CAPITOLUL 12

De ce e greşit să bârfeşti?

„Odată am mers la o petrecere, iar ziua următoare se zicea despre mine că făcusem sex cu unul dintre băieţii invitaţi. Nu era nici pe departe adevărat!“ — Linda

„Uneori aud zicându-se despre mine că mi-aş da întâlniri cu o fată pe care, de fapt, nici n-o cunosc! Mulţi bârfesc fără să-i intereseze dacă ce spun e adevărat sau nu.“ — Mike

 BÂRFA poate da vieţii mai multă culoare decât un film de acţiune. Amber, care are 19 ani, a simţit pe pielea ei adevărul acestor cuvinte. „Am fost mereu ţinta bârfelor“, spune ea. „La un moment dat s-a zvonit că aş fi însărcinată, că aş fi făcut avorturi, că vând şi cumpăr droguri, ba chiar că mă droghez. De ce-ar spune lumea aşa ceva despre mine? N-am nici cea mai vagă idee!“

Având la dispoziţie e-mail-ul sau instant messaging-ul, tineri cu intenţii rele îţi pot păta reputaţia fără să rostească un cuvânt. E suficient să apese câteva taste şi zvonurile maliţioase ajung numaidecât la zeci de curioşi, nerăbdători să le devoreze! Uneori se creează un site web doar cu scopul de a umili pe cineva. Blogurile online, folosite des în ultimul timp, sunt suprasaturate cu bârfe pe care nimeni n-ar avea curajul să le spună pe faţă.

Dar este oare întotdeauna greşit...

Să vorbeşti despre alţii?

Cum consideri următoarea afirmaţie?

Este întotdeauna greşit să vorbeşti despre alţii. □ Adevărat □ Fals

Care este răspunsul corect? Depinde de situaţie. Pot exista situaţii în care chiar e bine să vorbeşti despre alţii. De fapt, Biblia ne îndeamnă ‘să arătăm interes faţă de ceilalţi’ (Filipeni 2:4). Asta nu înseamnă să ne amestecăm în chestiuni ce nu ne privesc (1 Petru 4:15). Totuşi, din discuţiile amicale putem afla informaţii ce ne pot fi de folos, de exemplu, cine s-a căsătorit sau cine a avut  un copil. Să fim sinceri, nu putem spune că ne pasă de cei din jur dacă nu vorbim deloc despre ei!

Cu toate acestea, astfel de discuţii pot degenera uşor în bârfă. De pildă, o remarcă inocentă de genul „Dan şi Liza ar fi o pereche grozavă“ ar putea fi transmisă mai departe sub forma „Dan şi Liza sunt o pereche grozavă“ — deşi cei doi poate că nici nu sunt la curent cu presupusa lor idilă. „Nimic grav“, ai putea spune. Ce-ai zice însă dacă ai fi chiar tu în pielea lui Dan sau a Lizei?

Julie, care are 18 ani, a fost la un moment dat victima bârfelor şi a suferit mult. „Bârfele m-au enervat. Din cauza lor mi-am pierdut încrederea în oameni“, spune ea. Jane, care are 19 ani, a trecut prin ceva asemănător. „Am ajuns să-l evit pe băiatul cu care, chipurile, îmi dădeam întâlniri. Eram simpli prieteni şi mi se părea nedrept să nu pot vorbi cu el de teamă să nu iasă zvonuri“, mărturiseşte ea.

„Condu“ cu atenţie conversaţia!

Cum ţi-ai putea înfrâna limba când te simţi tentat să bârfeşti? Ca să poţi răspunde la întrebare, gândeşte-te de câtă dexteritate ai nevoie când conduci o maşină pe o stradă aglomerată. Poate că, pe neaşteptate, va trebui să treci pe altă bandă, să dai prioritate altei maşini sau chiar să opreşti. Dacă eşti atent, reuşeşti să prevezi pericolele şi să le eviţi.

La fel stau lucrurile şi când conversezi cu cineva. De regulă, îţi poţi da seama când discuţia este pe punctul  de a degenera în bârfă. Când se întâmplă asta, ai putea trece pe altă bandă, ca să spunem aşa. În caz contrar, e bine să ştii un lucru: bârfa poate face mult rău. „Am spus odată despre o fată ceva urât, că e nebună după băieţi, şi nu ştiu cum, asta a ajuns la urechile ei“, povesteşte Mike. „N-am să uit niciodată câtă durere i se citea în glas când a venit să vorbească cu mine. Remarca mea necugetată o rănise adânc. Ne-am împăcat după un timp, însă cât de greu mi-a fost să ştiu că jignisem pe cineva în felul acesta!“

Nu încape îndoială, cuvintele pot răni. Chiar şi Biblia recunoaşte că „vorbirea necugetată a unui om este ca străpungerea unei săbii“ (Proverbele 12:18). Iată deci încă un motiv pentru a-ţi cântări bine cuvintele înainte de a vorbi! E adevărat că-ţi trebuie multă stăpânire de sine ca să pui capăt unei conversaţii savuroase. Totuşi, iată ce spune Carolyn, o tânără de 17 ani: „Trebuie să fii foarte atent la ce spui. Dacă ceea ce ai auzit nu provine dintr-o sursă  sigură, s-ar putea să te trezeşti răspândind minciuni“. Aşadar, când crezi că o conversaţie poate aluneca pe panta bârfei, aplică sfatul apostolului Pavel: „Să vă străduiţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburile voastre“ (1 Tesaloniceni 4:11).

Cum ai putea să arăţi interes faţă de alţii şi totuşi să-ţi vezi de treburile tale? Înainte de a discuta despre cineva întreabă-te: „Chiar ştiu cum stau în realitate lucrurile? Ce motive am să transmit această informaţie? Ce reputaţie am să-mi fac dacă bârfesc?“. Ultima întrebare este deosebit de importantă, întrucât se ştie că bârfa dezvăluie mai multe despre propriul caracter decât despre cel al persoanei pe care o bârfeşti.

Când victima eşti tu

Ce poţi face însă dacă tu eşti subiect de bârfă? „Nu te grăbi să te mânii în spiritul tău“, avertizează Eclesiastul 7:9. Încearcă mai degrabă să nu reacţionezi exagerat. Biblia  spune: „Nu pune la inimă toate cuvintele pe care le spun oamenii ... Căci ştie bine inima ta de câte ori i-ai vorbit şi tu de rău pe alţii“ (Eclesiastul 7:21, 22).

Fireşte, nimic nu poate scuza bârfa. Dar, dacă dramatizezi situaţia, îţi faci mai mult rău decât ţi-a făcut bârfa în sine. Procedează asemenea lui Renee. „Sufăr când cineva spune ceva negativ despre mine, dar încerc să nu fac o tragedie din asta“, spune ea. „Oricum, sunt sigură că săptămâna viitoare vor avea alt subiect de discuţie.“ *

Aşadar, fii înţelept şi nu lăsa ca o conversaţie amicală să degenereze în bârfă. Iar când tu însuţi eşti vorbit de rău, dă dovadă de maturitate şi nu dramatiza situaţia. Fie ca faptele tale să vorbească în locul tău (1 Petru 2:12). Procedând aşa, vei fi în relaţii bune cu alţii şi vei fi aprobat de Dumnezeu.

[Notă de subsol]

VERSETE-CHEIE

„Cine veghează asupra gurii sale îşi păzeşte sufletul. Cine îşi deschide larg buzele ajunge la pierzare.“ (Proverbele 13:3)

SFAT

Dacă cineva începe să bârfească, ai putea spune: „Nu-mi prea place discuţia asta. În definitiv, persoana nici măcar nu e aici ca să se apere“.

ŞTIAI CĂ . . . ?

Dacă pleci urechea la bârfe, eşti, în parte, vinovat de transmiterea lor. Lăsându-l pe cel ce bârfeşte să spună tot ce are de spus, practic contribui la răspândirea zvonurilor.

PLAN DE ACŢIUNE

Data următoare când mă voi simţi tentat să răspândesc un zvon, am să ․․․․․

Dacă aud spunându-se lucruri urâte despre mine, am să ․․․․․

Aş vrea să-l întreb pe unul din părinţi sau pe amândoi: ․․․․․

CE PĂRERE AI?

● Când este potrivit să discutăm despre alţii?

● Ai fost vreodată ţinta bârfelor? Ce ai învăţat din această experienţă neplăcută?

● Cum are de suferit reputaţia ta dacă răspândeşti bârfe?

[Text generic pe pagina 107]

„Ce lecţie am primit când persoana pe care am bârfit-o a aflat şi a venit să vorbească cu mine! N-am avut cum să evit confruntarea. Am învăţat că e mai bine să discuţi cu cineva faţă-n faţă decât să-l vorbeşti pe la spate!“ — Paula

[Legenda ilustraţiei de la pagina 108]

Bârfa este o armă periculoasă care poate distruge reputaţia cuiva