Salt la conţinut

Salt la cuprins

Mărturie informală în teritoriul de limbă engleză din mexic

Mărturie informală în teritoriul de limbă engleză din mexic

Mărturie informală în teritoriul de limbă engleză din Mexic

PROFITÂND de timpul pe care l-a petrecut în Atena aşteptându-şi tovarăşii de călătorie, Pavel a depus mărturie informală. Biblia spune: „El a început să discute . . . în fiecare zi în piaţă, cu cei care se aflau acolo“ (Faptele 17:17). Isus, în călătoria sa din Iudeea spre Galileea, i-a depus mărturie informală unei samaritence lângă o fântână (Ioan 4:3–26). Profitaţi şi voi de orice ocazie pentru a vorbi despre vestea bună a Regatului lui Dumnezeu?

Mărturia informală se dovedeşte deosebit de eficientă în teritoriul de limbă engleză din Mexic. Turiştii vin în staţiunile de odihnă, studenţii, la universităţi, iar străinii care îşi petrec anii de pensie în Mexic merg în parcuri şi restaurante. Mulţi Martori ai lui Iehova care cunosc limba engleză încep foarte uşor conversaţii cu astfel de oameni. De fapt, ei nu scapă nici o ocazie de a le vorbi străinilor sau celor ce vorbesc engleza. Iată cum procedează ei.

De multe ori, Martorii veniţi din străinătate care slujesc în teritoriile de limbă engleză îi abordează pe străini prezentându-se şi întrebându-i de unde sunt. Discuţia continuă în mod firesc cu întrebarea ce face Martorul în Mexic, oferindu-i-se astfel ocazia de a vorbi despre învăţăturile creştine. De exemplu, Gloria, care slujeşte unde este nevoia mai mare, predicându-le anglofonilor din Oaxaca, începe foarte uşor conversaţii. Odată, când se întorcea acasă din piaţa oraşului unde depusese mărturie informală, ea a fost oprită de un cuplu din Anglia. Doamna a exclamat: „Nu-mi vine să cred că pe străzile din Oaxaca întâlnesc o negresă!“ În loc să se considere jignită, Gloria a râs şi a început să le vorbească despre motivul şederii ei în Mexic. Femeia a invitat-o pe Gloria la o cafea la ea acasă. După ce au stabilit când să se întâlnească, Gloria i-a oferit revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă! Femeia a refuzat spunând că este atee, însă Gloria i-a răspuns că îi face plăcere să discute cu atei şi că ar dori să afle părerea ei despre articolul „Avem nevoie de locuri de închinare?“ Doamna a fost de acord şi a spus: „Ar fi mare lucru să mă convingi!“ Au urmat câteva discuţii interesante la cafea. Deşi cuplul s-a întors în Anglia, discuţiile au continuat prin e-mail.

Gloria a întâlnit-o şi pe Saron, o studentă din Washington, D.C., venită în Oaxaca pentru a lucra ca voluntar cu femeile indigene şi a-şi lua masteratul. După ce a lăudat-o pe Saron pentru munca ei, Gloria i-a explicat scopul venirii sale în Mexic. A urmat o conversaţie frumoasă despre Biblie şi despre ce va face Dumnezeu nu numai pentru săraci, ci pentru toţi oamenii. În Statele Unite, Saron nu discutase niciodată cu Martorii lui Iehova. Ce ironie i se părea acum că una dintre primele persoane întâlnite în Mexic era o Martoră! Ea a acceptat imediat un studiu biblic şi a început să asiste la întrunirile creştine.

Mulţi străini s-au mutat în staţiunile de pe plajele Mexicului, în căutarea unui paradis. Laurel se foloseşte de acest lucru pentru a discuta cu oamenii în Acapulco. Ea îi întreabă ce le place în Acapulco şi în ce măsură această staţiune este un paradis în comparaţie cu ţara lor. Apoi le spune că în curând tot pământul va fi transformat într-un paradis. Cu această introducere, Laurel a început un studiu biblic cu o doamnă din Canada pe care a întâlnit-o la un cabinet veterinar. Ar putea fi eficientă o abordare similară şi în zona unde locuiţi voi?

‘Pe străzi şi în pieţe’

Deseori, o conversaţie pe străzi şi în pieţe începe cu întrebarea „Vorbiţi englezeşte?“ Mulţi mexicani vorbesc această limbă deoarece au trăit în Statele Unite sau le-o cere munca lor.

Un cuplu de Martori a abordat o doamnă în vârstă aflată într-un scaun cu rotile, împins de o infirmieră. Ei au întrebat-o dacă vorbeşte englezeşte. Doamna a răspuns că da, deoarece locuise mulţi ani în Statele Unite. Ea a primit revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă!, pe care nu le mai citise niciodată; s-a prezentat, Consuelo, şi şi-a dat adresa. Patru zile mai târziu, când au căutat adresa respectivă, Martorii au constatat că doamna locuia într-un azil administrat de călugăriţe catolice. Iniţial a fost greu să vorbească cu Consuelo întrucât călugăriţele erau suspicioase şi au spus că doamna nu îi putea primi. Însă Martorii au insistat să o anunţe că veniseră să o salute. Consuelo i-a primit imediat. De atunci, această doamnă de 86 de ani studiază cu regularitate Biblia, în ciuda atitudinii negative a călugăriţelor. Ea a participat şi la unele întruniri creştine.

În Proverbele 1:20 se spune: „Înţelepciunea strigă pe străzi, îşi înalţă glasul în pieţe“. Cât de adevărate s-au dovedit aceste cuvinte în piaţa din San Miguel de Allende! Într-o dimineaţă, Ralph a abordat un domn de vârstă mijlocie ce stătea pe o bancă. Bărbatul a fost foarte surprins când i s-au oferit revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă! şi i-a povestit lui Ralph viaţa sa.

El luptase în Vietnam şi era veteran de război. În timpul serviciului militar văzuse atâta moarte încât, din cauza stresului emoţional, suferise o cădere nervoasă. De pe front fusese trimis la o bază militară, dar acolo a fost repartizat să spele trupurile soldaţilor morţi ce urmau să fie transportate cu vaporul în Statele Unite. Chiar şi în prezent, după mai bine de 30 de ani, încă avea coşmaruri şi sentimente de groază. În acea dimineaţă, în timp ce stătea pe bancă, se ruga în gând pentru ajutor.

Veteranul a acceptat publicaţiile şi invitaţia la Sala Regatului. La sfârşitul întrunirii a spus că în cele două ore de program a avut pentru prima oară după 30 de ani un sentiment de pace. Deşi nu a rămas în San Miguel de Allende decât vreo două săptămâni, acest bărbat s-a întâlnit cu Martorii de mai multe ori ca să studieze din Biblie şi a asistat la toate întrunirile. S-au luat măsuri pentru ca studiul să continue şi la întoarcerea sa acasă.

Mărturia informală la serviciu şi la şcoală

Sunteţi cunoscuţi ca Martori ai lui Iehova la locul de muncă? Adrián lucrează la o agenţie ce închiriază apartamente pentru turişti în Cape San Lucas. Iată ce ne povesteşte despre el Judy, o colegă de serviciu: „Dacă acum trei ani mi-ar fi spus cineva că o să devin Martoră a lui Iehova i-aş fi răspuns: nici în vecii vecilor! Însă doream să citesc Biblia. M-am gândit că, fiind pasionată de lectură, nu o să-mi fie greu. Însă nu cred să fi citit mai mult de 6 pagini când mi-am dat seama că aveam nevoie de ajutor. Singura persoană care mi-a venit în minte a fost colegul meu de serviciu, Adrián. Îmi plăcea să discut cu el pentru că era singura persoană cu adevărat serioasă de aici“. Adrián s-a oferit s-o viziteze pe Judy împreună cu logodnica lui, Katie, pentru a-i răspunde la toate întrebările. Judy a început un studiu biblic cu Katie şi, nu după mult timp, s-a botezat ca Martoră a lui Iehova.

Dar ce se poate spune despre mărturia informală la şcoală? Două Martore studente la universitate au lipsit odată de la cursul de spaniolă pentru a participa la un congres. Ora următoare li s-a cerut să povestească în limba spaniolă ce făcuseră cât au lipsit. Ele au profitat de ocazie şi au depus mărturie cât au putut de bine în spaniolă. Profesoara, pe nume Silvia, a fost foarte interesată de profeţiile biblice. Ea a acceptat un studiu biblic în engleză şi este acum o proclamatoare a veştii bune. Şi alţi câţiva membri ai familiei ei studiază. Silvia spune: „Am găsit ceea ce căutam de-o viaţă!“ Într-adevăr, mărturia informală poate da roade excelente!

Alte ocazii de mărturie

Experienţa lui Jim şi Gail, care slujesc în San Carlos, Sonora, dovedeşte că ospitalitatea poate crea ocazii de a depune mărturie. Într-o dimineaţă pe la ora 6, o doamnă care ieşise cu căţeii la plimbare s-a oprit să le admire curtea. Jim şi Gail au invitat-o în casă la o cafea. La cei 60 de ani ai săi, această doamnă a auzit pentru prima oară despre Iehova şi despre viaţa veşnică şi a început un studiu biblic.

Adrienne este la fel de amabilă cu necunoscuţii. Odată, când lua masa într-un restaurant din Cancún, un băiat s-a apropiat de ea şi a întrebat-o dacă e din Canada. Adrienne i-a răspuns că da, iar băiatul i-a explicat că el şi mama sa o ajutau pe sora lui să facă un referat despre canadieni. Mama, care vorbea englezeşte, a venit şi s-a aşezat lângă Adrienne. După ce i-a răspuns cu răbdare la întrebările despre canadieni, Adrienne a spus: „Eu am venit din Canada cu un scop foarte important: să-i ajut pe oameni să studieze Biblia. V-ar interesa şi pe dumneavoastră acest lucru?“ Femeia a răspuns că da. Ea părăsise Biserica de 10 ani şi încerca să studieze Biblia singură. Astfel, i-a dat lui Adrienne adresa şi numărul de telefon şi a început un studiu biblic care i-a adus mari satisfacţii.

„Aruncă-ţi pâinea pe ape“

Vorbind despre adevărurile biblice cu orice ocazie reuşim deseori să depunem mărturie unor persoane care au puţine şanse sau chiar deloc să audă mesajul Regatului. Într-o cafenea aglomerată din oraşul-port Zihuatanejo, o Martoră a invitat un cuplu străin să se aşeze la masa ei. Aceşti soţi călătoreau de şapte ani cu vaporul din loc în loc. Ei şi-au exprimat părerea negativă despre Martori. După discuţia de la cafenea, Martora i-a vizitat pe vasul lor şi i-a invitat la ea acasă. Cei doi soţi au acceptat vreo 20 de reviste şi 5 cărţi şi au promis că-i vor căuta pe Martori în următorul port unde se vor opri.

În zona de restaurante a unui centru comercial din Cancún, Jeff şi Deb au observat o familie cu o fetiţă drăgălaşă. Le-au făcut un compliment părinţilor în legătura cu fetiţa, iar aceştia i-au invitat să mănânce împreună cu ei o pizza. Această familie era din India şi nu auzise niciodată de Martorii lui Iehova sau de literatura lor. La plecare, ei au primit câteva publicaţii editate de Martori.

Jeff a avut o experienţă similară pe o insulă din largul coastei Yucatán. Doi chinezi proaspăt căsătoriţi l-au rugat să le facă o poză, iar Jeff i-a fotografiat cu plăcere. Ulterior el a aflat că, deşi locuiau de 12 ani în Statele Unite, cei doi soţi chinezi nu auziseră de Martorii lui Iehova! A urmat o discuţie plăcută, iar Jeff i-a încurajat ca la întoarcerea acasă să-i caute pe Martori.

Poate că în zona unde locuiţi au loc evenimente deosebite care v-ar putea da ocazia să depuneţi mărturie informală. Când preşedintele Statelor Unite l-a vizitat pe preşedintele Mexicului la ferma sa de lângă Guanajuato, au venit reporteri din întreaga lume. O familie de Martori s-a hotărât să profite de ocazie pentru a depune mărturie în limba engleză. Reacţia a fost favorabilă. De exemplu, un bărbat făcuse reportaje în mai multe războaie, precum cele din Kosovo şi din Kuweit. Un coleg îi murise în braţe, fiind împuşcat de un lunetist. Când a aflat că există înviere şi că viaţa are un scop, reporterul i-a mulţumit cu lacrimi în ochi lui Dumnezeu. El a spus că, deşi nu se va mai întâlni poate niciodată cu cei doi Martori, va păstra în inimă vestea bună din Biblie.

Aşa cum am văzut, deseori nu ştim ce se întâmplă până la urmă cu cei cărora le depunem mărturie informală. Totuşi, înţeleptul rege Solomon a spus: „Aruncă-ţi pâinea pe ape şi după multe zile o vei găsi iarăşi. Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va reuşi, aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune“ (Eclesiastul 11:1, 6). Da, să ne aruncăm cu zel pâinea pe multe ape şi să semănăm cu generozitate sămânţa, aşa cum au făcut Pavel şi Isus şi cum fac şi aceşti Martori din timpurile moderne în teritoriul de limbă engleză din Mexic.