Aspecte semnificative ale activităţii de anul trecut

ÎN ULTIMII ani, dezastrele naturale s-au înmulţit, devenind tot mai devastatoare. Pentru multe ţări, nici anul de serviciu 2005 nu a fost o excepţie. Bineînţeles, fraţii noştri nu au fost scutiţi de aceste tragedii. Totuşi, aşa cum vom vedea, încercările pun în valoare iubirea creştină, care întăreşte relaţiile frăţeşti şi îi atrage pe cei sinceri la adevăr. — Mal. 3:18; Ioan 13:35.

Înmulţirea dezastrelor naturale i-a determinat pe mulţi oameni să se gândească mai serios la viitor şi la lucrurile cu adevărat importante în viaţă. Ce privilegiu am avut, aşadar, să-i ajutăm pe aceştia să înţeleagă semnificaţia timpurilor în care trăim prin intermediul campaniei speciale de distribuire a  broşurii Vegheaţi! În multe ţări, campania a început la 18 octombrie 2004 şi a dat rezultate frumoase.

Campania cu broşura Vegheaţi!

Argentina: „Dacă ar avea loc un dezastru, cine credeţi că ar supravieţui: un om rău, un om bun sau cel ce a dat ascultare avertismentului?“ Aşa a prezentat o soră broşura Vegheaţi! într-un teritoriu în care oamenii sunt apatici. Introducerea ei a fost eficientă.

Un frate pe nume Juan i-a oferit broşura unui adolescent de 16 ani care a citit-o şi, plin de entuziasm, i-a spus tatălui său ce învăţase. Dornic să afle mai multe, tatăl lui a citit şi el broşura şi a căutat în Biblie versetele menţionate. A fost atât de impresionat, încât a început să studieze broşura cu familia. Când a revenit, Juan i-a propus bărbatului un studiu biblic gratuit la domiciliu. „Exact de asta aveam nevoie: de un studiu biblic în familie“, a răspuns acesta. Şi chiar s-a început un studiu biblic.

Franţa: Jocelyne i-a dat broşura Vegheaţi! Aliciei, o tânără care mai studiase în trecut. Ea a acceptat-o cu bucurie şi a fost de acord să reînceapă studiul cu Jocelyne. Mai mult, Alicia s-a hotărât să citească Biblia cu regularitate. Jocelyne menţionează: „La numai două săptămâni, Alicia a mărturisit că relatările despre viaţa lui Isus au impresionat-o până la lacrimi“.

Alicia i-a spus prietenului său că, pentru a-i fi plăcută lui Dumnezeu, voia să-şi legalizeze relaţia şi că dorea să devină Martoră a lui Iehova. Spre surprinderea ei, el a fost de acord. „Nu vreau să te împiedic să faci ceea ce pretinde Dumnezeu“, i-a spus el. După aceea, Alicia a asistat pentru prima oară la un congres de circumscripţie.

Madagascar: Nana are două fetiţe. În adolescenţă, ea asista la întruniri cu părinţii ei, dar când aceştia au încetat să-i slujească lui Iehova, ea nu a mai venit la întruniri. Pe parcursul  campaniei speciale, Nana a primit broşura de la o misionară şi a fost de acord să studieze Biblia. Acum asistă la toate întrunirile împreună cu cele două fetiţe ale sale şi doreşte să devină vestitoare nebotezată. Mai mult decât atât, şi părinţii ei au fost de acord să studieze broşura. Fiul lor de 14 ani, Josia, chiar conduce un studiu cu un prieten adolescent, care în prezent asistă cu regularitate la întruniri.

Nigeria: „Moartea mamei, care a avut loc în timpul campaniei, mi-a dat ocazia să depun mărturie în satul meu natal“, spune un pionier. „Înaintea înmormântării, rudele se tânguiau şi se aruncau pe jos. «De ce vă purtaţi aşa?», am întrebat. «Moartea mamei e la fel de dureroasă pentru noi toţi, dar ea acum doarme în moarte. Va fi înviată.» Cu ochii în lacrimi, am deschis broşura Vegheaţi! la pagina 8 şi le-am explicat scena învierii. Ca urmare, am oferit 195 de broşuri, dintre care 45 erau Vegheaţi! La înmormântare, împreună cu alţi fraţi am plasat 100 de reviste Turnul de veghe din 1 mai 2005, cu titlul de copertă «Vor învia morţii?».“

Rusia: Iată ce scrie Irina, o pionieră specială din Zelenogradsk: „Împreună cu o soră, i-am oferit broşura Vegheaţi! unei doamne pe nume Alla, care ne-a invitat în casă. Din cauza insensibilităţii oamenilor, Allei i se părea că viaţa e lipsită de sens. I-am promis că vom reveni. Câteva zile mai târziu, eram împreună cu aceeaşi soră când am auzit o femeie care ne striga. Era Alla. Ne-a mulţumit pentru broşură, a scos-o din geantă şi ne-a arătat unele idei pe care le subliniase. Acum studiază cu regularitate din broşura Ce pretinde“.

În altă parte a Rusiei, Vera şi soţul ei, Vitalie, s-au oprit la un chioşc de pe marginea străzii unde lucra Liuda, o prietenă a Verei. Întrucât Liuda le dăduse de înţeles că nu voia să discute din Biblie cu Martorii, Vera se reţinea să-i ofere broşura. Încurajată de Vitalie, Vera i-a dat totuşi broşura şi, spre surprinderea ei, Liuda a acceptat-o. Două zile mai târziu, Liuda a telefonat  şi le-a spus: „Dacă dintr-o singură broşură am învăţat atât de multe lucruri, cu cât mai multe aş afla dacă aş începe un studiu biblic regulat!“ În pofida opoziţiei din partea rudelor, Liuda studiază şi asistă la întruniri. În plus, studiază şi fiul şi fiica ei. „E interesant că, în urmă cu câţiva ani, Liuda a primit cartea Cunoştinţa, dar nu a manifestat interes“, mărturiseşte Vera. „Broşura Vegheaţi! însă i-a atins inima.“

Venezuela: Soţia unui supraveghetor de circumscripţie a discutat la o uşă cu un bărbat, cu soţia acestuia şi cu cei patru copii ai lor. Îndreptându-le atenţia spre imaginea de la paginile 16 şi 17 din broşura Vegheaţi!, sora a subliniat cât de important era ca toţi membrii familiei să ajungă să-l cunoască mai bine pe Dumnezeu. Apoi, ea i-a invitat pe toţi şase la întrunirea de joi seara şi au fixat ca punct de întâlnire o staţie de autobuz apropiată. La momentul stabilit, supraveghetorul şi soţia lui au mers în staţie, dar nu a venit nimeni. Nu ştiau însă că familia luase mai devreme autobuzul, iar acum era deja la Sala Regatului! În prezent, cinci membri ai familiei studiază cu regularitate Biblia şi asistă la întruniri, deşi călătoria cu autobuzul e destul de lungă şi costisitoare.

O pionieră a sunat la o uşă, dar nu a deschis nimeni. Ea s-a întors mai târziu şi a întâlnit un domn în vârstă care tocmai ieşea. El i-a explicat că, întrucât îşi pierduse auzul aproape complet, ori nu aude când bate cineva la uşă, ori nu ajunge să deschidă la timp pentru că se deplasează greu. Sora i-a dat broşura Vegheaţi! şi l-a invitat la o întrunire a congregaţiei.

Pe parcursul întrunirii, sora a relatat această experienţă, fără să ştie că domnul în vârstă era în auditoriu! Acum, el studiază cu regularitate Biblia cu un frate, asistă la toate întrunirile şi şi-a exprimat dorinţa de a predica vestea bună. Când a fost întrebat de ce a asistat la acea întrunire, el a ridicat broşura şi a spus: „Datorită acesteia!“

 Traducerea Bibliei

Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, organizaţia lui Iehova cumpăra un mare număr de Biblii şi le distribuia celor interesaţi, uneori cu o reducere de 65%. În 1926, fraţii au început să tipărească şi să lege Biblii în propriile tipografii. Între acestea sunt The Emphatic Diaglott, King James Version şi American Standard Version. Apoi, în 1961 au fost lansate în engleză, într-un singur volum, Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi.

Ce se poate spune însă despre alte limbi? Pe la începutul secolului al XX-lea, filialele cumpărau de la diverse edituri traduceri ale Bibliei şi le distribuiau contra cost. Unele Biblii erau traduse de traducători sinceri, care au folosit numele lui Dumnezeu, Iehova. Cu timpul însă, majoritatea traducătorilor nu au mai redat numele divin în traducerile lor. Unii au mers chiar mai departe înlocuind numele lui Dumnezeu cu cel al unei zeităţi locale! De exemplu, Biblia în limba chichewa Buku Loyera, folosită în Malawi, Mozambic şi Zambia, redă tetragrama prin cuvântul „Chauta“, numele unui zeu tribal care înseamnă „Măreţul Arcaş“.

Dar s-au mai observat multe alte inexactităţi. De exemplu, într-o traducere africană, Luca e numit vraci. Cei ce au tradus Biblia folosită în Tuvalu şi-au luat libertăţi şi mai mari când au redat textul din Iuda 23, spunând: „Arătaţi o iubire intensă faţă de sodomiţi; fiţi atenţi însă să nu vă lăsaţi influenţaţi de sodomia lor“. Cu toate acestea, în textul original nu e vorba nici de sodomie, nici de cei ce o practică!

În trecut, societăţile biblice au avut un rol important în producerea şi distribuirea Bibliilor. Totuşi, în ultima vreme, unele societăţi biblice le-au dat bisericilor creştinătăţii dreptul de tipărire şi distribuire. Pe lângă faptul că le vând la un preţ ridicat, bisericile din unele ţări nu vor ca Martorii lui Iehova  să le cumpere Bibliile. De pildă, o religie protestantă din Kirghizstan deţine dreptul de tipărire pentru o traducere modernă a Scripturilor greceşti creştine în kirghiză. Când încearcă să cumpere un exemplar, fraţii sunt deseori întrebaţi: „Sunteţi Martori ai lui Iehova?“ sau „Cunoaşteţi numele lui Dumnezeu?“ Dacă răspund afirmativ, cererea lor este respinsă.

Având în vedere aceste lucruri, precum şi alţi factori, Corpul de Guvernare a văzut de cuviinţă să se acorde o şi mai mare atenţie traducerii Bibliei. În prezent, Traducerea lumii noi completă e disponibilă în 35 de limbi, iar Scripturile greceşti creştine — Traducerea lumii noi, în alte 20 de limbi. La ora actuală, dintre cele 33 de echipe de traducere a Bibliei, 19 lucrează la Scripturile ebraice, 11 la Scripturile greceşti creştine şi 3 la Biblia cu referinţe. De regulă, o echipă e alcătuită din trei până la şase persoane. Cu ajutorul unor programe de computer şi al metodelor de traducere îmbunătăţite, unele echipe au terminat Scripturile greceşti creştine în mai puţin de doi ani.

Cum se simt fraţii când primesc Traducerea lumii noi în propria limbă? În câteva cuvinte, un pionier din Albania a exprimat sentimentele multora. „Am plâns“, a spus el. „Nu m-am mai simţit niciodată aşa citind Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să gust fiecare verset în parte!“

Ce s-a realizat pe plan juridic

Armenia: După 15 petiţii, Martorii lui Iehova au fost în sfârşit recunoscuţi oficial la data de 8 octombrie 2004. Cu toate acestea, fraţii tineri sunt în continuare închişi din cauza refuzului de a efectua serviciul militar (Is. 2:4). Sperăm că recunoaşterea juridică le va garanta fraţilor libertate religioasă, permiţându-le să importe literatură şi să ţină congrese. De fapt, în iunie 2005, primul transport oficial de literatură în Armenia a trecut cu bine de formalităţile vamale şi a ajuns la fraţi.

 Austria: Martorii lui Iehova din această ţară poartă o bătălie juridică de mai bine de 30 de ani pentru a obţine recunoaştere religioasă deplină. S-au înaintat Curţii Europene a Drepturilor Omului cinci plângeri referitoare la această problemă. La 1 februarie 2005, Curtea a hotărât să analizeze cazurile a doi fraţi care nu au fost scutiţi de serviciul militar în calitate de miniştri religioşi, din cauză că Martorii lui Iehova nu sunt recunoscuţi drept cult religios. La 5 iulie, Curtea a declarat plângerea admisibilă şi urmează să judece fondul cauzei.

Eritrea: La 24 ianuarie 2004, autorităţile au arestat 38 de bărbaţi, femei şi copii care frecventau întrunirile congregaţiei Saba din Asmara. Aceştia aveau vârsta cuprinsă între 6 şi 94 de ani. Unii nu erau botezaţi. După trei nopţi în arestul poliţiei, cei mai tineri au fost eliberaţi. Ceilalţi 28 au fost transferaţi într-o închisoare din afara oraşului Asmara şi închişi în containere, care ziua stăteau în bătaia soarelui, iar noaptea în frig. Şapte luni mai târziu, la 2 septembrie 2004, cei doi fraţi mai în vârstă, de 94 şi, respectiv, de 87 de ani, au fost eliberaţi. Au urmat şi alţii. Totuşi, şase sunt încă închişi, împreună cu alţi 16 fraţi, dintre care trei sunt în închisoare de 11 ani. Vă rugăm să-i amintiţi în rugăciunile voastre pe aceşti fraţi dragi. — Fap. 12:5.

Franţa: Aşa cum s-a spus în Anuarul pe 2001, autorităţile au impus o nouă taxă pe donaţiile fraţilor. În plus, aceasta trebuia plătită şi retroactiv, pe patru ani (1993–1996). E vorba de o taxă enormă de 60% din totalul donaţiilor, plus penalizări! Fraţii au contestat decizia, dar au pierdut atât la instanţa de fond, cât şi în apel şi în recurs. La 25 februarie 2005, ei au depus o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prezentând cazul drept o discriminare religioasă flagrantă.

 Republica Georgia: Persecuţiile violente au încetat în mare parte. În prezent, literatura noastră poate fi adusă în ţară, iar întrunirile creştine nu sunt tulburate. Cu toate acestea, multe dintre abuzurile din trecut au rămas nerezolvate în tribunale. Fraţii aşteaptă soluţionarea a patru plângeri împotriva statului Georgia depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acestea privesc persecuţiile violente la care au fost supuşi fraţii noştri, desfiinţarea persoanelor lor juridice şi lipsa sprijinului din partea justiţiei în rezolvarea acestor cazuri. La 6 iulie 2004, Curtea a admis spre examinare cazul Congregaţia Gldani a Martorilor lui Iehova contra Georgiei.

Germania: După unificarea Germaniei, fraţii au căutat să obţină o confirmare potrivit căreia Asociaţia Religioasă a Martorilor lui Iehova este o persoană juridică de drept public. Astfel a început o bătălie juridică ce a durat 12 ani. În 2000, Curtea Federală Constituţională a emis o decizie favorabilă, potrivit căreia se respingea ideea că statul le putea impune Martorilor lui Iehova o anumită măsură de loialitate care le-ar fi lezat conştiinţa. Procesele ulterioare au rezolvat problemele. La 24 martie 2005, Curtea Administrativă Superioară din Berlin a ordonat landului Berlin să le garanteze Martorilor lui Iehova drepturile unei persoane juridice de drept public. Landul încearcă să conteste decizia.

Rusia: Aşa cum era menţionat în Anuarul pe 2005, Tribunalul Raional Intermunicipal Golovinski a dispus la 26 martie 2004 scoaterea în afara legii a activităţii Martorilor lui Iehova din Moscova. De atunci, s-au întâmpinat probleme legate de încheierea unor contracte de închiriere a unor edificii folosite pentru întrunirile congregaţiei şi pentru întruniri mai mari. Cu toate acestea, fraţii deţin un complex de cinci săli, folosit în prezent de 44 de congregaţii şi două grupuri. Deşi cheltuielile sunt mari şi există multe neajunsuri,  17 congregaţii din Moscova se întrunesc în afara oraşului, iar 31 ţin unele întruniri sau chiar toate în grupuri mici, în apartamente particulare. Au fost semnalate şi unele abuzuri din partea poliţiei, dar nici un frate nu a fost arestat. Hotărârea din 26 martie a Tribunalului a fost atacată cu recurs.

La 9 septembrie 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a audiat cazul Kuznetsov şi alţii contra Federaţiei Ruse. La 4 octombrie, Curtea a decis în unanimitate să analizeze cazul. Este vorba despre un oficial care, în aprilie 2000, a ordonat poliţiei să întrerupă o întrunire a unei congregaţii de surdo-muţi din Celeabinsk. Cazul a fost complicat de viciile de procedură comise în primele faze ale instrumentării lui. Suntem în aşteptarea deciziei.

Turkmenistan: Trei fraţi, Mansur Maşaripov, Atamurat Suvkanov şi Vepa Tuvakov, au fost condamnaţi la 18 luni închisoare pentru că au refuzat să efectueze serviciul militar. Un al patrulea, Begenci Şakmuradov, a fost condamnat la un an. La 16 februarie 2005, Departamentul juridic de la sediul mondial a scris ambasadei Turkmenistanului din Washington, D.C., cerând eliberarea necondiţionată a acestor patru fraţi. La 16 aprilie, toţi au fost eliberaţi în urma unei amnistii speciale emise de preşedintele Turkmenistanului. Pe parcursul aceluiaşi an, poliţia a reţinut şi a interogat mai mulţi fraţi şi surori în încercarea de a-i forţa să renunţe la credinţă. Eforturile lor însă nu au avut succes.

Un an al dezastrelor naturale

În unele ţări, anul 2004 a fost un an al recordurilor în privinţa dezastrelor naturale. În ce măsură i-au afectat acestea pe fraţi?

Carriacou, Grenada şi Petite Martinique: La 7 septembrie 2004, uraganul Ivan s-a abătut asupra acestor insule, avariind sau chiar distrugând peste 90% dintre locuinţe. Dar şi  mai şocant, jafurile au luat amploare şi au provocat tot atâtea daune ca uraganul! În acest dezastru, fraţii şi-au pierdut o mare parte din lucrurile materiale, iar două din cele şase Săli ale Regatului de pe insula Grenada au fost serios avariate. Nici un frate însă nu a fost rănit grav.

Cu câtva timp înainte, Filiala din Barbados, care supraveghează activitatea în aceste insule, le recomandase congregaţiilor să ţină o temă la întrunirea de serviciu care să-i ajute pe fraţi să se pregătească în vederea unui uragan, deşi zona nu mai fusese afectată de uragane din anul 1955. „De ce trebuie să pierdem timp discutând despre uragane când avem lucruri mai importante de făcut?“, a întrebat o soră din Grenada. Fireşte, după ce Ivan a lovit, sora s-a hotărât să nu mai pună niciodată la îndoială îndrumările teocratice! Filiala a format imediat un comitet de ajutorare, iar Filialele din Guyana şi Trinidad au dat şi ele o mână de ajutor. Sute de fraţi din zona Antilelor şi din Statele Unite au sprijinit lucrările de reconstrucţie.

Jamaica şi Insulele Cayman: Uraganul Ivan nu a făcut victime în rândul fraţilor, deşi mulţi dintre ei au suferit pierderi materiale. La scurt timp după ce vremea s-a îmbunătăţit, bătrânii din cele 199 de congregaţii de pe aceste insule au luat legătura cu vestitorii. „Voi chiar vă interesaţi unii de alţii“, au spus martorii oculari.

Haiti: Pe la jumătatea lunii septembrie, uraganul Jeanne a măturat nordul ţării, provocând inundaţii devastatoare care pur şi simplu au înghiţit oraşul de coastă Gonaïves şi zonele din jur. Apa le-a ajuns până la genunchi chiar şi celor ce se refugiaseră pe acoperişuri! „Toată noaptea am auzit case prăbuşindu-se şi oameni ţipând“, spune un frate. În inundaţii şi-au pierdut viaţa circa 2 900 de oameni, între care şi o soră de 83 de ani.

 Iată ce mărturiseşte un frate: „Îi mulţumesc lui Iehova că familia noastră a lăsat în urmă lucrurile materiale şi a supravieţuit“. Câteva zile mai târziu, Martorii din oraşele vecine au adus alimente şi apă potabilă, iar Filiala a distribuit un camion de ajutoare. Deşi aveau mult de lucru pentru a-şi curăţa locuinţele, la sfârşitul săptămânii au fost cu toţii prezenţi la întruniri şi în lucrarea de predicare. „Patruzeci de voluntari au muncit la locuinţa mea timp de patru zile“, spune o soră. „Mi-au şi zugrăvit-o! Toate astea i-au impresionat profund pe membrii familiei mele, care nu sunt Martori. O rudă chiar a început să studieze.“

Statele Unite: În lunile august şi septembrie 2004, statul Florida a fost lovit de patru uragane: Charley, Frances, Ivan şi Jeanne. a Au fost avariate locuinţele a peste 4 300 de fraţi şi cel puţin zece Săli ale Regatului. După aceea, preşedintele Comitetului pentru Operaţiuni de Urgenţă (COU) din Florida a vrut să se asigure că ajutoarele COU erau distribuite în mod corespunzător. El a ţinut să precizeze că nici un alt grup nu era la fel de bine organizat ca Martorii lui Iehova. Mai mult, a permis comitetului de ajutorare să se folosească de ajutoare aşa cum voia.

O congregaţie închiriase de ceva vreme o clădire, plătind 50 de dolari pentru fiecare întrunire. Însă clădirea a fost grav avariată de primul uragan. Au fost angajaţi câţiva oameni care să facă reparaţiile, dar aceştia nu au terminat lucrarea. Fraţii s-au oferit să finalizeze lucrările, iar proprietarii au fost de acord. Întrucât au acţionat cu promptitudine, fraţii au fost scutiţi de plata chiriei trei luni la rând.

Japonia: Anul 2004 a cunoscut „cel mai mare număr de taifunuri care s-au abătut asupra Japoniei din 1551, an în care a  început să se ţină evidenţa acestora“, se precizează într-un comunicat de presă. În prefecturile Niigata şi Fukui, vremea extrem de rea din iulie a avariat peste 34 000 de case şi alte clădiri, între care o Sală a Regatului şi 60 de locuinţe ale fraţilor. Sute de Martori din congregaţiile învecinate s-au grăbit să ajute. Sala Regatului a fost complet refăcută în două săptămâni.

Fraţii au ajutat şi la curăţarea şi dezinfectarea locuinţelor unor persoane care nu erau Martore, dar care locuiau în apropiere. Unui bărbat care se împotrivise mesajului despre Regat i-au dat lacrimile de recunoştinţă. Autorităţile locale chiar au trimis o scrisoare de apreciere comitetului de ajutorare lăudând eforturile fraţilor.

Când două taifunuri au măturat Japonia în septembrie şi octombrie, inundaţiile şi alunecările de teren au ucis un frate şi o soră, iar cel puţin 100 de Martori au avut de suferit mari greutăţi de pe urma acestora. Oraşul Toyooka din prefectura Hyogo a fost inundat. Deşi locuinţa în care stătea era inundată, supraveghetorul de circumscripţie a participat la organizarea activităţilor de ajutorare.

După ce apele noroioase de peste un metru s-au retras din apartamentul unei pioniere, vestitorii locali l-au curăţat până la zidărie. Proprietarul, care nu este Martor, a fost profund impresionat. Sora a mărturisit: „Am auzit despre activitatea de ajutorare desfăşurată de organizaţia lui Iehova, dar de data asta am văzut-o cu ochii mei. Sunt foarte mândră de Dumnezeul nostru, Iehova, şi de organizaţia sa“.

Tot în octombrie, un cutremur puternic a zguduit nordul Japoniei, 40 de oameni pierzându-şi viaţa şi alţi 100 000 fiind obligaţi să-şi părăsească locuinţele. Nici un frate însă nu a fost rănit şi nici unul nu a murit, deşi au fost afectate peste 200 de familii, iar o Sală a Regatului nu s-a mai putut folosi. Mişcările seismice au început în timp ce bătrânii din  circumscripţie erau adunaţi pentru pregătirea congresului de circumscripţie. Ce au făcut ei? În armonie cu îndrumările primite de la Filială şi de la Comitetele Regionale de Construcţie, bătrânii au început imediat să organizeze operaţiunile de ajutorare. „Ni s-a reamintit să avem o optică spirituală cu privire la aceste evenimente“, spune un bătrân. Congresul de circumscripţie s-a ţinut şi au fost prezenţi chiar şi cei ce suferiseră din cauza cutremurului.

„Seismul l-a «cutremurat» pur şi simplu pe soţul meu“, relatează o soră al cărei soţ nu e Martor şi a cărei locuinţă a fost avariată. Văzând iubirea creştină în acţiune pe parcursul operaţiunilor de ajutorare, soţul ei a asistat pentru prima oară în viaţă la o întrunire a congregaţiei. „Pot avea încredere deplină în organizaţia voastră“, a spus el. „Nu ne va dezamăgi niciodată.“

Filipine: Când taifunurile au făcut ravagii în provinciile Quezon şi Aurora spre sfârşitul anului 2004, toţi membrii unei familii de Martori, inclusiv cei patru copii, şi-au pierdut  viaţa când locuinţa lor a fost acoperită de ape şi de noroi. Supraveghetorul de circumscripţie Felimon Maristela, se afla în Quezon când a lovit viitura. Iată ce scrie el: „Sala Regatului a fost inundată în câteva clipe, iar apa mi-a luat jeepul. Împreună cu soţia mea şi cu alţi doi fraţi am petrecut noaptea pe acoperişul sălii, pentru că apa ajungea până la streşini. În ziua următoare, pe la 3 după-amiază, am coborât de pe acoperiş. Apa încă îmi ajungea până la piept“.

În pofida pericolelor, fratele Maristela i-a căutat pe vestitori ca să vadă care era situaţia lor. În localitatea Dingalan din Aurora, un bătrân a ales să rămână în zonă ca să-i poată ajuta pe fraţii lui creştini, deşi a avut ocazia să fie evacuat cu un elicopter.

Cele mai devastatoare tsunami din istorie

La 26 decembrie 2004, un cutremur cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter s-a produs în zona coastei nordice a insulei Sumatra (Indonezia), generând cele mai devastatoare tsunami din istorie. Potrivit unor estimări, au murit şi au fost daţi dispăruţi peste 280 000 de oameni! Chiar şi în Somalia (Africa), situată în vestul oceanului Indian, valurile au ucis aproximativ 290 de persoane.

Indonezia: Deşi această ţară a suferit cele mai mari pierderi de vieţi omeneşti, nici un frate şi nici o persoană interesată nu şi-au pierdut viaţa în dezastru. Din cauza conflictelor precedente, mulţi Martori părăsiseră regiunea Aceh a Sumatrei, cea mai devastată zonă, şi s-au mutat în interiorul insulei. Cu toate că şi insula Nias a fost grav afectată, fraţii au reuşit să se salveze.

India: Chiar dacă în această ţară mulţi şi-au pierdut locuinţele şi posesiunile, nu a murit nici un frate. Lakshmi era în lucrarea de predicare în oraşul Pondicherry când a auzit despre tsunami. Ea s-a dus să-şi vadă locuinţa, o casă de  chirpici situată la trei kilometri de ţărm, dar a găsit-o grav avariată. Fraţii însă au ajutat-o să o cureţe şi să o repare.

În Madras, Naveen, un băiat de 13 ani, juca cricket când a văzut nişte valuri uriaşe. El le-a avertizat pe mama şi pe sora lui şi au fugit ca să se salveze. Cu toate acestea, la un moment dat, au fost nevoiţi să înainteze prin apa care se revărsa pe uscat. Apa luase cu ea tot felul de obiecte de gospodărie, dar şi multe cadavre.

Lini, o fetiţă de şapte ani, era împreună cu unchiul şi verişorul ei pe plaja din apropiere de Kanniyākumāri când valurile au năvălit pe uscat. Lini a fost luată de apă, până când s-a oprit într-un gard de lemn. Apa îi trecea deasupra capului. Unchiul şi verişorul ei au supravieţuit. Chiar dacă unchiul ei îşi pierduse ochelarii şi nu mai vedea bine, el continua să o caute pe Lini. Nu după mult timp, a auzit-o strigând la Iehova din valuri şi a reuşit să o salveze. Lini le spune acum tuturor că Iehova i-a auzit rugăciunile.

Insulele Andaman şi Nicobar: Mary împreună cu fiul ei de opt ani, Alwyn, erau în vizită la rude când cutremurul le-a zguduit casa. Cu toţii s-au năpustit afară. Mary a văzut un val de apă năvălind spre ţărm. Tocmai atunci a sosit un autobuz. Ea şi fiul ei au urcat şi au părăsit zona, spre deosebire de alţii care s-au întors în casele lor ca să-şi salveze unele lucruri materiale şi care au fost luaţi de ape. Nu au mers decât foarte puţin cu autobuzul, când au simţit încă un cutremur. Au coborât din autobuz şi s-au refugiat într-un loc mai înalt unde se adunaseră vreo 500 de oameni. Sub privirile lor îngrozite, valurile de apă au luat autobuzul şi chiar au ajuns până la o jumătate de metru de locul unde stăteau.

După ce s-au retras apele, Mary s-a întors puţin acasă. A reuşit să-şi găsească Biblia şi broşura Să examinăm Scripturile în fiecare zi, care i-au dat putere în zilele următoare. Când  s-a răspândit vestea că aveau să vină ambarcaţiuni care să-i ia de pe insulă, sute de sinistraţi au fugit la ţărm, intrând în ocean în aşteptarea ambarcaţiunilor. Zi de zi, ore în şir, Mary şi fiul ei au aşteptat în apă până la brâu, înconjuraţi de cadavre care pluteau. La şase zile după tsunami, au fost în sfârşit luaţi de o barcă. Întrucât mulţi îl acuzau pe Dumnezeu pentru această tragedie, Mary a reuşit să depună o frumoasă mărturie. De fapt, cumnata ei studiază în prezent Biblia şi asistă la întrunirile creştine.

Prasanthi şi fiul ei de cinci ani, Ioas, merseseră în Hut Bay ca să-l viziteze pe fratele Prasad Rao, tatăl în vârstă al lui Prasanthi. Când au simţit cutremurul şi au văzut valurile, ei s-au adăpostit într-un loc mai înalt. Deasupra şoselei, apa a avut o adâncime de 5 m şi a acoperit locuinţa lui Prasad. Apele au luat paturile, frigiderul şi televizorul, precum şi stocul congregaţiei de cărţi Cel mai mare om. Mai târziu, supravieţuitorii au găsit câteva cărţi şi au început să le citească. Cinci zile la rând, Prasad, Prasanthi şi Ioas s-au hrănit cu alimente pe care le putuseră salva şi au înfruntat furia roiurilor de ţânţari şi de muşte. Când au sosit bărcile, Prasanthi şi Jehoash, împreună cu mulţi alţii, au înaintat prin apa ce le ajungea la piept ca să fie salvaţi. O adevărată încercare, deoarece prin preajmă înotau crocodili! Pe deasupra, Prasanthi era însărcinată în luna a şasea. Mai târziu li s-a alăturat şi tatăl ei.

Toate casele de pe insula Teressa au fost rase de pe faţa pământului. Cei 13 fraţi şi surori au petrecut şase zile în junglă, unde au suferit de foame şi au fost muşcaţi de insecte. Apoi au fost evacuaţi pe insula Camorta, unde s-au adăpostit la Mark Paul, un frate care locuieşte pe un teren mai înalt şi a cărui locuinţă e folosită ca Sală a Regatului. Puţin mai înainte, în ziua în care s-a produs acel tsunami, au fost prezenţi la întrunirea congregaţiei 300 de oameni în loc de 10, 12 câţi  asistau de obicei! De atunci, 18 persoane care au început să studieze asistă cu regularitate la întruniri, simţind personal sprijinul iubitor al poporului lui Iehova.

Sri Lanka: Valurile au spălat două treimi din coasta acestei insule, provocând mari pagube. Devastatorul tsunami s-a produs duminică dimineaţa, când majoritatea fraţilor erau la întrunire, în afara de zonei de risc. Zece congregaţii au fost afectate, iar o soră şi-a pierdut viaţa când locuinţa ei a fost pur şi simplu trasă în mare. Pierderea în moartea a acestei surori dragi i-a îndurerat profund pe fraţi. Mai multe persoane interesate au murit, precum şi rudele multor fraţi. Un bătrân de congregaţie a pierdut 27 dintre membrii familiei sale! Cu toate acestea, „fraţii au înfruntat tragedia şi nu au slăbit spiritualiceşte“, scrie Filiala.

Betelul era plin de ajutoare şi majoritatea membrilor familiei Betel şi-au concentrat eforturile asupra operaţiunilor de ajutorare. Fraţii locali care aveau vehicule au transportat ajutoarele în zonele calamitate. În doar patru zile, toţi fraţii au fost contactaţi şi au primit alimente şi îmbrăcăminte. Când au fost întrebaţi de ce anume mai aveau nevoie, ei au răspuns: „De Biblii şi de cărţi! Pe ale noastre le-a luat apa“. Cererea lor a fost imediat satisfăcută.

 Supraveghetorul de circumscripţie Gerrad Cooke se afla atunci în Colombo. El a mers cu maşina şapte ore pe un drum care, după lăsarea întunericului, era foarte periculos din cauza elefanţilor sălbatici. Când a ajuns în cele din urmă la 10.30 seara, el şi un frate local, a cărui casă fusese inundată, au pornit imediat să viziteze familiile de fraţi şi să distribuie ajutoare, lucru pe care l-au făcut până s-a crăpat de ziuă.

Thailanda: Nici un frate local nu a fost rănit şi nu a murit şi nici unul nu şi-a pierdut posesiunile. Totuşi, câţiva turişti străini au fost daţi dispăruţi, fiind după toate probabilităţile morţi. Între aceştia au fost un frate finlandez, un cuplu din Suedia, un frate austriac şi soţul necredincios al unei surori. Două cupluri din Suedia erau în lucrarea de predicare împreună cu un grup local de fraţi, departe de ţărm. Când s-au întors la hotel, priveliştea era dezolantă: totul în jur era numai moarte şi distrugere.

Luni dimineaţa, după cutremur, supraveghetorul care prezidează în congregaţia Phuket a primit un telefon de la Filiala din Thailanda. Fratele era informat cu privire la o soră finlandeză, pe nume Kristina, care era internată într-un spital aflat la 90 de minute depărtare. Împreună cu un alt frate au mers imediat la spital. Iată ce scrie acest frate: „În viaţa mea nu am văzut atâta suferinţă: soţi fără partener, părinţi fără copii, copii fără părinţi. Unii strigau după ajutor, iar alţii priveau în gol. Priveliştea ne-a tulburat atât de mult, încât a trebuit să ieşim de câteva ori ca să ne reculegem şi să ne rugăm pentru putere“.

Fraţii au găsit-o pe Kristina în timp ce era pregătită pentru o intervenţie chirurgicală; avea piciorul rupt. Mai mult, îşi pierduse toate actele. După operaţie, cei doi fraţi s-au rugat împreună cu ea şi i-au stat alături până la miezul nopţii. Câteva zile mai târziu, ea s-a întors în Finlanda. În pofida  nenorocirilor, „Kristina a vădit curaj şi tărie“, au precizat fraţii. Din nefericire, soţul ei şi-a pierdut viaţa în tsunami.

Dedicarea filialelor

Angola, 8 ianuarie 2005: Această zi specială a reprezentat un punct de cotitură în activitatea de predicare din Angola, o ţară sfâşiată de războaie civile timp de 40 de ani. Stephen Lett a avut privilegiul unic de a ţine cuvântarea de dedicare a clădirilor Filialei din Angola şi de a fi primul membru al Corpului de Guvernare care a vizitat această ţară. La program au asistat 730 de delegaţi din 11 ţări. De ce a fost nevoie de un nou complex de filială? În 1975, Filiala a raportat un număr record de 3 055 de vestitori. Spre sfârşitul anului 2004, numărul vestitorilor crescuse de 18 ori, fiind acum de peste 54 000!

Bulgaria, 9 octombrie 2004: În trei ani, 150 de voluntari internaţionali şi aproximativ 300 de fraţi locali au susţinut lucrările de construire a noii Filiale din Sofia. Gerrit Lösch, membru al Corpului de Guvernare, a ţinut cuvântarea de dedicare înaintea unui auditoriu alcătuit din 364 de delegaţi din 24 de ţări.

Etiopia, 20 noiembrie 2004: La începutul anului 2004, cei 60 de membri ai familiei Betel erau răspândiţi în nouă locuri, o situaţie destul de neplăcută! Noul Betel este situat pe un versant la marginea estică a capitalei Addis Abeba, la 2 400 m deasupra nivelului mării! Liniştea nopţii e tulburată uneori numai de râsul hienelor. Gerrit Lösch s-a adresat unui auditoriu de 2 230 de persoane, între care erau 200 de delegaţi din 29 de ţări. Au fost intervievaţi mulţi fraţi care fuseseră întemniţaţi şi chiar torturaţi pentru credinţă. Fiica unui frate care a fost executat a spus: „Când va învia, tata va fi fericit că i-am urmat exemplul de devoţiune sfântă şi am slujit la Betel“.

Ghana, 5 martie 2005: Malcolm Vigo de la Filiala din Nigeria a ţinut cuvântarea de dedicare înaintea unui auditoriu  de 3 243 de persoane. Extensiile Betelului dedicate cu acea ocazie cuprind trei clădiri de locuinţe, 50 de birouri, o clădire cu ateliere, o Sală a Regatului şi un complex cu o sală de mese, o bucătărie şi o spălătorie.

Guam, 25 iunie 2005: Acesta a fost cel de-al treilea program de dedicare ţinut aici din 1980, când în Guam exista doar o congregaţie. Acum există zece. Pe lângă renovări, ultima dată s-a construit o nouă Sală a Regatului şi o clădire de locuinţe cu un etaj. Cei 100 de voluntari internaţionali au venit din Australia şi din Statele Unite, toţi pe propria cheltuială. Când un inspector în construcţii a auzit de asta şi a văzut calitatea lucrărilor, „a dat din cap uluit“, scrie Filiala. Lorence Shepp de la Filiala din Peru a ţinut cuvântarea de dedicare.

Mauritius, 6 noiembrie 2004: Gerrit Lösch a avut privilegiul de a prezenta cuvântarea de dedicare a extensiilor Filialei care exista deja. Acestea cuprind 12 birouri noi pentru Departamentul de traducere şi o nouă clădire pentru ateliere. Oaspeţii au venit din Europa, Madagascar, Mayotte, Réunion, Seychelles şi Africa de Sud.

Nicaragua, 4 decembrie 2004: Peste 330 de voluntari internaţionali, precum şi sute de fraţi locali au lucrat la construirea unei clădiri de birouri şi locuinţe şi a unei săli de congrese fără pereţi cu o capacitate de 2 400 de locuri. Cuvântarea de dedicare a fost ţinută de Samuel Herd, membru al Corpului de Guvernare. Între delegaţi s-au aflat şi misionari care au slujit în Nicaragua. Imaginaţi-vă cât de încântaţi au fost să-i întâlnească nu numai pe cei cu care studiaseră Biblia, ci şi pe copiii şi, uneori, chiar şi pe nepoţii acestora!

Panama, 19 martie 2005: Samuel Herd a vorbit în faţa unui auditoriu de 2 967 de persoane, dintre care majoritatea îi slujeau lui Iehova de peste 20 de ani. Când au început  lucrările de construcţie, fraţii au închiriat o macara şi au plătit un macaragiu pentru a muta nişte containere de depozitare. Când a sosit pe şantier, macaragiul a refuzat să înceapă munca, pe motiv că şantierul nu era pregătit corespunzător. Fraţii au stat de vorbă cu el, dar în zadar. Totuşi, când să plece, macaragiul a întrebat: „Apropo, ce religie aveţi?“

„Suntem Martori ai lui Iehova“, au răspuns fraţii.

A stat o clipă pe gânduri, iar apoi a zis: „Bine, hai să ne-apucăm de treabă“. De ce se răzgândise? Două surori studiau Biblia cu copiii lui, iar el aprecia eforturile surorilor.

Slovacia, 16 aprilie 2005: Theodore Jaracz, membru al Corpului de Guvernare, a ţinut cuvântarea de dedicare înaintea unui auditoriu de 448 de oaspeţi din 21 de ţări. În ziua următoare a avut loc o întrunire specială pe un stadion, şi mulţi delegaţi au venit cu autocarul. „Sunteţi atât de drăguţi şi păreţi atât de fericiţi; toată lumea mă salută“, a spus un şofer. „Şi ştiu de ce. Datorită credinţei voastre. De obicei transport copii şi profesori la şcoală. Pe copii, eu trebuie să-i salut mai întâi, cât despre profesori, nici măcar nu se sinchisesc să-mi răspundă!“

Wallkill, New York, S.U.A., 16 mai 2005: „Suntem cu toţii hotărâţi să dedicăm această frumoasă tipografie nouă şi clădirile de locuinţe A, C şi D singurului Dumnezeu adevărat, Iehova“, a spus pe parcursul cuvântării John Barr, membru al Corpului de Guvernare. Munca la fundaţia tipografiei a început la 1 mai 2003, şi doar opt luni mai târziu, prima presă dintre cele existente deja a fost mutată în noua clădire.

Comitetele Regionale de Construcţii de pe tot cuprinsul Statelor Unite, dar mai cu seamă din statele învecinate au trimis meseriaşi. Câteva lucrări au fost făcute de unele firme cu care se încheiaseră contracte. „Nu-i pot plăti pe oamenii mei ca să muncească la fel ca voi“, a spus un bărbat. „Voi puneţi  suflet în ceea ce faceţi.“ Un proiectant a mărturisit: „În cele câteva luni petrecute la Watchtower am înţeles şi am învăţat mai multe despre meseria mea decât în cei cinci ani de şcoală!“ Reprezentantul unei companii care a furnizat un sistem de benzi transportoare a spus: „Datorită vouă, aceasta a fost cea mai rapidă instalare pe care am realizat-o vreodată. Toţi cei de aici sunt atât de fericiţi încât m-am molipsit şi eu! Locul ăsta e minunat“.

Cu câţiva ani înainte, Filiala din Statele Unite avea 15 prese rotative offset: 11 la Brooklyn şi 4 la Wallkill. Acum are doar cinci, iar asta graţie tehnologiei avansate şi redistribuirii muncii şi la alte filiale în cadrul noului program de tipărire pe zone. În noua tipografie există şi un sistem de colectare a hârtiei care adună resturile de hârtie din tipografie şi legătorie şi le transportă cu ajutorul aerului prin conducte suspendate la nişte maşini automate de balotare. Baloturile de hârtie sunt apoi reciclate de o companie, Filiala reuşind astfel să economisească anual circa 200 000 de dolari!

Zambia, 25 decembrie 2004: Dintre cele 700 de persoane prezente la dedicarea Filialei extinse, 374 îi slujeau lui Iehova de peste 40 de ani! În cuvântarea sa, Stephen Lett le-a spus celor ce au participat la lucrările de construcţie că, asemenea sclavilor din parabola lui Isus, şi ei meritau să fie lăudaţi prin cuvintele: „Bine, sclav bun şi fidel!“ — Mat. 25:23.

În timpul construcţiei, fraţii au depus şi o frumoasă mărturie. „Voi trăiţi într-un paradis“, a spus cineva de la o firmă.

„Vă referiţi la un paradis literal sau la unul spiritual?“, au întrebat fraţii.

„Şi literal, şi spiritual“, a răspuns el.

[Notă de subsol]

 [Chenarul/Fotografiile de la pagina 29]

Congresele „Să ascultăm de Dumnezeu“

Aşa cum s-a explicat la congresele de district „Să ascultăm de Dumnezeu“, doar cei ce-l „cunosc pe Dumnezeu“ şi care „ascultă de vestea bună“ vor supravieţui zilei de răzbunare a lui Iehova (2 Tes. 1:6–9). De aceea, dorim să facem tot ce putem să-i ajutăm pe cei care nu mai ştiu ce să creadă despre Dumnezeu şi pe cei care, din cauza suferinţelor din lume, şi-au ridicat glasul împotriva lui. În acest sens, ne-au fost puse la dispoziţie două auxiliare noi: tractul În curând, suferinţa va lua sfârşit! şi cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?

Noul tract le va aduce, fără îndoială, alinare celor ce suferă de pe urma războaielor, a sărăciei, a dezastrelor, a nedreptăţii şi a bolii, ajutându-i să înţeleagă că nu Dumnezeu este cauza acestor necazuri. În mod asemănător, noua carte le va plăcea celor ce tânjesc după adevărul spiritual. Stilul ei este cald, simplu şi clar, iar ideile-cheie sunt bine ilustrate atât prin cuvinte, cât şi prin imagini. Înainte de a o folosi la studiile biblice, citiţi cele 14 subiecte din apendicele de la sfârşitul cărţii.

 [Diagrama/Fotografiile de la paginile 12, 13]

CÂTEVA EVENIMENTE DIN ANUL DE SERVICIU 2005

1 septembrie 2004

8 octombrie: Martorii lui Iehova sunt recunoscuţi oficial în Armenia

9 octombrie: Dedicarea Filialei din Bulgaria

18 octombrie: Începe campania cu broşura Vegheaţi!

6 noiembrie: Dedicarea Filialei din Mauritius

20 noiembrie: Dedicarea Filialei din Etiopia

4 decembrie: Dedicarea Filialei din Nicaragua

25 decembrie: Dedicarea Filialei din Zambia

26 decembrie: Un cutremur cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter, produs în apropierea insulei Sumatra din Indonezia, generează cele mai devastatoare tsunami din istorie

1 ianuarie 2005

 8 ianuarie: Dedicarea Filialei din Angola

5 martie: Dedicarea Filialei din Ghana

19 martie: Dedicarea Filialei din Panama

24 martie: Curtea Administrativă Superioară din Berlin a hotărât ca Martorilor lui Iehova din Berlin să li se garanteze drepturile unei persoane juridice

16 aprilie: Dedicarea Filialei din Slovacia

1 mai 2005

16 mai: Dedicarea tipografiei şi a clădirilor de locuinţe din Wallkill, New York

25 iunie: Dedicarea Filialei din Guam

31 august 2005

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Curăţenie la o Sală a Regatului avariată de inundaţii, prefectura Niigata, Japonia

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Distribuirea de ajutoare în Sri Lanka