Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ce s-a descoperit la Izreel?

Ce s-a descoperit la Izreel?

Ce s-a descoperit la Izreel?

SECOLE la rând locul anticei cetăţi Izreel a rămas pustiu. Cândva ea era renumită în istoria biblică. Acum, lipsită de strălucirea-i de altădată şi acoperită de mormane de pământ, această cetate s-a transformat într-o colină. În ultimii ani, arheologii au început să cerceteze vestigiile Izreelului. Ce dezvăluie aceste ruine cu privire la relatările Bibliei?

Izreelul în Biblie

Situată în partea estică a văii Izreel, cetatea Izreel se afla în una dintre cele mai fertile regiuni din străvechiul ţinut al Israelului. În dreptul ei, de cealaltă parte a văii, spre nord, se află dealul More, unde au campat madianiţii înainte de a-i ataca pe judecătorul Ghedeon şi pe trupele acestuia. Puţin mai spre est, la poalele muntelui Ghilboa, se găseşte fântâna lui Harod. Acesta este locul în care Iehova a redus armata de mii de luptători a lui Ghedeon la doar 300 de oameni pentru a-şi demonstra capacitatea de a-şi elibera poporul fără ajutorul vreunei forţe militare puternice (Judecătorii 7:1–25; Zaharia 4:6). Pe muntele Ghilboa din apropiere, Saul, primul rege al Israelului, a fost învins de filisteni într-o bătălie dramatică în care şi-au pierdut viaţa Ionatan şi încă doi fii ai lui Saul, iar Saul însuşi s-a sinucis. — 1 Samuel 31:1–5.

Referirile biblice la străvechea cetate Izreel oferă contraste uimitoare. Ele ne vorbesc despre abuzul de putere şi apostazia conducătorilor israeliţi şi despre fidelitatea şi zelul slujitorilor lui Iehova. Izreelul a fost locul în care regele Ahab — conducătorul regatului celor zece triburi ale lui Israel în a doua jumătate a secolului al X-lea î.e.n. — şi-a stabilit reşedinţa regală, deşi capitala oficială era Samaria (1 Împăraţi 21:1). Tot în Izreel, Ilie, un profet al lui Iehova, a primit ameninţări cu moartea din partea Izabelei, soţia străină a lui Ahab. Ea a fost furioasă pentru că Ilie îi executase fără teamă pe profeţii lui Baal în urma testului menit să demonstreze identitatea adevăratului Dumnezeu, test efectuat de Ilie la muntele Carmel. — 1 Împăraţi 18:36—19:2.

Atunci s-a comis în Izreel o crimă. Nabot izreelitul a fost ucis. Regele Ahab râvnise via lui Nabot. Când regele a cerut să i se dea pământul respectiv, Nabot a răspuns cu loialitate: „Să mă ferească DOMNUL să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!“ Acest răspuns principial i-a displăcut enorm lui Ahab. Văzând aerul posac al soţului ei, regina Izabela i-a înscenat lui Nabot un proces prin care îl acuza de blasfemie. Nevinovatul Nabot a fost găsit vinovat şi ucis cu pietre, iar regele a intrat în posesia viei acestuia. — 1 Împăraţi 21:1–16.

Din cauza acestui act de nelegiuire, Ilie a profeţit: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura zidului Izreelului“. Apoi, profetul a spus: „Cine va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini . . . N-a fost nimeni care să se fi vândut pe sine însuşi ca să facă ce este rău înaintea DOMNULUI, ca Ahab, pe care soţia sa Izabela îl îndemna“. Dar, pentru că Ahab s-a umilit când Ilie a pronunţat judecata lui Iehova, Iehova a declarat că această pedeapsă nu va fi executată în timpul vieţii lui Ahab (1 Împăraţi 21:23–29). Relatarea biblică spune în continuare că, în zilele succesorului lui Ilie, Elisei, Iehu a fost uns rege al Israelului. În timp ce intra călare în Izreel, Iehu a poruncit ca Izabela să fie aruncată de la fereastra palatului ei, iar caii au călcat-o sub copite. Mai târziu s-a descoperit că nişte câini necrofagi lăsaseră din ea doar craniul, labele picioarelor şi palmele mâinilor (2 Împăraţi 9:30–37). Ultimul eveniment biblic legat direct de Izreel a avut loc după executarea celor 70 de fii ai lui Ahab, când Iehu le-a adunat capetele în două grămezi mari la poarta cetăţii Izreel, după care a mai doborât şi alţi preoţi şi bărbaţi cu funcţii de conducere care luaseră parte la domnia apostată a lui Ahab. — 2 Împăraţi 10:6–11.

Ce au descoperit arheologii?

În 1990 a început un proiect comun de excavare a aşezării Izreel. Executanţii erau Institutul de Arheologie din cadrul Universităţii din Tel Aviv (reprezentat prin David Ussishkin) şi Şcoala Britanică de Arheologie din Ierusalim (reprezentată prin John Woodhead). Între anii 1990 şi 1996, pe parcursul a şapte etape (fiecare etapă durând şase săptămâni), au lucrat în acest loc între 80 şi 100 de voluntari.

O modalitate modernă de abordare a arheologiei constă în examinarea dovezilor găsite la faţa locului pe baza proprietăţilor intrinsece, fără a se recurge la teorii şi idei preconcepute. În consecinţă, pentru arheologul care studiază ţinuturile biblice, relatarea scripturală nu are un cuvânt greu de spus. Toate celelalte izvoare şi dovezi fizice trebuie analizate şi cântărite cu atenţie. Totuşi, conform celor relatate de John Woodhead, nu există nici o dovadă scrisă provenind din antichitate referitoare la Izreel în afara celor câteva capitole din Biblie. De aceea, cronologia şi relatările biblice ar trebui să facă parte din orice lucrare de cercetare. Ce au dezvăluit eforturile arheologilor?

După dezgroparea fortificaţiilor şi a obiectelor de ceramică, a fost clar de la bun început că ruinele datau din aşa-numita epocă a fierului, provenind exact din perioada Izreelului biblic. Dar, pe măsură ce excavaţiile continuau, s-au ivit o sumedenie de surprize. Prima a fost mărimea aşezării şi masivele ei fortificaţii. Arheologii se aşteptau să găsească o aşezare cu fortificaţii asemănătoare celor din antica Samarie, capitala regatului Israel. Totuşi, în timpul săpăturilor s-a observat cu claritate că Izreelul era mult mai mare. Prevăzută cu ziduri ce măsurau circa 300 de metri lungime pe 150 de metri lăţime, această suprafaţă împrejmuită de fortificaţii era de peste trei ori mai mare decât orice altă cetate descoperită în Israel datând din acea perioadă. Cetatea era înconjurată de un şanţ adânc de 11 metri. Potrivit opiniei profesorului Ussishkin, acest şanţ era unic în timpurile biblice. „Nu mai găsim nimic asemănător în Israel decât în perioada cruciaţilor“, a spus el.

O altă trăsătură surprinzătoare a fost absenţa unor construcţii extinse în centrul cetăţii. Mari grămezi de pământ roşu-maroniu aduse aici în timpul construirii cetăţii fuseseră folosite la crearea unei platforme înalte — un gen de podium înalt şi mare — aflate în incintă. În al doilea raport preliminar asupra excavaţiilor de la Tel Izreel se spune că acest podium uriaş ar putea dovedi că Izreelul nu era doar o reşedinţă regală. „Am dori să avansăm ipoteza că Izreelul era baza militară a armatei regale israelite în perioada regilor din dinastia Omri . . . unde erau păstrate carele regale şi era pregătită cavaleria.“ Judecând atât după dimensiunile acestui podium înalt, cât şi după cele ale incintei, Woodhead presupune că ar fi putut fi vorba despre un fel de loc de paradă pentru etalarea puterii militare deţinute de cel mai numeros detaşament de care de război din acea vreme din Orientul Mijlociu.

Vestigiile dezgropate ale porţii cetăţii constituie o caracteristică deosebit de interesantă pentru arheologi. Ele au scos la iveală o intrare prevăzută cu o poartă cu cel puţin patru încăperi. Totuşi, întrucât multe dintre pietrele acestui aşezământ au fost furate de-a lungul secolelor, descoperirile sunt neconcludente. Woodhead este de părere că vestigiile sugerează existenţa unei porţi cu şase încăperi asemănătoare în ce priveşte dimensiunile cu cele găsite la Meghido, Hazor şi Ghezer. *

Descoperirile arheologice indică o existenţă surprinzător de scurtă pentru o cetate ideal amplasată din punct de vedere militar şi geografic. Woodhead subliniază faptul că Izreelul, această măreaţă cetate fortificată, a avut o viaţă scurtă, de doar câteva decenii. Din acest punct de vedere, Izreelul se deosebeşte net de multe alte aşezări biblice strategice din Israel, de exemplu de Meghido, Hazor şi capitala Samaria, care au fost de repetate ori reconstruite, extinse şi locuite pe parcursul a diferite perioade. Dar de ce a fost dată uitării atât de repede această aşezare ideală? Woodhead presupune că Ahab şi dinastia lui aproape că provocaseră un colaps economic deoarece risipiseră resursele naţionale. Aceasta reiese din puterea şi mărimea exagerată a Izreelului. Se pare că noul regim condus de Iehu a dorit să se detaşeze de tot ce avea legătură cu Ahab, motiv pentru care a părăsit oraşul.

Toate dovezile dezgropate până acum confirmă că Izreelul a fost un important centru israelit din perioada epocii fierului. Mărimea şi fortificaţiile lui coincid cu descrierea pe care i-o face Biblia, descriere conform căreia Izreelul era o reşedinţă regală impresionantă a lui Ahab şi a Izabelei. Indiciile referitoare la popularea limitată a cetăţii în această perioadă coincid cu relatarea consemnată în Biblie: ea şi-a câştigat rapid faima în timpul domniei lui Ahab, după care, la porunca lui Iehova, se pare că a căzut în dizgraţie când Iehu i-a „lovit pe toţi cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab la Izreel, pe toţi mai-marii lui, pe prietenii şi pe preoţii lui, şi n-a lăsat să scape nici unul“. — 2 Împăraţi 10:11.

Cronologia Izreelului

„Este atât de dificil în arheologie să găseşti un suport viabil pentru datare“, recunoaşte John Woodhead. De aceea, în timp ce studiază rezultatele obţinute în cei şapte ani de excavaţii, arheologii le compară cu descoperirile făcute în alte situri arheologice. Acest lucru a condus la unele reevaluări şi dezbateri. De ce? Deoarece, încă din perioada excavaţiilor făcute la Meghido în anii ’60 şi la începutul anilor ’70 de către arheologul israelit Ygael Yadin, mulţi dintre arheologii lumii erau siguri că acesta descoperise fortificaţii şi porţi de cetăţi datând din perioada regelui Solomon. Acum, fortificaţiile, obiectele de ceramică şi porţile găsite la Izreel îi determină pe unii să se îndoiască de aceste concluzii.

De exemplu, obiectele de ceramică găsite la Izreel sunt identice cu cele descoperite în stratul de la Meghido pe care Yadin le-a atribuit domniei lui Solomon. Dimensiunile şi structura porţii celor două aşezăminte sunt asemănătoare, ba chiar identice. Woodhead spune: „Toate dovezile arată că cetatea Izreel datează fie din timpul lui Solomon, fie, asemenea altor aşezări [Meghido şi Hazor], de la o dată posterioară, din timpul lui Ahab“. Întrucât Biblia asociază în mod clar Izreelul cu perioada în care a trăit Ahab, Woodhead consideră că aceste straturi de sedimente sunt din timpul domniei lui Ahab. David Ussishkin este de aceeaşi părere: „Biblia spune că Solomon a construit oraşul Meghido — nu spune că a construit exact aceste porţi“.

Poate fi cunoscută istoria Izreelului?

Au aruncat aceste descoperiri arheologice, precum şi dezbaterile ce au urmat vreo îndoială asupra relatării biblice referitoare la Izreel sau la Solomon? De fapt, controversele arheologice nu afectează cu nimic relatarea Bibliei. Arheologia examinează istoria dintr-o perspectivă diferită de cea a naraţiunii biblice. Ea ridică probleme diferite şi are obiective diferite. Un cercetător al Bibliei şi un arheolog ar putea fi comparaţi cu doi călători aflaţi pe drumuri aproape paralele. Un călător se deplasează cu maşina pe şosea, celălalt merge pe trotuar. Atenţia şi grijile lor sunt diferite. Dar perspectiva lor este mai mult complementară decât contradictorie. O comparare a impresiilor celor doi călători poate să dezvăluie informaţii interesante.

Biblia consemnează personaje şi evenimente din antichitate; arheologia încearcă să găsească informaţii cu privire la aceste evenimente şi personaje cercetând cu atenţie orice rămăşite care ar mai putea fi găsite în pământ. Dar aceste vestigii sunt de obicei incomplete, pretându-se la diferite interpretări. Iată, în acest sens, comentariul făcut de Amihai Mazar în cartea sa Archaeology of the Land of the Bible — 10000–586 B.C.E: „Activitatea din domeniul arheologic este în mare măsură o artă, precum şi o combinaţie de experienţă şi talent. Nici o metodologie rigidă nu poate asigura succesul, iar flexibilitatea şi ingeniozitatea directorilor de lucrări sunt obligatorii. Reputaţia, talentul şi logica unui arheolog sunt la fel de importante ca şi instruirea şi resursele de care dispune“.

Arheologia a confirmat existenţa unui important centru militar şi regal în Izreel, centru care a dăinuit surprinzător de puţin pe parcursul perioadei istorice care corespunde domniei lui Ahab, exact aşa cum spune Biblia. S-au ivit multe semne de întrebare interesante pe care arheologii s-ar putea să le studieze în următorii ani. Totuşi, paginile Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia, continuă să se pronunţe cu claritate, furnizându-ne o istorie completă într-un mod în care arheologii nu o vor putea face niciodată.

[Notă de subsol]

^ par. 13 Vezi articolul „Misterul porţilor“, apărut în Turnul de veghere din 15 august 1988 (engl.).

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Săpături arheologice la Izreel

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Idol canaanit găsit la Izreel