Ar trebui copiii să înveţe despre Dumnezeu?

„Avem suficientă religie pentru a ne urî, dar nu suficientă pentru a ne iubi.“ (JONATHAN SWIFT, SCRIITOR ENGLEZ)

SWIFT a făcut această afirmaţie în secolul al XVIII-lea. Există însă şi în prezent mulţi oameni care îi împărtăşesc punctul de vedere. De fapt, unii sunt de părere că părinţilor ar trebui să li se interzică să-şi înveţe copiii despre Dumnezeu. În opinia lor, copiii crescuţi într-o familie religioasă sunt întrucâtva dezavantajaţi.

Ce credeţi? Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai raţională?

● Părinţilor n-ar trebui să li se permită să-şi înveţe copiii despre Dumnezeu.

● Părinţii ar trebui să aştepte până când copiii lor cresc şi abia atunci să discute cu ei despre chestiuni religioase.

● Părinţii ar trebui să le transmită copiilor convingerile lor religioase încă de când aceştia sunt mici. Însă, pe măsură ce copiii se maturizează, părinţii ar trebui să-i încurajeze să-şi folosească raţiunea pentru a se convinge personal de lucrurile învăţate.

● Copiii trebuie să adopte convingerile religioase ale părinţilor fără să se întrebe dacă acestea sunt sau nu adevărate.

Are religia un efect negativ asupra copiilor?

Niciun părinte iubitor nu vrea să-i facă rău copilului său. Dar susţin faptele afirmaţiile celor care vor să-i împiedice pe copii să înveţe despre Dumnezeu? De zeci de ani, cercetătorii studiază cu multă atenţie efectul pe care îl au convingerile religioase ale părinţilor asupra copiilor. La ce concluzii au ajuns?

Departe de a avea o influenţă dăunătoare, religia poate avea un efect benefic asupra dezvoltării unui copil. Într-un raport dat publicităţii în 2008 de revista Social Science Research * se spunea: „S-a dovedit că religia îmbunătăţeşte relaţia părinte-copil atât în cazul mamelor, cât şi în cazul taţilor“. În raport se mai spunea: „Se pare că religia şi spiritualitatea sunt o parte importantă a vieţii multor copii şi sunt vitale pentru relaţiile familiale“. Observaţi cât de bine seamănă această constatare cu ceea ce a spus Isus Cristos: „Fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale“ (Matei 5:3).

Ce se poate spune cu privire la ideea potrivit căreia copiii ar trebui să crească şi abia apoi să fie învăţaţi despre Dumnezeu şi religie? Acest punct de vedere ignoră următorul adevăr: Mintea unui copil este ca un recipient gol, care aşteaptă să fie umplut. Realitatea este că părinţii se află în faţa unei alegeri: fie să umple ei acest „recipient“ acasă cu principiile morale şi convingerile pe care le consideră potrivite, fie să permită avalanşei de idei din exterior să umple mintea şi inima copilului.

Care este secretul?

Istoria arată că religia poate alimenta bigotismul şi ura. Aşadar, cum pot părinţii să prevină efectul despre care a vorbit Jonathan Swift? Cum pot ei să le transmită copiilor convingeri care să-i ajute să-şi iubească semenii?

Secretul constă în aflarea răspunsului la trei întrebări: 1) Ce ar trebui să înveţe copiii? 2) Cine ar trebui să-i înveţe? 3) Care sunt cele mai bune metode de instruire?

[Notă de subsol]