Salt la conţinut

Salt la cuprins

Naşterea — un miracol

Naşterea — un miracol

Naşterea — un miracol

ÎN SFÂRŞIT, soseşte momentul mult aşteptat! După nouă luni în care s-a dezvoltat în burta mamei, copilaşul atât de dorit e gata să vină pe lume. * Pe tot parcursul sarcinii, colul uterin al mamei este închis şi dur, păstrând fetusul în siguranţă în uter. Acum însă colul se subţiază, devine mai moale şi se relaxează. Începe miracolul naşterii!

Ce declanşează acest proces uluitor? Deşi sunt mai mulţi factori implicaţi, doi sunt cu adevărat remarcabili. Primul ar fi oxitocina, un hormon produs în creier. El este prezent atât la bărbaţi, cât şi la femei. Creierul femeii însărcinate însă eliberează o mare cantitate de oxitocină când începe travaliul, ceea ce provoacă dilatarea colului şi contracţiile uterine.

Dar de unde „ştie“ hipofiza femeii însărcinate când să elibereze acest hormon? Oamenii de ştiinţă n-au găsit încă răspunsul. În cartea Incredible Voyage Exploring the Human Body se spune: „Creierul ei sesizează — nu se ştie exact cum — că sarcina a ajuns la final şi că e momentul ca puternicii muşchi uterini . . . să devină pentru scurt timp protagoniştii unui act eroic“.

Al doilea factor implicat în procesul naşterii este placenta, care acum nu mai produce progesteron. În timpul sarcinii, progesteronul a împiedicat apariţia contracţiilor puternice. Prin urmare, fără restricţiile impuse de acest hormon, uterul începe să se contracte. De obicei, după 8–13 ore de travaliu, are loc expulzia fătului prin colul relaxat şi dilatat, ulterior fiind eliminată şi placenta.

Copilul trebuie să se adapteze rapid noilor condiţii de viaţă, complet diferite de cele din uterul mamei. De pildă, în uter, plămânii lui erau plini cu lichid amniotic, care este eliminat când fetusul trece prin canalul cervical. Acum însă, plămânii nou-născutului trebuie să se umple cu aer, iar el începe să respire, lucru indicat de primul plânset. Schimbări drastice au loc şi la nivelul inimii, de fapt, al întregului sistem circulator. Deschizătura dintre cele două atrii ale inimii şi vasul sanguin care nu permitea sângelui să ajungă în circulaţia pulmonară se închid. Astfel, sângele este redirecţionat spre plămâni, de unde va absorbi oxigenul. E uluitor cât de rapidă este această adaptare la viaţa extrauterină!

Întregul proces al travaliului şi al naşterii propriu-zise ne aminteşte de cuvintele consemnate în Biblie: „Pentru orice lucru este un timp fixat, da, un timp pentru orice lucru de sub ceruri“, deci şi „un timp pentru a te naşte“ (Eclesiastul 3:1, 2). Cu siguranţă, sunteţi de acord că toate aceste schimbări biochimice şi fizice, care au loc în doar câteva ore, dovedesc cu prisosinţă că în spatele miracolului naşterii se află Creatorul nostru, numit în Biblie „izvorul vieţii“ (Psalmul 36:9; Eclesiastul 11:5).

[Notă de subsol]

^ par. 2 Sarcina durează de obicei între 37 şi 42 de săptămâni.

[Diagrama/Ilustraţiile de la paginile 16, 17]

Naşterea

1 Poziţia fetusului înainte de travaliu

2 Deplasarea fetusului spre canalul cervical

3 Dilatarea colului

4 Expulzia fetusului

[Diagrama]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

1

placenta

vaginul

colul

2

3

4