Salt la conţinut

Salt la cuprins

Sunt dependent de tehnologie?

Sunt dependent de tehnologie?

Tinerii se întreabă

Sunt dependent de tehnologie?

Ce au în comun aceşti trei tineri?

„Îmi place la nebunie să scriu SMS-uri! Cred că-i cel mai grozav lucru de pe lume. Asta a pus efectiv stăpânire pe viaţa mea!“ (Alan) *

„Am fost în al nouălea cer când mama mi-a cumpărat un televizor! L-am pus în camera mea şi seara, în loc să mă culc, stăteam ore în şir în faţa televizorului. Preferam să mă uit la televizor decât să stau cu familia ori cu prietenii.“ (Teresa)

„Într-o vreme, nu puteam să fac ceva sau să merg undeva fără să mă gândesc dacă nu cumva prietenii au postat vreun lucru pe pagina mea web. Dacă mă trezeam noaptea, trebuia neapărat să intru pe net. Îmi actualizam blogul ori de câte ori puteam.“ (Anna)

După părerea ta, care dintre aceşti tineri este dependent de un mijloc de comunicare electronică?

Alan Teresa Anna

CÂND părinţii erau de vârsta ta, televizorul şi radioul erau principalele mijloace electronice de informare. Pe atunci telefoanele erau doar telefoane, cu alte cuvinte doar mijloace de a purta conversaţii la distanţă, şi nici măcar nu erau portabile. Ţi se pare că vorbim de lucruri total depăşite? O tânără pe nume Anna aşa crede. „Părinţii mei au crescut în «Evul Mediu» al tehnologiei“, spune ea. „Abia acum îşi dau seama cum pot folosi unele funcţii ale telefonului mobil!“

În ziua de azi, poţi să vorbeşti cu cineva, să asculţi muzică, să urmăreşti o emisiune, să joci un joc, să trimiţi e-mailuri prietenilor, să faci fotografii şi să intri pe internet folosind un singur aparat, pe care îl duci în buzunar. Crescând în era celularelor, a calculatoarelor, a televizorului şi a internetului, probabil nu vezi nicio problemă în a le folosi tot timpul. Însă părinţii ar putea crede că ai ajuns dependent de ele. În cazul în care îşi exprimă această îngrijorare, nu le ignora cuvintele gândindu-te că n-au nicio legătură cu realitatea actuală. „Dacă cineva răspunde înainte de a asculta, este o nebunie“, a declarat înţeleptul rege Solomon (Proverbele 18:13).

Te-ai întrebat de ce sunt îngrijoraţi părinţii tăi? Fă următorul test ca să vezi dacă nu cumva prezinţi simptome ale dependenţei de un mijloc de comunicare electronică.

„Sunt dependent?“

O enciclopedie defineşte dependenţa drept „persistarea într-un comportament ce implică excese, căruia o persoană nu poate sau nu vrea să-i pună capăt, în ciuda consecinţelor lui dăunătoare“ (Microsoft Encarta 2009). Prin prisma acestei definiţii, toţi cei trei tineri citaţi la începutul articolului sunt sau au fost dependenţi de media. Ce se poate spune despre tine? Analizează-te în lumina celor trei elemente care compun această definiţie, prezentate în continuare. Citeşte comentariile care urmează, gândeşte-te dacă nu cumva ai spus sau ai făcut şi tu ceva asemănător, iar apoi răspunde la întrebările aferente.

Comportament ce implică excese. „Pierdeam ore întregi jucând videojocuri. Nu mai dormeam suficient din cauza lor şi nu mai vorbeam decât despre ele. Am ajuns să mă izolez de familie. Pentru mine nu mai exista decât lumea virtuală a videojocurilor.“ (Andrew)

Cât timp crezi că ar fi bine să foloseşti în fiecare zi mijloacele de comunicare electronică? ․․․․․

Cât timp consideră părinţii tăi că ar trebui să le foloseşti? ․․․․․

Cât timp petreci pe zi scriind SMS-uri, stând în faţa televizorului, postând fotografii şi comentarii pe net, jucând videojocuri etc.? ․․․․․

Gândindu-te la răspunsurile pe care le-ai dat, ai spune oare că foloseşti media electronică în exces?

□ Da □ Nu

Nu poţi sau nu vrei să-i pui capăt. „Părinţii văd că scriu SMS-uri tot timpul şi-mi zic că exagerez. Dar comparativ cu alţi tineri de vârsta mea, eu scriu foarte puţine mesaje! Normal, în comparaţie cu părinţii, scriu mai multe SMS-uri. Dar asta-i ca şi cum ai compara un măr cu o portocală: ei au 40 de ani, iar eu, 15.“ (Alan)

Ţi-au spus părinţii sau prietenii că petreci prea mult timp folosind un anumit mijloc de comunicare electronică?

□ Da □ Nu

Ţi-ai dat seama că nu poţi ori nu vrei să fii echilibrat în ce priveşte folosirea lui?

□ Da □ Nu

Consecinţe dăunătoare. „Prietenii mei scriu mesaje tot timpul, chiar şi când sunt la volan. E extrem de periculos!“ (Julie)

„După ce am primit primul meu celular, nu făceam altceva decât să dau telefoane şi să trimit SMS-uri. Mi-am stricat relaţiile cu familia şi chiar cu unii prieteni. Acum, când ies cu prietenii şi stăm de vorbă, văd că ei mereu întrerup conversaţia spunând: «Stai un pic! Trebuie să răspund la un SMS». De aceea s-au răcit relaţiile mele cu aceşti prieteni.“ (Shirley)

Ai citit sau ai scris vreodată un SMS în timp ce erai la volan ori la ore?

□ Da □ Nu

Când stai de vorbă cu membrii familiei sau cu prietenii, obişnuieşti să întrerupi conversaţia ca să răspunzi la e-mailuri, la apeluri ori la SMS-uri?

□ Da □ Nu

Îţi fură aceste mijloace de comunicare electronică din orele de somn ori te distrag de la învăţat?

□ Da □ Nu

Cum poţi fi echilibrat

Dacă foloseşti un mijloc de comunicare electronică — un calculator, un celular sau alt gadget —, pune-ţi cele patru întrebări care urmează. Aplicând sfaturile bazate pe Biblie şi îndrumările simple de genul „Ce să faci“ şi „Ce să nu faci“, vei reuşi să fii stăpân pe situaţie şi să te fereşti de posibilele consecinţe negative.

1. Despre ce fel de conţinut este vorba? „Concentraţi-vă gândurile asupra a tot ce e adevărat, bun şi drept. Gândiţi-vă la acele lucruri care sunt curate şi încântătoare şi opriţi-vă asupra părţilor bune şi frumoase din alţii.“ (Filipeni 4:8, Noul Testament pe înţelesul tuturor)

Ce să faci: Păstrează legătura cu prietenii şi cu familia. Împărtăşiţi-vă noutăţi şi idei ziditoare (Proverbele 25:25; Efeseni 4:29).

Ce să nu faci: Nu răspândi bârfe, nu trimite SMS-uri ori fotografii imorale şi nici nu urmări videoclipuri sau programe degradante (Coloseni 3:5; 1 Petru 4:15).

2. Când folosesc un anumit gadget? „Pentru orice lucru este un timp fixat.“ (Eclesiastul 3:1)

Ce să faci: Stabileşte o limită în ce priveşte timpul petrecut la telefon, în faţa televizorului, scriind SMS-uri sau jucând videojocuri. Din respect pentru ceilalţi, închide-ţi telefonul când asişti la evenimente importante, precum întrunirile creştine. Poţi răspunde şi mai târziu la mesaje.

Ce să nu faci: Nu permite mijloacelor de comunicare electronică să-ţi răpească din timpul dedicat familiei şi prietenilor, studiului ori activităţilor spirituale (Efeseni 5:15–17; Filipeni 2:4).

3. Cu cine mă întovărăşesc? „Nu vă lăsaţi induşi în eroare. Tovărăşiile rele strică obiceiurile folositoare.“ (1 Corinteni 15:33)

Ce să faci: Foloseşte tehnologia pentru a-ţi întări legăturile cu persoane care să te ajute să cultivi obiceiuri sănătoase (Proverbele 22:17).

Ce să nu faci: Nu te amăgi singur: cu siguranţă vei adopta limbajul, modul de gândire şi normele celor cu care alegi să te asociezi prin intermediul e-mailurilor, al SMS-urilor, al televizorului sau al site-urilor de pe internet (Proverbele 13:20).

4. Cât timp folosesc aceste gadgeturi? „Să vă asiguraţi de lucrurile mai importante.“ (Filipeni 1:10)

Ce să faci: Ţine o evidenţă a timpului petrecut folosind mijloacele de comunicare electronică.

Ce să nu faci: Nu ignora remarcile prietenilor ori sfaturile părinţilor dacă îţi spun că foloseşti în exces un anumit gadget (Proverbele 26:12).

Vorbind despre folosirea echilibrată a tehnologiei, Andrew, citat anterior, rezumă astfel ideea: „E distractiv să foloseşti mijloace de comunicare electronică, însă doar pentru puţin timp. Am învăţat să nu permit tehnologiei să ridice o barieră între mine şi familia sau prietenii mei“.

[Notă de subsol]

^ par. 4 Unele nume din acest articol au fost schimbate.

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 25]

CE SPUN ALŢI TINERI

„Părinţii îmi spuneau: «La cât foloseşti celularul, ţi l-am putea lipi de mâini!». La început m-am amuzat, apoi însă mi-am dat seama că vorbeau cât se poate de serios. Acum, că mi-am stabilit nişte limite clare în ce priveşte SMS-urile, sunt mai fericit ca oricând!“

„Simţeam că trebuia să intru pe net ca să-mi verific mesajele ori de câte ori aveam posibilitatea. Îmi neglijam temele pentru şcoală şi nu mai cercetam suficient. De când am redus din timpul petrecut pe internet simt o mare uşurare. Secretul este moderaţia.“

[Legendele fotografiilor]

Jovarny

Mariah

[Chenarul de la pagina 26]

„AM FOST DEPENDENTĂ DE REŢELELE SOCIALE ONLINE“

„Cu câţiva ani în urmă, m-am mutat cu întreaga familie în alt oraş. Îmi doream să păstrez legătura cu prietenii, iar ei m-au invitat să mă înscriu pe un site pe care să postăm cu toţii fotografii. Mi s-a părut o idee grozavă! Urma să comunic doar cu cei pe care-i cunoşteam, nu şi cu necunoscuţi, deci ce putea fi rău în asta?

La început, totul a mers foarte bine. Intram pe net o dată pe săptămână ca să văd ce poze au mai postat prietenii, ca să fac unele comentarii şi ca să citesc comentariile lor la fotografiile mele. Dar nu după mult timp am devenit obsedată. Stăteam pe site toată ziua, fără să-mi dau seama cum trecea timpul. Prietenii prietenilor mei au remarcat că stăteam mult pe net şi mi-au propus să fiu şi prietena lor. Ştiţi cum e: un prieten îţi recomandă pe cineva spunându-ţi că e simpatic, aşa că îl accepţi în cercul de prieteni şi, în final, te trezeşti că ai vreo. . . 50 de prieteni online!

În scurt timp nu-mi mai stătea capul decât la grupul de prieteni. Chiar şi când eram pe net, mă gândeam când aveam să intru din nou pe site şi ce fotografii să mai postez. Un comentariu de citit aici, un filmuleţ de postat acolo şi uite aşa zburau orele.

Mi-a luat cam un an şi jumătate să înţeleg că eram dependentă. Acum sunt foarte atentă la cât timp stau pe net şi-mi propun să mă împrietenesc mai ales cu cei cu care pot comunica faţă-n faţă şi care îmi împărtăşesc normele morale. Unii dintre vechii prieteni nu mă înţeleg, dar eu mi-am învăţat lecţia.“ (Ellen, 18 ani)

[Chenarul de la pagina 26]

CERE PĂREREA PĂRINŢILOR

S-ar putea să fii surprins uneori de ce ţi-ar spune părinţii despre divertismente dacă le-ai cere părerea. Iată ce povesteşte o tânără pe nume Cheryl: „Tata a avut la un moment dat nişte dubii legate de un CD de-al meu. Credea că muzica de pe el nu era potrivită. Atunci l-am rugat să ascultăm împreună întregul CD. A fost de acord. La final, mi-a zis că nu găsea nimic discutabil în acele melodii“.

Scrie mai jos o întrebare pe care tu ai vrea să le-o pui părinţilor cu privire la media electronică.

[Chenarul de la pagina 27]

PENTRU PĂRINŢI

Petrece copilul vostru adolescent prea mult timp pe internet sau scriind şi citind SMS-uri? Ţine mai mult la MP3 playerul său decât la voi? Ce-aţi putea face în acest caz?

O variantă ar fi să-i luaţi pur şi simplu aparatul. Nu vă grăbiţi însă să trageţi concluzia că toate mijloacele de comunicare electronică sunt rele în sine. La urma urmei, şi voi folosiţi unele mijloace de comunicare ce nu existau pe vremea părinţilor voştri. Aşadar, în loc să-i confiscaţi copilului aparatul — exceptând cazul în care aveţi motive întemeiate să o faceţi —, ar fi mai bine să profitaţi de ocazie şi să-l învăţaţi să folosească astfel de mijloace de comunicare cu înţelepciune şi moderaţie. Cum puteţi face acest lucru?

Staţi de vorbă cu fiul sau fiica voastră despre ce vă frământă. Mai întâi, spuneţi-i de ce sunteţi îngrijoraţi. Apoi, ascultaţi ce are de spus (Proverbele 18:13). După aceea, căutaţi împreună soluţii practice. Să nu vă fie teamă să fixaţi limite clare; fiţi totuşi şi rezonabili (Filipeni 4:5). „Când pierdeam prea mult timp cu SMS-urile, părinţii nu mi-au confiscat celularul, ci mi-au stabilit nişte reguli de bază“, povesteşte Ellen, menţionată anterior. „Modul în care au abordat problema m-a ajutat să fiu echilibrată în privinţa SMS-urilor, chiar şi atunci când părinţii nu sunt în preajmă.“

Dar dacă copilul vostru reacţionează defensiv? Nu trageţi imediat concluzia că aţi vorbit în vânt. Aveţi răbdare şi lăsaţi-l să se gândească la ce i-aţi spus. E posibil să fie deja de acord cu voi şi, după un timp, să facă schimbările necesare. Mulţi tineri reacţionează la fel ca Hailey, care mărturiseşte: „La început m-am simţit jignită când părinţii mi-au zis că eram dependentă de calculator. Apoi însă, cu cât mă gândeam mai mult la ce mi-au spus, cu atât înţelegeam că aveau, de fapt, dreptate“.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 27]

Cine e stăpânul? Aparatele electronice sau tu?