea ferată. Un tânăr de 26 de ani care a sărit pe linie ca să-⁠şi ia telefonul a fost „strivit mortal“ de un tren. Funcţionarii gărilor le cer oamenilor „să nu uite că peroanele sunt zone foarte periculoase“.

Atitudini şi accidente aeriene

Într-⁠un articol apărut în ziarul The Straits Times, din Singapore, se atrăgea atenţia asupra relaţiilor sociale ce au loc în carlinga aeronavelor şi se arăta că aceste relaţii reprezintă una dintre cele câteva posibile cauze ale accidentelor aeriene. Articolul spunea că, „în Asia, relaţiile dintre comandantul echipajului şi copilotul său în timpul zborului sunt cât se poate de ierarhice. Comandantul este şeful incontestabil, astfel că, un copilot  care observă o neregulă ar putea ezita să i-⁠o aducă la cunoştinţă comandantului de teamă să nu-⁠i conteste autoritatea“. Potrivit aceluiaşi ziar, există tendinţa ca oamenii care depistează o problemă să se reţină să îndrepte atenţia asupra ei „de teamă că se vor pune într-⁠o lumină nefavorabilă“. S-⁠ar putea ca ei să considere că credibilitatea lor va fi pusă la îndoială din cauza „locului pe care îl ocupă în ierarhie“. În carlinga unei aeronave, reţinerea copilotului de a vorbi ar putea spori riscul producerii unui accident.

Corali în mare pericol

Din Africa de Sud până în India, recifele de corali din Oceanul Indian sunt în mare pericol, anunţă The Economist. Specialiştii în biologie marină au făcut recent alarmanta descoperire că, „în ultimii doi ani, 50–⁠95% din recifele de corali ale oceanului au murit“. Motivul este incapacitatea coralilor de a tolera mai mult de câteva săptămâni o creştere a temperaturii normale a apei cu peste 1 sau 2°C. „În 1998, temperatura apei din jurul insulelor Seychelles a fost câteva săptămâni la rând mai mare cu 3°C faţă de limita specifică sezonului“, se spune în articolul respectiv. Cercetătorii sunt de părere că aceasta constituie „o dovadă clară a încălzirii planetei“. În 1998/1999, moartea coralilor a cauzat Insulelor Maldive o pierdere de 63 de milioane de dolari. Turiştii care aşteaptă să vadă frumoasele recife, se arată în The Economist, „se întorc dezamăgiţi din cauza priveliştii oferite de respingătoarele mormane de pietriş gri“. Olof Linden, coeditorul articolului, a afirmat că „o mare parte din cele mai variate ecosisteme ale planetei sunt date peste cap“. Întrucât recifele de corali sunt pepiniere marine importante, acest dezastru este de rău augur pentru oamenii care trăiesc de-⁠a lungul coastelor şi care depind de pescuit.

Divorţ la vârsta pensionării

În Franţa, „numărul perechilor căsătorite în vârstă de peste 55 de ani care divorţează a crescut cu 52% în decurs de patru ani“, a anunţat ziarul Le Figaro. Pe parcursul aceleiaşi perioade, rata divorţurilor în cazul perechilor ce depăşesc vârsta de 70 de ani a crescut de peste două ori, numărul femeilor care deschid acţiunea de divorţ fiind mai mare. Un motiv îl constituie dificultăţile de adaptare la viaţa de pensionar. Acum, problemele care puteau fi rezolvate atunci când unul dintre soţi era la serviciu devin de cele mai multe ori insuportabile acum, când ambii parteneri sunt acasă. În plus, s-⁠a înregistrat o creştere a numărului femeilor în vârstă de peste 50 de ani care sunt independente pe plan financiar. Spre deosebire de femeile din generaţiile anterioare, este mult mai probabil că aceste femei vor divorţa de soţii lor infideli. Deşi bărbaţii pensionari îşi găsesc, de regulă, o parteneră mai tânără, un număr crescând de femei în vârstă de peste 60 şi 70 de ani, care nu sunt văduve, ajung să trăiască singure până la sfârşitul vieţii.

Generozitate franţuzească

Femeile sunt mai generoase decât bărbaţii, iar bătrânii sunt mai generoşi decât tinerii. Acestea sunt două dintre concluziile la care s-⁠a ajuns după un sondaj de opinie efectuat de Fondation de France, o organizaţie filantropică, sondaj care a durat un an. Rezultatele dezvăluie că jumătate din populaţia Franţei înfăptuieşte acte de caritate, 28% dintre cei incluşi în această categorie oferind cadouri de câteva ori pe an sub formă de bani, timp sau sub alte forme. În urma sondajului s-⁠a constatat că „practicarea unei religii şi faptul de a deveni membru al unei asociaţii“ promovează generozitatea. Bazându-⁠se pe acest studiu, ziarul parizian Le Monde a realizat portretul-⁠tip al francezului zgârcit, descriindu-⁠l drept un tânăr burlac şi necredincios, care trăieşte, probabil, pe coasta Mării Mediterane sau la ţară.

Explozie de SIDA

În anul 2000, peste 5 milioane de persoane au fost infectate cu virusul SIDA, se spune într-⁠un raport efectuat de Programul Comun al Naţiunilor Unite privind HIV/SIDA (UNAIDS) şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Aceasta înseamnă că numărul persoanelor din întreaga lume infectate cu HIV depăşeşte cifra de 36 de milioane, fiind cu peste 50% mai mare decât se estimase în 1991. Epidemia a izbucnit în Europa de Est, unde, în curs de un an, numărul indivizilor infectaţi, îndeosebi persoane care se droghează intravenos, aproape că s-⁠a dublat. Raportul arată totodată că eforturile de prevenire depuse de ţările mai bogate au stagnat, SIDA răspândindu-⁠se îndeosebi în rândul celor ce se droghează intravenos şi al homosexualilor. Totuşi, numărul noilor infectări cu SIDA înregistrat în Africa subsahariană, unde sunt 25,3 milioane de persoane infectate, se pare că s-⁠a stabilizat pentru prima oară. De la izbucnirea epidemiei, de această boală au murit peste 21 de milioane de persoane.